2,957 matches
-
unul din cele mai bine păstrate centre din lumea germanică, fiind înscris ca Loc din patrimoniul mondial pe Lista UNESCO din 1997. Orașul Salzburg a fost populat încă de timpuriu, din perioada neolitică, în mare parte datorită salinelor din zonă. Săpăturile arheologice au scos la iveală relicve preistorice: în aproximativ 1000 î.C. se găsea aici o colonie destul de numeroasă de iliri, atrasă de exploatarea salinelor de pe Dürnberg, lângă Hallein. După 400 de ani locul este ocupat de celți. Începând cu
Salzburg () [Corola-website/Science/296754_a_298083]
-
o palancă, pentru a apăra trecătoarea de tătari. Cetățuia de pământ era, probabil, rotundă sau semirculară, avea șanț și val de apărare, iar în poală valului din interiorul cetății erau făcute locuințe de tip bordei. Acest lucru este demonstrat de săpăturile care au descoperit urmele unei locuințe arse și diferite obiecte de uz casnic din secolele XV - XVI. La sfârșitul sec. XIV - începutul sec. XV, pe locul unde mai înainte fusese punctul vamal, a fost întemeiat orașul cu același nume Tighina
Cetatea Tighina () [Corola-website/Science/317016_a_318345]
-
acvacultura definește "braconajul piscicol" ca infracțiunea care constă în practicarea ilegală a pescuitului în bazinele piscicole naturale. ul piscicol are următoarele consecințe negative: Prin derivare, se folosește și termenul de "braconaj arheologic", care se referă la efectuarea de detecții și săpături ilegale în siturile arheologice.
Braconaj () [Corola-website/Science/317029_a_318358]
-
din vara anului 1469 l-au determinat pe Ștefan cel Mare să întreprindă măsuri în vederea consolidării capacității de apărare a țării de-a lungul Nistrului declanșând importante lucrări în vederea edificării unei citadele întărite la Orhei. Despre aceasta ne mărturisesc atât săpăturile arheologice, în cadrul cărora au fost descoperite temelia citadelei, cât și documentele timpului. Astfel, în hrisovul lui Ștefan din 1 aprilie 1470 este pomenit pentru prima dată un pârcălab, adică un comandant militar a cetății Orhei, care după cum se obișnuia pe
Cetatea Orhei () [Corola-website/Science/317018_a_318347]
-
lucrare sculpturală reprezentându-l pe marele monarh, cunoscut mai ales pentru celebul cod juridic, este realizată din diorit și are privirea fixă specifică modei perioadei. La fel de celebră este sculptura numită "Iamassu", un leu înaripat cu chip uman descoperit în urma unor săpături efectuate la Nimrud (Mesopotamia de nord). Faimoase sunt și basoreliefurile asiriene care glorifică vitejia acestui popor. Sculptorii asirieni ai secolului al VII-lea î.Hr. ne-au demonstrat clar cum drama și mișcarea pot fi redate în piatră. Astfel, printre basoreliefurile
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
sunt exuberante și pline de emoție. Printre lucrări ca: decorarea Bazilicii Sfântul Petru din Roma, Fontana di Trevi, statuia "Extazul Sfintei Tereza", Bernini a transformat Roma într-un adevărat oraș baroc. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, săpăturile efectuate la Pompeii, Herculaneum, precum și lucrările arheologului german Johann Joachim Winckelmann au redeschis interesul pentru modelele oferite de arta Greciei antice, artă care în câteva decenii devine un ideal. Acesta mișcare, denumită ulterior neoclasicism, se continuă până la începutul secolului al
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
Ministerul Culturii și Cultelor. În restaurarea edificiului s-au implicat specialiști din România: arheologi, pictori restauratori, istorici de artă, arhitecți, ingineri, precum și un număr de studenți de la Universitatea Keiō, veniți pentru practică. Cu acest prilej, au fost efectuate și unele săpături arheologice, în urma cărora au fost descoperite câteva artefacte: inelul sigilar al lui Dragotă Tăutulovici, nasturi globulari, aplice etc. Alexandru Odobescu menționează existența unei ascunzători în care s-au depus mai multe obiecte prețioase, dar intrarea ei rămăsese necunoscută după moartea
