4,350 matches
-
cu rădăcini într-o lume arhaică), rătăcind și șerpuind subțire într-un zăcământ de inteligență, cultură, rafinament și sensibilitate șlefuite franțuzește; o soră mai mică a Vitoriei Lipan care se îmbracă la Sonya Rikiel. marți, 26 martie E 11 dimineața, sânt în avion și scriu, după cum se vede, ca Alteța Sa Principele Radu, adică "în cer". La ora 15, am întîlnire cu Mircea C, la editură, să vedem împreună desenele lui Banuș la Encicl. zmeilor. Diseară, voi mânca cu câțiva prieteni "brînzuri
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să mă lămuresc cum e cu organismul proiectat pe tălpi (de vreme ce tot am început, de două luni, să fac, cu "domnul Onosă" ― un tip brav și harnic, care are câte șase-șapte clienți pe zi ―, ore de masaj în talpă...). Acum sânt destins, privesc lucrurile "de sus", mă gândesc la câte am de făcut odată ajuns acasă și îmi spun că e bine, câtă vreme am proiecte și ambiția și "nebunia" necesare pentru a le realiza. Vreau să amplific portofoliul Editurii, să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Păunescu de la PRO TV se perindă scriitori, pianiști, medici, cântăreți... Cum se poate intra în NATO ― întreb retoric ― cu trubadurii lui Ceaușescu, cu aceste scârboșenii guralive care se distribuie în rolul de directori de conștiință? O jumătate de oră mai târziu sânt acasă: pe postul Antena 1, la Tucă Show ("sînt Marius Tucă de la Tucă Show", se prezintă modest autorul emisiunii), Păunescu și Vadim discută despre... intrarea României în NATO! Păunescu e pro, Vadim e contra. "Cornele, spune Păunescu cu voce de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui Ceaușescu. La noi nu a existat așa ceva și de aceea obiectele urât mirositoare continuă să pută în public, put, iată, prin ecranul televizorului. Dar de unde, în fond, îmi vine această încrîncenare? Răspunsul este simplu: pentru mine, cei doi nu sânt persoane, ci maladii, furuncule ale poporului român trecut prin comunism. Unui furuncul nu-i poate fi rușine că există. Ar trebui să-i fie, însă, trupului care îl poartă. 29 martie Ce ciudat! Când e vorba de o mărturisire scrisă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spus că se intră pe ea "lăturiș". Noica s-a grăbit să proiecteze cuvântul pe cerul metafizicii, spunând că așa intră românii în istorie: en biais, "lăturiș". Iar despre "sătulie", ce s-ar putea spune? Că, oricum, exprimă negativul sațietății: sânt sătul, dar nu de lucrurile bune pe care le-am mâncat, ci sânt sătul de necazuri, de câte mi-a fost dat (fără să vreau) să înghit. Sătulie: starea celui care s-a săturat de atâta rău, de răul îngurgitat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cuvântul pe cerul metafizicii, spunând că așa intră românii în istorie: en biais, "lăturiș". Iar despre "sătulie", ce s-ar putea spune? Că, oricum, exprimă negativul sațietății: sânt sătul, dar nu de lucrurile bune pe care le-am mâncat, ci sânt sătul de necazuri, de câte mi-a fost dat (fără să vreau) să înghit. Sătulie: starea celui care s-a săturat de atâta rău, de răul îngurgitat. Trecerea românilor prin istorie: dintr-o "sătulie" în alta. Mama mea la 85
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de cei care nu s-au cutremurat la momentul potrivit! sâmbătă, 7 aprilie O vorbă care mi-a plăcut și care, deopotrivă, îmi face frică a Gabrielei A.: "Gabriel, un scriitor trebuie să scoată totul pe tarabă, toate sentimentele lui sânt de vînzare." 14 aprilie Așa cum a făcut cu laptop-ul, botezîndu-l scurt și denigrator "lefton", astă-seară, la telefon, Monica mă anunță că "prietenul dumitale, Virjil, a început să ia "zuluf"". Iată ce a ajuns antidepresivul meu preferat, Zoloft-ull încerc să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și îl bombăn), scriu știind că fac recurs la un capital inepuizabil. Cred că asta este o prietenie: o provizie care a evadat din regnul cantității și care, părăsind devenirea, înmărmurește la un moment dat, învinsă de propria ei acumulare. Sânt un "întîrziat", un postcoce (opusul unui precoce), mă "coc", adică, în toate privințele, cam cu zece ani mai târziu. De aceea sânt mereu în urma vârstei pe care o am, adică sânt mereu tânăr. 24 aprilie Merg să văd, montată, emisiunea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
