3,007 matches
-
s-a format oficial pe 29 octombrie 1918. Organul de conducere a fost Consiliul Național ("Narodno vijeće"), alcătuit ad hoc de politicienii influenți la acea dată. Președintele erau slovenul Anton Korošec. Cei doi vice-președinți au fost Svetozar Pribićević de origine sârbă, și Ante Pavelić de origine croată (a nu se confunda cu Ante Pavelić, liderul care a stabilit regimul Puterilor Axei în Croația în 1941). Aspirațiile noului stat erau să includă toate teritoriile foste Austro-Ungarii, care erau locuite de sloveni, croați
Statul slovenilor, croaților și sârbilor () [Corola-website/Science/315685_a_317014]
-
În textul cartei, basileul era numit împărat al grecilor-Imperiul de Niceea își dobândise recunoașterea. Imperiul de Niceea apărea slavilor de sud moștenitorul Bizanțului și centru ortodoxiei grecești. Fiul lui Nemania, Sabbas, trecea peste arhiepiscopul Ochridei, de care depindea atunci Biserica sârbă, pentru a se adresa Niceei și a primi, în anul 1219, din partea patriarhului din Niceea consacrarea sa ca arhiepiscop autocefal al Serbiei. Doi ani mai devreme, fratele său, Ștefan, primul încoronat, primise coroana regală a Romei. Dobândirea autonomiei ecleziastice constituia
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
dus la o împărțită în Liga comuniștilor cu privire la modul de a răspunde. O serie de lovituri succesive în conducerea Partidului Comunist din Șerbia, precum și în Muntenegru au avut loc din 1988 până în 1989, condusă de Slobodan Milosevici, care sprijinea naționalismul sârb din Kosovo pentru a elimina autonomia provinciei. În 1989, Milosevici a devenit președintele republicii, si a cerut guvernului federativ iugoslav să acționeze pentru interesele Șerbiei în Kosovo, prin trimiterea Armatei Populare Iugoslave, pentru a prelua conducerea provinciei. Opoziția la o
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
Comuniștilor din Iugoslavia. Partidul a rămas relativ stabil și loial partidului federației până spre sfârșitul anilor 1980, când partidul a fost dezbinat ce măsuri să fie aplicate în Kosovo, cănd protestele și luptele s-au dezlănțuit între etnicii albanezi și sârbi. Cei mai multi comuniști l-au susținut pe președintele Ivan Stambolic, care a continuat să caute modalități pentru a rezolva disputele, în timp ce mai mulți membrii radicaliști și naționaliști l-au susținut pe Slobodan Milosevici care susținea protecția sârbilor din Kosovo, argumentate de
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
la separatismul provinciei Kosovo, pentru a aduna un număr mare de susținători cu scopul de a fi ajutat la eliminarea liderilor comuniști din Voivodina, Kosovo și Republică Socialistă Muntenegru, având ca rezultat așa numita revoluție anti-birocratică. Ca urmare, Liga Comuniștilor Sârbi l-au ales președinte pe Milosevici. Acesta a luat o măsură drastică pentru naționalismul albanez din Kosovo, si a făcut presiuni la guvernul iugoslav pentru a i se oferi puteri urgente cu scopul comunicării cu separatiștii kosovari. În plus, a
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
radiofonice”. Pe când RRI 1 emite în limba română zilnic din martie 2001, având și 3 emisiuni de câte 30 de minute în dialectul aromân, RRI 2 produce și transmite programe în 10 limbi străine: arabă, chineză, engleză, franceză, germană, italiană, sârbă, spaniolă, rusă, ucraineană. Primele programe radio experimentale pentru străinătate au fost programele muzicale. Acest lucru se întâmpla în 1927, cu un an înainte de prima emisiune a postului public de radio. La începutul anilor ’30, apar primele emisiuni în limbi străine
Radio România Internațional () [Corola-website/Science/315060_a_316389]
-
