6,798 matches
-
spătarului Panait Cazimir, ce astăzi formează aripa dreaptă a Academiei, și care prin o curioasă întâmplare rămaseră nelovite de cumplitul element, deși era atât de aproape de nenorocita locuință ce pricinui sărăcia, deznădăjduirea a atâtor mii de familii. Curțile rămaseră o ruină jalnică pentru Iași, mai mult de 13 ani(...) În sesia din anul 1839/1840 guvernul propuse Adunării obștești ca antreprenorul venitului poșlinei sau a exportației grânelor din țară să fie dator a rezidi și curtea destinată a se face Palatul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
loc mai bun unde să te muți, mi-a trântit-o Randall, uitându-se împrejur. I-am urmărit privirea - și ca prin minune, strada unde mă simțisem ca acasă, vreme de ani de zile, s-a transformat într-o adevărată ruină. La colț zăceau niște gunoaie, iar un grup de tipi dubioși ardeau gazul câteva uși mai în jos. Privind prin ochii lui Randall, cartierul meu arăta absolut dezastruos. Chiar nu-mi place gândul că vii noaptea, pe jos, pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
forțați să se regăsească, în sfârșit, nemaiavând adăposturi, lipsiți de ocrotirea și de îngrădirea zidurilor, nomazi și liberi, în necunoscutul nopții pre noi nouă redă-ne. „Aici stătea poeta aceea micuță și energică“, arătă bătrânul spre o clădire înaltă, în ruine. „Am fost coleg de barou cu taică-su. Și uite, aici, era parfumeria. S-a dus, praful s-a ales“. Porniseră din Sfântul Ion Nou, ajunseră la Universitate, strânși între valurile de oameni care împânzeau trotuarele, sub rafalele de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ce capete seci suntem noi, muritorii. Așa că am creat în imaginație locul ăsta numit hotelul Existența și l-am transformat imediat în refugiu pentru copiii pierduți. Vorbesc despre copiii europeni, desigur. Tații lor fuseseră împușcați în lupte, mamele zăceau sub ruinele bisericilor și clădirilor dărâmate și ei rămăseseră să rătăcească prin molozul orașelor bombardate, în frigul iernii, căutându-și hrana prin gunoaiele pădurilor, copii singuri, copii doi câte doi, copii în găști de câte patru, șase sau zece, cu picioarele înfășurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lui Anton Dobrotă la greacă și latină, stând țeapăn pe sofaua acoperită cu un covor scorțos, cu un album despre Roma deschis pe genunchi. Foița subțire fâșâia strident când o dădea la o parte de pe gravura Îngălbenită cu chiparoși și ruine. Concertele Anei Maria, pregătite În casa spațioasă unde el intra de două ori pe săptămână, bucurându-se dinainte de cafeaua cu dulceață de cireșe amare, de farfurioara cu pricomigdale și de fanteziile erotice În timp ce asculta Brahms, erau singurele la care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de aerul Înecăcios, de praful cu gust de ars, printre movilele de moloz În care se aud scrâșnind lopeți, sunt prizonierii de război francezi, americani, ruși, polonezi, care caută bombele neexplodate, care Îi scot pe cei morți, asfixiați, striviți de sub ruine. * De fiecare dată când revine la poveștile din trecutul ei, Christa devine irascibilă. A trecut de mult faza plânsului În pat, după ce fac dragoste, e drept și că fac tot mai rar, corpul ei se usucă și este tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
am dat seama că bomba nu căzuse În apropierea noastră, ci mai departe, și cineva, o voce de bărbat, a spus: au lovit În Bergstrasse. Când s-a oprit alarma, am alergat de nebună până acolo, am văzut de departe ruinele caselor Înegrite, În flăcări. Bunicii m-au scos dintre mormanele de moloz, dintre ruinele printre care rătăceam, m-au luat la ei acasă și au stat cu schimbul lângă mine, ziua și noaptea, până mi-am revenit din starea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cineva, o voce de bărbat, a spus: au lovit În Bergstrasse. Când s-a oprit alarma, am alergat de nebună până acolo, am văzut de departe ruinele caselor Înegrite, În flăcări. Bunicii m-au scos dintre mormanele de moloz, dintre ruinele printre care rătăceam, m-au luat la ei acasă și au stat cu schimbul lângă mine, ziua și noaptea, până mi-am revenit din starea de șoc. Bunicul avea un doctorat În psihologie, luat la Începutul secolului, la Viena, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
