17,708 matches
-
crezut că și-ar dori să se prăbușească toate cerurile peste el, când a dat cu ochii de primul manifest. Avea proful o moacă de condamnat la moarte. A ridicat spre ochi manifestul cu deliciosul cârnăcior și n-a putut rosti decât atât: "Mâna ta, Z! Am auzit despre tine..." Mă iubea nespus de mult în clipa aceea; era clar. Știa la poarta cui bate talentul de pictor de manifeste. M-am uitat și eu, ca omu', și chiar m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
bunicul, la țară, e o nebunie: toată lumea taie găini; până și bunica, dacă bunicul este aghesmuit binișor. Marcel e un artist. Când taie o găină, parcă face o onoare necuvântătoarei. O prinde ușor de aripi, o înalță la nivelul ochilor, rostește câteva vorbe duioase, o mângâie, îi smulge prietenos câțiva fulgi de la gât și, fulgerător, îi taie gâtul, dintr-o singură mișcare, cu un fel de brici care nu provoacă dureri mari. La bunicul, găina se zbătea prin curte, de speria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la casa ei. Prințul și lupul însoțiră până în împărăția ei, unde ea era prințesă: Rămâi, iubite, aici și fii împărat, nu te porni iar la drumul plin de primejdii", îl ispiti fata. Cum însă prințul era hotărât să plece, prințesa rosti: "Sunt aici supușii mei ce au are nevoie de ajutorul tău", însă prințul își închipui că fata lui și ea poate îl vrea alături. Și nu fu chip ca prințul să mai poposească pe acolo. Lupul, pe care prințul vru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
coc sofisticat, cu fire subțiri. Ținuta mea era pretențioasă. Angi purta, ca de obicei, un costum, nou, verde închis, evidențiindu-i și lui ochii verzi, unici, limpezi. Pantofii negri erau lăcuiți impecabil. Și în acea serată Angi îmi ceru mâna rostind: Să mergem, chérie. Cu plăcere, cavalere. Oh, tată, îi spusei după ce intrarăm în mașină, ce fericire că te-ai întors. Îmi lăsai capul pe umărul lui, cu duioșie și îmi pusei mâna, cu unghiile lungi, vopsite cu sidef alb, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
obraz, iar imaginea în oglindă avea să-mi apară mult timp în fața ochilor înainte de a adormi. Îmi puse în mâini un trandafir roșu, și îmi strânse, luat de val, mâna cu a lui pe unul din spini. Sângerai. Iartă-mă, rosti, și, luându-mi mâna, o duse la buze și o sărută cu jind. Iartă-mă, te rog. La plecare mă mai sărută iar, apăsat, lung, încât îmi împinse un pic capul. Iar când plecă, îmi revenii la poziția inițială, imobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
alegi între mine și Amélie. Și nici așa nu cred că te voi putea ierta că te-ai ascuns de mine. Irin, scumpa mea, mă îmbrățișă cu un zâmbet larg. Eu rămasei imobilă, și el îmi luă fața în mâini, rostind: Nu e nimeni în viața mea în afară de tine. Mă sărută pe obraz în fugă și mă ținu lung la piept. Îl crezui, și-l ținui și eu pe el în brațe cu toată puterea, și îmi plăcea felul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pahar de băutură și oftă supărat, închise barul la loc și agită lichidul în pahar, îngândurat. Înțelesei acum că probabil se certă cu soția lui. Când mă zări, coborîi natural, de parcă nici nu aș fi stat în loc din drum. Irin, rosti surprins. În voce i se citi reprimare, și un chef nebun de vorbă. Am coborât căci nu pot dormi. Înțeleg. Făcu o pauză, continuând apoi: Poate mâncarăm prea târziu. Cred că asta e. Câteva momente mai trecură până spuse: Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Scoasei un țipăt scurt, de surpriză. Și o plesnii și eu pe ea. Îi dădură lacrimile. Îți dau cinci minute să pleci, înainte să vă distrugi, să îl distrug. Poți veni, de vei mai vrea, înapoi numai peste trei ani, rosti și plecă. Vorbea serios. Mă îmbrăcai cât putui de repede și fugii în grabă spre mașină. O pornii și plecai spre casă cu viteză. Condusei ca nebuna, tremurând, hohotind. Parcai la câțiva metri de casă, în care mă furișai. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
eu rezistai. Mă apropiai de masa lor și Angi, când mă zări, îi zâmbi ca unei năluci. Realizând apoi că sunt aievea, sări de pe scaun și făcu câțiva pași înapoi. O liniște cumplită amenința să ne cuprindă, însă la timp rostii: Salut, Angi. Își duse mâna la tâmplă, se regăsi, iar apoi mă privi cu aceeași blândețe ca înainte. Irin.... Ia loc cu noi. Alice și cu mine luam prânzul. Alice, ea este Irin. Irin, ea este Alice. Încântată, spusei. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