din 31 octombrie 1923, care a stabilit că ziua de 1 octombrie a anului 1924 va deveni 14 octombrie 1924. Decizia a stârnit reacția negativă a lui Nae Ionescu și a unor comunități sătești. Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Ortodoxă Sârbă nu au adoptat calendarul gregorian. În prezent Biserica Ortodoxă Română sărbătorește Crăciunul după calendarul gregorian, iar Paștile după calendarul iulian. Biserica Ortodoxă Finlandeză este singura biserică ortodoxă autocefală care sărbătorește Paștile după calendarul gregorian. Biserica Ortodoxă Estoniană, a cărei autonomie
Calculul datei de Paște () [Corola-website/Science/315117_a_316446]
-
armetei sârbe și a aliaților în 1915. Întorși în 1918, forțele sârbe au socs afară Puterile Centrale din Kosovo, în timp ce războiul urma să se sfârșească. După Primul Război Mondial, Regatul sârbilor, craților și slovenilor a fost format, unind astfel regiunea sârbă Kosovo și regiunea muntenegreană Metohia în cadrul Regatului Șerbiei. Din iarnă anului 1915 - 1919, în timpul Primului Război Mondial, locuitorii regiunii Kosovo au asistat la un exod mare al armatei sârbe, devenind cunoscut cu numele "Marea Retragere Sârbă". Învinși și sleiți de puteri în
Istoria provinciei Kosovo în secolul al XX-lea () [Corola-website/Science/315133_a_316462]
-
a fost format, unind astfel regiunea sârbă Kosovo și regiunea muntenegreană Metohia în cadrul Regatului Șerbiei. Din iarnă anului 1915 - 1919, în timpul Primului Război Mondial, locuitorii regiunii Kosovo au asistat la un exod mare al armatei sârbe, devenind cunoscut cu numele "Marea Retragere Sârbă". Învinși și sleiți de puteri în bătălii, sârbii au fost nevoiți să se retragă, astfel Kosovo a fost ocupat de trupele celui de-al Treilea Târât Bulgar și Austro-Ungare. Zeci de mii de au murit datorită lipsei de hrană, condițiilor
Istoria provinciei Kosovo în secolul al XX-lea () [Corola-website/Science/315133_a_316462]
-
Treilea Târât Bulgar și Austro-Ungare. Zeci de mii de au murit datorită lipsei de hrană, condițiilor de climatice extreme și atacurilor albanezilor, retrăgându-se către aliați în Corfu și în Salonic, pierzând aproape 100.000 de soldați pe parcursul drumului. Armata sârbă (ajutată în principal de către armata franceză și italiană) a fost capabilă să se vindece, iar soldații bolnavi și răniți au primit asistență medicală, deoarece acestea au fost departe de liniile de frontieră. După ce s-au refăcut și regrupat, au revenit
Istoria provinciei Kosovo în secolul al XX-lea () [Corola-website/Science/315133_a_316462]
-
italiană) a fost capabilă să se vindece, iar soldații bolnavi și răniți au primit asistență medicală, deoarece acestea au fost departe de liniile de frontieră. După ce s-au refăcut și regrupat, au revenit pe câmpul de luptă. În 1918, armata sârbă a scos afară Puterile Centrale din Kosovo, care la rândul lor, au comis atrocități împotriva albanezilor și sârbilor. Kosovo a fost unificată cu Metohia muntenegreană, iar ulterior, Muntenegru a aderat la Regatul Șerbiei. După sfârșitul Primului Război Mondial, țara a fost transformată
Istoria provinciei Kosovo în secolul al XX-lea () [Corola-website/Science/315133_a_316462]
-
Albania. Ca urmare, albanezii din Kosovo au fost văzuți de sârbi că o miscare iredentista, subversiva constituției Iugoslaviei. Istorici precum Noel Malcolm a estimat între 1918-1941 că 90.000-150.000 de albanezi și alți musulmanii au emigrat din Kosovo. Liderul sârb Vaso Cubrilovic a propus în 1937 un memorandum de a rezolva problema albanezilor din Iugoslavia: "expulzarea albanezilor", este considerat de mulți istorici (că de exemplu francezul Michel Roux) ca fiind una din principalele promoții de purificare etnică în secolul al
Istoria provinciei Kosovo în secolul al XX-lea () [Corola-website/Science/315133_a_316462]
-