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
Șanțul-Mare este denumirea unui sit arheologic situat la 9 km V de Pecica și 600 m N de albia actuală a Mureșului. Este monument istoric, . Cercetările lui J. Hampel și Fl. Romer din 1870, alături de săpăturile lui L. Dömötör au avut rolul de promovare și confirmare a importamței extraordinare a tell-ului de la „Șanțul Mare”. Săpăturile efectuate de Dömötör poartă puternica amprentă a începuturilor arheologiei, epocă caracterizată în principal prin amatorism, Dömötör însuși fiind profesor de desen
Șanțul-Mare Pecica () [Corola-website/Science/317497_a_318826]
-
600 m N de albia actuală a Mureșului. Este monument istoric, . Cercetările lui J. Hampel și Fl. Romer din 1870, alături de săpăturile lui L. Dömötör au avut rolul de promovare și confirmare a importamței extraordinare a tell-ului de la „Șanțul Mare”. Săpăturile efectuate de Dömötör poartă puternica amprentă a începuturilor arheologiei, epocă caracterizată în principal prin amatorism, Dömötör însuși fiind profesor de desen. Începând cu 1910 situl avea să fie „exploatat” de către arheologul M. Roska. Numărându-se printre pionierii arheologiei instituționalizate, științifice
Șanțul-Mare Pecica () [Corola-website/Science/317497_a_318826]
-
fiind profesor de desen. Începând cu 1910 situl avea să fie „exploatat” de către arheologul M. Roska. Numărându-se printre pionierii arheologiei instituționalizate, științifice, Roska este primul care a contribuit la clarificarea încadrării cronologice și culturale a diverselor nivelurilor surprinse aici. Săpăturile din 1910-1911, 1923 și 1924 au identificat o consistentă locuire a Epocii Mijlocii a Bronzului, cultura Mureș (denumită inițial Periam-Pecica). În rapoartele întocmite sunt menționate doar straturile Epocii Bronzului, dar și cel al Epocii Mijlocii a Cuprului (orizontul toartelor pastilate
Șanțul-Mare Pecica () [Corola-website/Science/317497_a_318826]
-
Mureș (denumită inițial Periam-Pecica). În rapoartele întocmite sunt menționate doar straturile Epocii Bronzului, dar și cel al Epocii Mijlocii a Cuprului (orizontul toartelor pastilate). D. Popescu sondează și el, în 1943, tell-ul, dar fără a publica un raport detaliat al săpăturii, se mulțumește prin a preciza existența orizonturilor cronologice amintite de către Roska, dar mai atrage atenția asupra unor vestigii La Tène și din Epoca Migrațiilor. În 1960-1962, 1964, arheologul clujan I.H. Crișan, împreună cu E. Dörner, conduc săpături de amploare, ce vor
Șanțul-Mare Pecica () [Corola-website/Science/317497_a_318826]
-
un raport detaliat al săpăturii, se mulțumește prin a preciza existența orizonturilor cronologice amintite de către Roska, dar mai atrage atenția asupra unor vestigii La Tène și din Epoca Migrațiilor. În 1960-1962, 1964, arheologul clujan I.H. Crișan, împreună cu E. Dörner, conduc săpături de amploare, ce vor evidenția existența unei importante așezări din epoca dacică clasică și unei necropole de sec. XI-XIII d.Hr. Din anul 2005 au fost reluate cercetările, șantierul arheologic Pecica - Șanțul Mare fiind câștigătorul unui grant de 250.000
Șanțul-Mare Pecica () [Corola-website/Science/317497_a_318826]
-