covoare. La indicația lui Luciano, cei doi lăsară sulurile jos și, sub privirile prințului, desfășurară, pe rând, covoarele. Manuc trăi un al doilea moment de emoție puternică. Dinaintea lui nu erau doar simple covoare, nu erau flori, drumuri, pietre, sălașuri, ruine, cetăți sau ziduri de biserici, turme cuminți, pământ uscat, ci amintiri, amintiri dintr-o țară pierdută pentru totdeauna, Armenia. Chiar și țesătorul lăsa impresia că dibuise desenele și nuanțele prin pulberea unor amintiri ancestrale. Curgeau unele din altele, comunicau între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Se simțea încolțit din toate părțile. Turcii care îi doreau moartea ca să-i ia averea, instigați mereu de agenții francezi împotriva lui, o Europă încă nesigură, îngenuncheată de distrugătorul de lume, blestematul Napoleon, și o Rusie la fel de nesigură, amenințată cu ruina totală de către același Napoleon. De fapt, unul și același dușman oriîncotro ar fi pornit. Napoleon îl ura încă de când dejucase, cândva, planul lui de a trimite un corp de armată în Polonia, prin principate. Împăratul contase atunci pe un ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vreodată, nici măcar În fotografii: casa În care m-am născut (decât Într-un colț de fotografie, un colț de acoperiș de stuh). - Nici măcar bojdeucă nu era, de să zici..., zice tata. Cândva, demult, fusese casă, dar noi am găsit o ruină, vecinii azvârleau În curtea ei gunoaiele, trecătorii Își făceau nevoile. Nu numai tufele de soc crescuseră mai Înalte decât acoperișul, dar și cele de boz, de ștevie, de brusture. Când am sosit noi la Mana, am Închiriat o odaie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
disosăghiască? Nu-i tot de-a noastră? S-a disosăghi è prin alte celea... - Ei, da! O să se deosebească de casele oamenilor pentru faptul că o să stea În picioare zece ani Încheiați, după care o să arate ca asta! - și arătase ruina de la drum, de pe terenul proaspăt cumpărat. - A sta cât a sta. Când a fi de dres, o dregi; când a fi de mărit, o mărești, cu care prilej schimbi stuhul, o muruiești peste tot... - Stuh, muruială, cochileți, lut, balegă!, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să-mi iau jucăriile Înapoi? Stau În calidorul casei din Mana. Privesc spre locul dintre poarta mare și portiță, acum neted ca În palmă, șlefuit, lustruit, dichisit - ca o curte de școală ce este. Știu (acum) că acolo a fost ruina pe care tata nici bojdeucă nu voia să o numească; știu, acum, că acea ruină, reparată cum dăduse Dumnezeu (presupun că grija de căpătâi a tatei fusese acoperișul - de aceea se și spune: «a avea un acoperiș») este locul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
poarta mare și portiță, acum neted ca În palmă, șlefuit, lustruit, dichisit - ca o curte de școală ce este. Știu (acum) că acolo a fost ruina pe care tata nici bojdeucă nu voia să o numească; știu, acum, că acea ruină, reparată cum dăduse Dumnezeu (presupun că grija de căpătâi a tatei fusese acoperișul - de aceea se și spune: «a avea un acoperiș») este locul În care s-a născut fratele meu, Petrică; și În care a murit. Și știu - cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Palatul guvernamental, se urca în vechea Simca, pe care o lăsa pe o străduță din apropiere, încărcată cu apă și provizii, și se îndrepta hurducănind spre apropiatele contraforturi ale muntelui ce domina orașul El-Akab, pe a cărui culme se înălțau ruinele unei fortărețe inaccesibile, ce servise drept refugiu locuitorilor oazei în vremuri de război și incursiuni de pradă. Nu mai era nimic de explorat printre zidurile fortului, de nerecunoscut acum, ale cărui pietre fuseseră folosite în bună parte de francezi ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
explorat printre zidurile fortului, de nerecunoscut acum, ale cărui pietre fuseseră folosite în bună parte de francezi ca să construiască clădirile publice din El-Akab, dar Anuhar-el-Mojkri descoperise că în peșterile și în pereții stâncoși ai îngustelor chei ce se deschideau în spatele ruinelor se aflau, dacă cercetai cu atenție și îndepărtai pulberea de milenii, o infinitate de picturi rupestre ce vorbeau despre trecutul cel mai îndepărtat al Saharei și al locuitorilor săi. Elefanți, girafe, antilope și leoparzi, scene de vânătoare, de amor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
curmale, smochine și migdale, căci nu știa cât timp va trebui să stea ascuns în vârful palmierului, și găsi și o ploscă mare, pe care o umplu până la gură la fântâna cea mai apropiată. Apoi se întoarse la biserica în ruine, verifică încă o dată starea armelor și așteptă răbdător, sprijinit de perete, încercând să nu se gândească decât la drumul pe care îl avea de făcut ca să ajungă la Palat. Nu era nici țipenie în acea casbah cufundată în noapte când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