Albaniei Mari, precum și o parte mică din est a Bulgariei iar partea nordică a Șerbiei ocupate de Germania Nazistă. După ocuparea Albaniei de italieni, liderii politici au stabilit în urmă Conferinței de la Bujan, că provincia Kosovo să rămână Albaniei, expulzând sârbi și muntenegreni. După predarea Regatului Italiei în septembrie 1943, forțele germane au preluat controlul direct al regiunii. Kosovo a fost eliberat în vara anului 1944, de către partizanii iugoslavi, cu ajutorul partizanilor albanezi ai Cominternului, si a devenit o provincie a Șerbiei
Istoria provinciei Kosovo în secolul al XX-lea () [Corola-website/Science/315133_a_316462]
-
lor în guvern și în mass-media, așa cum au fost profesorii, medicii, și muncitorii în industriile controlate de guvern , provocând o grevă generală și o masă de revolte. Angajații care nu au fost dați afară au refuzat să lucreze pentru guvernul sârb. Cu toate ca concedierile au fost pe larg văzute că o curățire a etnicilor albanezi, guvernul a susținut că acestea au fost făcute pentru a elimina vechii directori comuniști. Vechile manuale și curriculum educaționale albaneze au fost înlocuite de cele nou create
Provincia Autonomă Kosovo și Metohia () [Corola-website/Science/315175_a_316504]
-
naționale sârbe, care au fost boicotate în restul provinciei Kosovo, iar în cele din urmă la boicotare alegerilor din Kosovo. Municipiile Leposavić, Zvečan și Zubin Potok sunt conduse de către sârbi locali, în timp ce municipiul Kosovska Mitrovica avut rival guverne de etnie sârbă și albaneză, până la un compromis convenit în noiembrie 2002. Zonele sârbe s-au unit într-o comunitate, Uniunea Districtele Sârbe și a Unității Districtului Kosovska Mitrovica înființată în februarie 2003 după întâlnirea delegațiilor sârbi în Kosovska Mitrovica, care au numit
Provincia Autonomă Kosovo și Metohia () [Corola-website/Science/315175_a_316504]
-
Mitrovica avut rival guverne de etnie sârbă și albaneză, până la un compromis convenit în noiembrie 2002. Zonele sârbe s-au unit într-o comunitate, Uniunea Districtele Sârbe și a Unității Districtului Kosovska Mitrovica înființată în februarie 2003 după întâlnirea delegațiilor sârbi în Kosovska Mitrovica, care au numit-o "de facto" "capitala" a enclavelor sârbe. Președinte al Uniunii este Dragan Velić. Există, de asemenea, un loc central al organismul de conducere, Consiliul Național Sârb pentru Kosovo și Metohia (SNV). Președintele SNV în
Provincia Autonomă Kosovo și Metohia () [Corola-website/Science/315175_a_316504]
-
Mitrovica înființată în februarie 2003 după întâlnirea delegațiilor sârbi în Kosovska Mitrovica, care au numit-o "de facto" "capitala" a enclavelor sârbe. Președinte al Uniunii este Dragan Velić. Există, de asemenea, un loc central al organismul de conducere, Consiliul Național Sârb pentru Kosovo și Metohia (SNV). Președintele SNV în Nordul Kosovo este Dr. Milano Ivanović, în timp ce șeful Consiliului Executiv este Râdă Trajković. Politica locală este dominată de către Lista Sârbă pentru Kosovo și Metohia. Lista sârbă este condus de Oliver Ivanović, un
Provincia Autonomă Kosovo și Metohia () [Corola-website/Science/315175_a_316504]
-
Există, de asemenea, un loc central al organismul de conducere, Consiliul Național Sârb pentru Kosovo și Metohia (SNV). Președintele SNV în Nordul Kosovo este Dr. Milano Ivanović, în timp ce șeful Consiliului Executiv este Râdă Trajković. Politica locală este dominată de către Lista Sârbă pentru Kosovo și Metohia. Lista sârbă este condus de Oliver Ivanović, un inginer de la Kosovska Mitrovica. În februarie 2007 Uniunea Districtelor Sârbe și Uniunii Districtelor din Kosovo și Metohia a schimbat în Adunarea Sârbă a provinciei Kosovo și Metohia prezidat
Provincia Autonomă Kosovo și Metohia () [Corola-website/Science/315175_a_316504]
-
al organismul de conducere, Consiliul Național Sârb pentru Kosovo și Metohia (SNV). Președintele SNV în Nordul Kosovo este Dr. Milano Ivanović, în timp ce șeful Consiliului Executiv este Râdă Trajković. Politica locală este dominată de către Lista Sârbă pentru Kosovo și Metohia. Lista sârbă este condus de Oliver Ivanović, un inginer de la Kosovska Mitrovica. În februarie 2007 Uniunea Districtelor Sârbe și Uniunii Districtelor din Kosovo și Metohia a schimbat în Adunarea Sârbă a provinciei Kosovo și Metohia prezidat de Marko Jakšić. Adunarea a criticat