Șanțul Mare fiind câștigătorul unui grant de 250.000 de dolari obținuți de la National Science Foundation (SUA), în urma unui proiect depus de Complexul Muzeal Arad în parteneriat cu Muzeul Banatului din Timișoara și Universitatea din Michigan (SUA). "Obiectivele cercetării": adâncirea săpăturii până la steril în suprafețele excavate în campania precedentă; continuarea sondării vecinătăților sitului prin carote. "Rezultatele și interpretarea lor": Excavațiile au identificat nivelul de epoca dacică și cel corespunzător bronzului final. În această campanie au fost recuperate resturile unui depozit de
Șanțul-Mare Pecica () [Corola-website/Science/317497_a_318826]
-
responsabil științific (Complexul Muzeal Arad), Florin Drașovean, Alexandru Szentmiklosi (Muzeul Banatului Timișoara), John M. O’Shea, Sarah Sherwood (Universitatea din Michigan, SUA), Alex W. Barker (Universitatea din Missouri, SUA). In anul 2008 s-au propus noi obiective ale cercetării: adâncirea săpăturii până la steril în suprafețele excavate în campania precedentă; continuarea sondării vecinătăților sitului prin carote, identificarea unor structuri de locuințe din perioada Bronzului Mijlociu. Rezultate: s-a continuat adâncirea pe aceeași suprafață (10 x 10 m) și s-a ajuns până pe
Șanțul-Mare Pecica () [Corola-website/Science/317497_a_318826]
-
rezultă atât din varietatea vestigiilor (așezare, necropolă, eventual atelier metalurgic), cât și din perioada îndelungată de locuire (sec. IV a. Chr.- I p. Chr.) și a raporturilor cu celții. Obiectivele cercetării 2006: delimitarea eventualelor zone de interes arheologic de pe Platou; săpături pe Terasa I în vederea obținerii unor date stratigrafice și racordarea la ridicarea topografică a unor cercetări mai vechi; săpături pe o terasă de nord, pentru a vedea dacă a fost locuită. Rezultate: Cercetările din această campanie, cu obiective limitate, s-
Cetățuie, Săvârșin () [Corola-website/Science/317510_a_318839]
-
a. Chr.- I p. Chr.) și a raporturilor cu celții. Obiectivele cercetării 2006: delimitarea eventualelor zone de interes arheologic de pe Platou; săpături pe Terasa I în vederea obținerii unor date stratigrafice și racordarea la ridicarea topografică a unor cercetări mai vechi; săpături pe o terasă de nord, pentru a vedea dacă a fost locuită. Rezultate: Cercetările din această campanie, cu obiective limitate, s-au desfășurat atât în sectoare unde s-au mai efectuat săpături, confirmându-se o parte din informațiile anterioare, dar
Cetățuie, Săvârșin () [Corola-website/Science/317510_a_318839]
-
la ridicarea topografică a unor cercetări mai vechi; săpături pe o terasă de nord, pentru a vedea dacă a fost locuită. Rezultate: Cercetările din această campanie, cu obiective limitate, s-au desfășurat atât în sectoare unde s-au mai efectuat săpături, confirmându-se o parte din informațiile anterioare, dar s-au deschis suprafețe și în alte zone: a fost vizată zona acropolei, din jurul antenelor de telefonie mobilă, precum și terasa 1 spre vest și terasa 2 spre est. S-a identificat o
Cetățuie, Săvârșin () [Corola-website/Science/317510_a_318839]
-
unelte, ustensile, accesorii vestimentare ori arme: fragmente de râșniță, cute, lustruitor, rondele, fusaiole, cataramă, vârf de săgeată. Obiectivele cercetării 2007: cercetări în diferite zone ale sitului pentru obținerea de informații privitoare la stratigrafia, tipurile de complexe și cronologia sitului. "Rezultate:" săpăturile s-au desfășurat în diferite zone, fiind cercetate: acropola, partea centrală și extremitățile estice și vestice, prima terasă sudică și prima terasă estică a așezării dacice. Inventarul recuperat include, îndeosebi, o gamă variată de vase ceramice, dar și piese din
Cetățuie, Săvârșin () [Corola-website/Science/317510_a_318839]
-
loc. fiind ca mărime al doilea oraș de pe Insula Vancouver din Oceanul Pacific. Orașul aparține din punct de vedere teritorial de provicia British Columbia din Canada. În trecut aici au fost cinci sate locuite de amerindienii din tribul Snunéymuxw (engl.: ), iar săpăturile arheologice atestă existența unor așezări omenești în urmă cu 2000 de ani. Pe la începutul secolului XIX Nanaimo era o stație pentru poștalioane, în anul 1849 s-a descoperit în regiune cărbune, ceea ce a dus în anul 1853 la înființarea fortului