zării într-un colț mai retras împreună cu numai câteva persoane, când îl văzui tăcut, mă bucurai. Eram sofisticat îmbrăcată, timpul trecu, însă noi rămăsesem aceiași. Parcă ne dăduserăm întâlnire aici. Salutând câțiva cunoscuți traversând salonul, mă oprii în fața lui și rostii: Domnule, îmi acordați acest dans? Nu-mi răspunse, însă mă luă de mână și mă purtă până în celălalt colț al încăperii, pe ring, unde și alte perechi se mișcau în ritmul melodiei lente. Fără pic de rigiditate, mă îmbrățișă nițel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Se simțea atât de bine. avea atâta chef de viață. Simțea dorința. Se simțea! Se culcă liniștit și odihnit pe pat, mulțumit de sine și împăcat de toate. Mulțumesc, Doamne, că am ajuns înapoi! Cu tot sufletul plin de recunoștiință rostesc acest sacru Amin. Se trezi în mijlocul nopții, ferindu-se prin rostogolire de metalul săbiei nemuritoarei, care se înfipse în pat. Frumoasă și sclipindă la lumina lunii, acum își arata adevărata-i mândră fire această Ultimă Rivală. Doru simțea că trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
De ce atâtea poze? Trebuia să știu cine e ultimul rival! Trebuia numai să întrebi, dulceață! Vocea lui glumeață contrastă cu demnitatea ei. Aruncă sabia, o luă aproape de el și, înainte s-o sărute cum nimeni n-a mai sărutat vreodată, rosti: Să-ți arăt! Nu! se desprinse. Trebuie să știi ceva. Mai târziu. Se treziră dimineața. S-au odihnit ca niciodată. A fost noapte cum nici un an n-a mai avut. Dimineața se amânase cu ceva timp iar ei se treziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
întrebat soțul. Căci dacă ai, să știi că sunt acolo imediat(întotdeauna sunt devotată principiilor mele și văd viața prin ele. Dar mă gândesc totdeauna și la ceilalți, numai că o țin pe a mea). Nu. Ascultă, Adam, și îi rostesc numele șoptindu-l apăsat, cu atâta dragoste, că mă pierd în el, am putea rezolva orice s-ar ivi, orice problemă, foarte repede. Te asigur că nu s-a întâmplat nimic. Da, îmi amintesc prea bine acum. Avionul meu spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
există și așa ceva? X: Te joci cu focul. O: Nu, m-am jucat, a ars totul. Și acum cenușa nu mai ia foc. (am depășit toate limitele, am trecut dincolo de toate, prinzând o viteză extraordinară, în nimic). Taci! Nu-i rosti numele. Zi-i omul ăla, persoana respectivă, individul în cauză, oricum, dar nu pe nume. Unei soții: Să lămurim ceva: eu nu-ți fur bărbatul, de când ne-am întâlnit nu te-a mai atins, el e al meu. (căsnicia catolică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
smucește. Țip. El mă trage după el. Însă eu apuc o piatră și i-o izbesc de cap. Stai locului îți spun. Însă eu nu mă opresc și mă trezesc jos culcată și cu el deasupra mea. Stau, stau, promit, rostesc când îmi dau seama ce se întâmplă. Însă numai la câțiva pași de cabană mai încerc din nou să mă eliberez. De data asta când mă trezesc pe pământ, îmi pierd respirația, întind mâinile în față și clipesc des încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și ajutat-o să nu piardă trenul. Sărutându-i mâna din nou, a dat să se prezinte și el. — Eu sunt................... —Cei patru evangheliști, l-a întrerupt Cecilia. —Sunt trei, a adăugat băiatul. —Luca și Matei; tu fiind Matei a rostit Cecilia. —Matei Zamfirescu, băiatul din parc care te-a necăjit enorm, dar care de atunci te poartă mereu în inimă și-n gând. — Seamănă a declarație de dragoste. Ia-o cum vrei, dar este o mărturisire sinceră a sentimentelor mele
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și șterg lacrimile de bucurie. Pasagerii, intuind sentimentele a doi tineri care nu s-au văzut demult, îi aplaudă cu zâmbetul pe buze. Simțindu-se oarecum jenați, mulțumesc celor care îi aplaudaseră. —Vă mulțumim! Vă rugăm să ne scuzați, abia rostește cuvintele Cecilia, înecată de plâns. — Nu ne-am văzut de ani de zile și soarta a făcut să ne întâlnim aici fără să știm, caută să le explice Matei, cu aceeași voce tremurată de emoție. Matei roagă pe domnul din spatele