era nevoie de o armată întreagă ca să încerci să găsești un fugar în întunecosul și întortocheatul univers al cartierului indigen. Negresa Khaltoum avusese dreptate și prezicerile ei se adeveriseră încă o dată; avea să moară acolo, într-un ungher murdar, în ruinele distruse ale unui templu rumi, în inima unui oraș suprapopulat, ascultând vuietul mării, atât de departe cum nici nu se poate imagina de singurătatea deschisă a unui deșert pe ale cărui întinderi vântul alerga în libertate. încercă să-și astupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
viciul și nebunia de a manevra obiecte și bani, și tocmai că femeia e predispusă să preia viciile și nebuniile partenerului, maimuțărindu-le în fel și chip, până să devină mai cheltuitoare decât el și aptă să-l ducă la ruină, așa încât, bărbaților despre care se spune că i-au distrus femeile li s-a oferit de fapt ce au oferit și au primit ce-au cerut, adesea cu asupra de măsură. Altminteri, poți mulțumi o femeie și cu ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
doar în chiloți și-n puloverul negru pe gât, nu-i spune și nu-i transmite nimic din focul ei. Fără chiloți, goală de la brâu în jos, e chiar o catastrofă. Nu prevestește nimic bun locul viran de la împreunarea pulpelor - ruinele unor cărnuri printre care crește un buruieniș aspru, ca țepii de pe greabănul unui mistreț, și mirosul greu de sudoare dospită al muncitorului cu brațele, care trage din greu pentru viața lui, mirosul hăituielii și al apăsării chinului și al spaimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
amețeală a numerelor; prin astronomie, enigmaticul murmur al universului. Dar, vă implor, nu-mi vorbiți de adevăr! A tăcut o clipă, dar iată-l că deja continuă: — Mi s-a Întâmplat să mă plimb prin Împrejurimile Samarkandului, am văzut acolo ruine cu inscripții pe care nimeni nu mai știe să le descifreze, și m-am Întrebat: ce a rămas din orașul care se Înălța cândva aici? Să nu vorbim de oameni, ei sunt cele mai trecătoare dintre creaturi, dar ce rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cândva aici? Să nu vorbim de oameni, ei sunt cele mai trecătoare dintre creaturi, dar ce rămâne din civilizația lor? Ce regat a dăinuit, ce știință, ce lege, ce adevăr? Nimic. În zadar m-am străduit să sap În aceste ruine, n-am putut să descopăr decât un chip gravat pe un ciob de ceramică și un fragment de pictură pe un zid. Iată ce vor ajunge bietele mele poeme Într-o mie de ani, cioburi, fragmente, resturi ale unei lumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu putea să Îi refuze cererea. După două luni de șovăială și două mesaje de aducere aminte, sfârși prin a alcătui un răspuns. Unul dintre bătrânii săi sfetnici fu Însărcinat să-l transmită; acesta plecă spre cetatea Rey, ale cărei ruine sunt Încă vizibile În Împrejurimile Teheranului. Curtea lui Toghrul se afla acolo. Emisarul califului fu mai Întâi primit de vizir, care Începu discuția cu aceste cuvinte: — Sultanul e nerăbdător, mă zorește, sunt bucuros că ai venit, În sfârșit, cu răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Însemnate și, de asemenea, bogate, ca Samarkandul și Buhara, nu pot să rămână În afara puterii noastre. Degeaba, Malik Șah nu vrea să audă. — Armata hanului este, totuși, slăbită de-a binelea, emirii nu mai sunt plătiți, fortărețele sale cad În ruină. — Asta o știm. — Malik Șah se teme oare să nu aibă soarta tatălui său, Alp Arslan, dacă, asemenea acestuia, trece fluviul? — Câtuși de puțin. Cadiul nu mai pune Întrebări, așteaptă explicația. — Sultanul nu se teme nici de fluviu, nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
așadar, modul de a para. În loc să-și extragă apa din râurile Învecinate, a săpat În munte o impresionantă rețea de cisterne și de canale, pentru a strânge apa de ploaie și pe aceea rezultată din topirea zăpezilor. Când vizităm astăzi ruinele castelului, putem Încă admira, În marea Încăpere În care locuia Hasan, un „bazin miraculos” care se umple pe măsură ce se golește și care, minune de ingeniozitate, nu dă niciodată pe dinafară. În privința proviziilor, Marele Maestru a pregătit puțuri În care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]