Provincia Autonomă Kosovo și Metohia () [Corola-website/Science/315175_a_316504]
-
Politica locală este dominată de către Lista Sârbă pentru Kosovo și Metohia. Lista sârbă este condus de Oliver Ivanović, un inginer de la Kosovska Mitrovica. În februarie 2007 Uniunea Districtelor Sârbe și Uniunii Districtelor din Kosovo și Metohia a schimbat în Adunarea Sârbă a provinciei Kosovo și Metohia prezidat de Marko Jakšić. Adunarea a criticat puternic mișcarea secesionista dominată de albanezii Adunării din Kosovo PISG și a cerut uniunea sârbilor din Kosovo, boicotând EULEX și au anunțat proteste masive în sprijinul suveranității Șerbiei
Provincia Autonomă Kosovo și Metohia () [Corola-website/Science/315175_a_316504]
-
suveranității Șerbiei asupra provinciei Kosovo. La data de 18 februarie 2008, după ziua în care provincia Kosovo a declarat independența unilateral, Adunarea a declarat că este "nulă și inutilă". De asemenea, există un Minister pentru Kosovo și Metohia în guvernul sârb. Goran Bogdanović este actualul ministru pentru Kosovo și Metohia.
Provincia Autonomă Kosovo și Metohia () [Corola-website/Science/315175_a_316504]
-
de un sanjakbey (aproximativ echivalente cu "senior de district")) au inclus părți din teritoriu ca parte în teritoriul lor. În 1689 Kosovo a fost foarte mult perturbată de Marele război turcesc (1683-1699), într-unul din evenimentele pivotare din mitologia națională sârbă. În octombrie 1689, o forță mică habsburgică condusă de Margrave Ludwig de Baden a zdrobit Imperiul Otoman și a ajuns departe până la Kosovo, în cele din urmă aveau să cucerească Belgradul. Mulți sârbi și albanezi au făgăduit loialitate față de austrieci
Istoria pașalâcului Kosovo () [Corola-website/Science/315191_a_316520]
-
înapoi peste Dunăre în Austria. Ofensiva otomană a fost însoțită de represalii brutale și jefuiri, determinând mulți sârbi - inclusiv pe Arsenije al III-lea, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Sârbe - să fugă împreună cu austriecii. Acest eveniment a fost imortalizat în istoria sârbă drept "Velika Seoba" sau "Marea Migrație". Tradiția spune că s-a datorat unui uriaș exod de sute de mii de sârbi refugiați din Kosovo și Serbia proprie, care a lăsat un vid umplut de un șuvoi de albanezi imigranți. Însuși
Istoria pașalâcului Kosovo () [Corola-website/Science/315191_a_316520]
-
revistele: "Nova zadruga" (1984-85), "Râd" (1985-90), "Duga" (1990-94), "Svetigora" (1992-2002) ș.a. Între 1991-95 a fost corespondent de război și membru al secției de reporteri de război a Asociației Jurnaliștilor din Șerbia. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici, al Uniunii Fotografilor Sârbi și a foto-clubului "Vuk Karadjici" din Loznița. Este fondator și director al companiei, "Biljeg - Balkansko i slovensko izdavaštvo" (1992). Această editură este una din principalele promotoare ale renașterii muzicii tradiționale în Șerbia, aici fiind scoase albumele de debut ale Svetlanei
Milinko Stefanovici () [Corola-website/Science/318765_a_320094]
-
ale renașterii muzicii tradiționale în Șerbia, aici fiind scoase albumele de debut ale Svetlanei Stevici, Darkăi Matură și grupului "Moba". La primul festival cultural interbalcanic de la Salonic din 1995, reuniunea inaugurală a rețelelor culturale din Balcani, "Bilieg" a prezentat cultură sârbă prin simpozioane, concerte și expoziții. Începând cu anul 1997 proiectele "Bilieg" sunt asumate de rețeaua de biblioteci digitale "Proiectul Rastko", unde Stefanovici este membru în consiliul de conducere și coordonator al bibliotecii fotografice. Inițiator și fondator al Societății fotografice din
Milinko Stefanovici () [Corola-website/Science/318765_a_320094]