Nanaimo () [Corola-website/Science/317639_a_318968]
-
4 octombrie 1943 până în 1945 Braham a fost trimis într-o unitate de muncă forțată anexată armatei pe frontul ucrainean unde trupele maghiare participau la războiul dus de Germania împotriva Uniunii Sovietice. Cu această unitate el a luat parte la săpături și la alte lucrări în zona Colomeea și Stanislavov, azi Ivano-Frankivsk. În decembrie 1944, în cursul retragerii forțelor germane și maghiare în fața înaintării armatei sovietice, Braham și alți patru tovarăși de detașament au fugit și au găsit adapost într-o
Randolph Lewis Braham () [Corola-website/Science/317718_a_319047]
-
11 de fier), din care 152 au fost găsite în morminte și 3 în strat. Un număr de 111 fibule se aflau într-o stare de conservare satisfăcătoare, putând fi incluse în opt tipuri, din care unele cu variante: În cadrul săpăturilor efectuate la Castrul roman de la Tirighina-Bărboși, lângă Galați, a fost descoperit un mormânt care conținea, între altele, o fibulă de aur cu greutatea de 21 g, având capetele în formă de bulb de ceapă, ușor proeminente. Suprafața exterioară a fibulei
Fibulă () [Corola-website/Science/318024_a_319353]
-
Max, născută Romalo(decedată 1875) și Ecaterina Max. O altă necropolă datată 1877, cuprinde mormintele lui Ilii Burki-Zmău (decedat 1860) și al altor membri ai familiei: Elena Burki, născută Racoviță (decedată 1850) și Alexandru Burki (decedat 1870). Cu ocazia unor săpături efectuate în anul 1968, s-a descoperit lângă zidul de nord al Bisericii „Sf. Ioan Gură de Aur - Zlataust”, mormântul celebrului cântăreț și cobzar, Barbu Lăutarul, pe numele lui adevărat Barbu Muntean (1780-1860). Biserica „Sf. Ioan Gură de Aur - Zlataust
Biserica Zlataust () [Corola-website/Science/318060_a_319389]
-
onoarea împăratului Constantius II. Singurul monument rămas din orașul militar este amfiteatrul. A fost localizat în afara taberei militare fortificate. Astăzi, un mic muzeu adiacent prezintă istoria gladiatorilor. Muzeul arheologic Carnuntinum se află în satul actual Bad Deutsch-Altenburg, aproape de malul Dunării. Săpăturile cele mai importante din orașul vechi pot fi văzute aici.
Carnuntum () [Corola-website/Science/319843_a_321172]
-
un val cu sântul corespunzător, care o separă de restul terasei. Dincolo de acesta, însă, continuă locuirea cu caracter de așezare civilă și, mai departe, pe teritoriul satului, se întinde necropola, în cadrul căreia au fost identificate și morminte tumulare. În acropole, săpăturile au identificat — suprapunând o așezare din epoca bronzului, precum și urme hallstattiene - șase nivele de locuire geto-dacică, durând din sec. 4 î.e.n. până în sec. 1 e.n. Viața așezării a luat sfârșit în împrejurările violentului conflict daco-roman. Din pricina răscolirilor repetate ale depunerilor
Piroboridava () [Corola-website/Science/319848_a_321177]
-
m sub nivelul terenului. Deoarece sub adâncimea de îngheț a solului, temperatura pământului este relativ constantă, în jur de 8-12°C, se realizează economii substanțiale la energia necesară încălzirii unei asemenea locuințe, pe timp de iarnă, respectiv răcirii acesteia vara Săpăturile arheologice au dovedit că bordeiul este specific zonelor de câmpie cu posibilități limitate de procurare a combustibilului și a materialelor de construcții. Fiind o locuință îngropată, asigura o izolare termică și eoliană superioară locuințelor de suprafață, implicând în consecință un
Bordei () [Corola-website/Science/319307_a_320636]