evadat din regnul cantității și care, părăsind devenirea, înmărmurește la un moment dat, învinsă de propria ei acumulare. Sânt un "întîrziat", un postcoce (opusul unui precoce), mă "coc", adică, în toate privințele, cam cu zece ani mai târziu. De aceea sânt mereu în urma vârstei pe care o am, adică sânt mereu tânăr. 24 aprilie Merg să văd, montată, emisiunea făcută în chinuri, cu Eugenia Vodă, în urmă cu două luni. A reținut 50 de minute din cele trei ore de discuție
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la un moment dat, învinsă de propria ei acumulare. Sânt un "întîrziat", un postcoce (opusul unui precoce), mă "coc", adică, în toate privințele, cam cu zece ani mai târziu. De aceea sânt mereu în urma vârstei pe care o am, adică sânt mereu tânăr. 24 aprilie Merg să văd, montată, emisiunea făcută în chinuri, cu Eugenia Vodă, în urmă cu două luni. A reținut 50 de minute din cele trei ore de discuție de atunci. "Am vrut să vă umanizez, să scot
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
are corp. Ceea ce, pentru un om obișnuit să tragă după el 120 de kg., nu este, trebuie să recunoașteți, puțin lucru." Durerea mea în ce-l privește pe Andrei: nu m-a lăsat niciodată să înțeleg că ar ști cine sânt 3 mai Se împlinește astăzi un an de când am început să scriu sub impulsul unei traume "binefăcătoare". Corect ar fi să spun: de când am fost dat cu capul de pereții existenței mele. Din cauza asta, nimic din ce am scris de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dincolo de expresia ei originală, ea devine banală, nu mai spune nimic." Totul este spus aici. A scrie nu înseamnă a avea "idei originale", ci a face să intre în vibrație coarda care ești. "Ideile" nu fac doi bani dacă nu sânt efectul final al corzii vibrînde. Cu cât vibrația acestei corzi este mai intensă, cu atât premisa existențială a scrisului este mai bine asigurată. Bineînțeles că a împinge această vibrație până în planul expresiei presupune un alfabet cultural, dar nu "cultura" este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cale ― iar tu ești primul dintre ei ― și până la întîmplări, etats d'îme, gânduri și idei. Orice "jurnal" este un mod de a pătrunde în viață prin poarta cea mai la îndemînă, adică prin poarta care ești tu însuți. Cărțile sânt foarte proaste conducătoare de idei și inteligență. Altminteri cum de ajung evidențele atât de greu în mintea oamenilor? 30 mai Am trăit, cu comunismul, împlinirea celei mai terifiante utopii negre la scară planetară. Nimeni n-ar fi crezut, înainte de a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-o de mai multă vreme, îmi promit s-o fac zi de zi de-acum înainte ș.a.m.d. Apoi ciclul se repetă. Pe cât de greu este să ajung la masa de scris, pe atât de mult, apoi, îmi place. Sânt pasional, sălbatic și nesățios și de aceea orice plăcere tinde la mine să se perpetueze. Pot "lucra" atunci (dar de fapt este o transă, mutarea festivă în altă lume, din care nu mai pot ieși, o concentrare extremă și continuă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la mine să se perpetueze. Pot "lucra" atunci (dar de fapt este o transă, mutarea festivă în altă lume, din care nu mai pot ieși, o concentrare extremă și continuă), săptămâni în șir, câte 12 ore pe zi. În timpul acesta sânt fericit și am o senzație indescriptibilă de forță și plenitudine. Uneori pot să scriu fără ștersături, gândurile se derulează perfect, în înlănțuirea lor ideală. Se creează un echilibru între ritmul derulării mentale și cel al așezării ei pe hârtie. E
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ai făcut-o. Cum poți să afli, din tine, ceva ce n-ai știut niciodată? Cum poți să înveți pur și simplu scriind? Faptul uluitor al scrisului este că el explicitează, articulînd-o, o cunoaștere prealabilă (infinită) de care eu nu sânt conștient până în clipa scrisului. Fiecare pagină scrisă este aducerea la suprafață a unui fragment din această cunoaștere și astfel smulgerea lui din propria mea "uitare". Numai că această uitare este originară (nu presupune căderea mea dintr-un lucru pe care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și astfel smulgerea lui din propria mea "uitare". Numai că această uitare este originară (nu presupune căderea mea dintr-un lucru pe care înainte I-am știut), este o uitare (infinită) coextensivă cu suprafața cunoașterii prealabile (infinite) de care nu sânt conștient atâta vreme cât nu scriu. Concluzia este uluitoare: nu poți ști, afla, învăța etc. decât în măsura în care scrii. Situația este diferită de cea descrisă de Platon în Menon (tînărul sclav care se dovedește că știe demonstrația unei teoreme geometrice în măsura în care cineva din afara