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ei erau îmbujorați de căldura sufletească simțindu-și inimile bătând în același ritm. S au sărutat și s-au sărutat parcă să recupereze timpul irosit fără acest minunat dar al firii. La un moment dat, Cecilia desprinzându-și buzele a rostit ca pentru ea. Deși sunt înconjurată de zăpadă, mi-e atât de cald și mă simt atât de bine! Sunt atât de fericit! Cecilia, mă aștepți puțin? —Unde te duci? — Până la mașină. Matei gândindu-se că acum era momentul cel
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Matei se întristează la gândul că iarășu o vreme nu vor mai fi împreună și că nu s-ar mai dezlipi de ea, Cecilia se ridică la îndemnul, — Hai să mergem la culcare că “și mâine va fi o zi”, rostește cuvintele eroinei Scarlett din romanul “Pe aripile vântului” al Margretei Mitchelle. Chiar dacă uneori derutată de sentimentele și interesele ei, Scarlett a fost o luptătoare. Păcat că n-a înțeles pe niciunul din bărbații pe care îi iubise. —În ce sens
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
211 sufletul ei, cu lacrimi în ochi și-n momentul acela a auzit o voce sau poate propriul ei gând. „Credința te va mântui”. S-a ridicat și a ieșit din biserică cuprinsă de bucurie și parcă auzea mereu cuvintele rostite de acea voce. S-a trezit cu aceleași cuvinte pe buze: „Credința te va mântui”. —Ce-ai spus? a întrebat-o bolnava de lângă ea. — Credința te va mântui. Considerând-o că i s-a rătăcit mintea din cauza șocului căzăturii, bolnava
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
lor, masa se face la restaurant. Rămâne doar să anunțăm data. —Bani sunt? — Eu am ceva puși deoparte. —Grijuliule, vrei neapărat să ne unim destinele cât mai repede, dar pe mine m-ai întrebat...își dă cu palma peste gură rostind ultimele cuvinte și renunțând la răutățile ce le mai avea de spus, amintindu-și de cuvintele din vis. —N-am hotărât că în vara aceasta ne vom căsători, scumpa mea?o îmbrățișează Aurel. —Ba da, iubitule, dar am glumit ca să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ce îi aducea atâta fericire. Itinerariul cuprindea sufrageria, holul, bucătăria, și dădea în antreu, unde trona bine, cu multă fală, oglinda casei. Solemn, se studie tacticos, cu multă luare-aminte, din cap până-n picioare și, părând mulțumit, își drese vocea și rosti senin, cu pieptul ușor, „bună dimineața”, întorcându-se apoi exact pe unde venise și oprindu-se în baie. Or, din cauza caracterului parcă nefiresc al acestei secvențe, propun a zăbovi un pic cu cititorul pe seama protagonistului povestirii de față. Anton era
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ce este bună, poate, doar pentru a o folosi în vreo istorioară bizară a vreunui scriitor minor și netalentat, însă nimic mai mult. Apoi, îți vor întoarce spatele și te vor părăsi numaidecât, scuipându-ți cu dispreț în obraz și rostind pe socoteala ta numai vorbe cu totul nedemne. Ei, această stare generală a omului dintotdeauna, care sa învolburat și s-a concentrat asupra valorilor materiale mai ales în veacul acesta, a început, odată cu acea revelație bruscă, despre care am vorbit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
greu de pătruns chiar și decât cea mai legată și mai bine închegată relație prietenească. Prietenul este un bun de preț doar atâta vreme cât nu-l trage în jos pe tovarășul său și nu-l împiedică deloc de la progres. Adevărul nud, rostit la momentul nepotrivit, devine într-atât de respingător, încât poate trasa pentru totdeauna o crăpătură în relația ce se pretinde a fi strânsă, căci acesta este un aliat de încredere, de toată lumea îmbrățișat, numai câtă vreme slujește interesul celui ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vieții sale, purgatoriu ce făcea cât un martiriu! Așa că, limpezindu-și, întrun final, mintea și lăsând gărgăunii (precum ajunsese chiar ea săi numească) la o parte, cu inima luată strâns în dinți, iată că îl dădu uitării. Fără ca aceasta să rostească vreun cuvânt, bărbatul își pricepu curând greau sentință, venită ca un aprig ciocan, ce te lovește în cel mai sensibil loc al corpului. Zi și noapte, tot se strădui el să și înțeleagă pedeapsa, dar nu reuși. Încercă s-o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]