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
imoral să obții profit de pe urma celor care cumpără și utilizează un produs. Sânt abuzați economic consumatorii de crenvurști, de cuie, de hârtie igienică, de șireturi de pantofi, de scaune, de scobitori, de ciorapi sau de bere. Iar aceștia din urmă sânt abuzați încă o dată dacă beau berea într-o crâșmă sau la un restaurant. Toți utilizatorii de ustensile sau de servicii de pe lumea asta sânt abuzați economic de către cei care le pun la dispoziție ustensilele sau serviciile. Și cum fiecare abuzat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
șireturi de pantofi, de scaune, de scobitori, de ciorapi sau de bere. Iar aceștia din urmă sânt abuzați încă o dată dacă beau berea într-o crâșmă sau la un restaurant. Toți utilizatorii de ustensile sau de servicii de pe lumea asta sânt abuzați economic de către cei care le pun la dispoziție ustensilele sau serviciile. Și cum fiecare abuzat într-o direcție este abuzator în alta (fabricantul de pantofi "profită" când vinde pantofi, dar e abuzat de către fabricantul de bere de fiecare dată
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Iar prima iluzie care se prăbușește în "sistemul" meu este, nu întîmplător, tocmai filozofia, așa după cum primele semne de recuperare și de reconstrucție a iluziei încep, așa cum era și firesc, în epicentrul însuși al prăbușirii când, la Heidelberg, constat că sânt din nou capabil de halterofilie metafizică. Faptul că interpretarea unui text dificil redevine pentru mine o preocupare, că pot să mă dedic "codului" filozofiei și să recuperez sensul gratuității și al "nebuniei" ei, este, în contextul "medical" al cărții, primul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
proprietatea de a se investi în zadar și care știind, aflând, înțelegînd optează pentru imobilism și melancolie. Nebun e lucidul, scepticul, omul care nu mai are capacitatea de a fabrica, pentru el și pentru ceilalți, iluzii. Așa înțelese, paginile acestea sânt o punere în gardă asupra supremului pericol care ne pîndește: cel de a fi în toate mințile. joi, 4 iulie Conferință a lui Vladimir Bukovski la "Noua Europă", în 1983, la Heidelberg, îi citeam cărțile dârdâind de emoție și nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
neplăcută și uneori chiar plină de suferință. Pentru că centrul ființei mele s-a mutat în lumea pe care cartea a deschis-o, când lectura ei s-a încheiat eu nu mai aparțin lumii de aici. De aceea, recăzând în ea, sânt debusolat, buimac și nefericit. Dacă o carte nu creează această ruptură, dacă ea nu îți propune, în chiar mijlocul existenței în care ești împlîntat, o lume alternativă la care să poți face oricând recurs, dacă ea nu îți provoacă nevoia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
îngrijită. Iubea restaurantele, mesele bune, spectacolele, ținea conferințe în lumea artistică, mișuna enorm social, avea o nevastă cu un corp superb, care lucra la televiziune și înjura ca un birjar, fapt de care el era foarte mândru pentru că dădea "șic". Sânt convins că dacă n-ar fi existat legionarii, ar fi preferat oricând lumii acesteia mitocănizate în care trăiam lumea interbelicului în care "dragă, Carol venea la Academie și vorbea liber 20 de minute despre filozofia lui Blaga". Unde mai pui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care tocmai își pilește unghiile și care trebuie să lase senzația că se uită din când în când la premier cu tandrețea cu care acasă îi scapă ochii pe poza de pe etajeră a iubitului, soțului sau copilului plecat în vacanță. Sânt de vină cei din birou pentru zelul lor amintitor și vestitor de cult? Sau de vină e premierul nostru pentru că, mai mult sau mai puțin discret, încurajează în oamenii care îl înconjoară pornirea lor de slugi? Desigur, portretul lui Năstase
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și Virgil încep să schimbe priviri complice, nevenindu-le să creadă că anii adolescenței lor bucureștene pot să năvălească atât de convingător peste ei. Sîntem toți trei pe muchia dintre lacrima nostalgică și râs, pentru că muzica e insinuantă, iar versurile sânt pe alocuri, uluitoare. (Rețin, la un moment dat, portretul femeii care zdrobește inimile tuturor bărbaților: "șarpe cu trup de felină".) Și totuși, nicăieri, nici cea mai mică urmă de vulgaritate. "Gabriel, îmi spune Virgil după ce terminăm audiția, cum mai pot
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]