6,936 matches
-
a înțelege o singură clipă”. Formulate mai mult sau mai puțin sintetic, gândurile autorulu iau toate, un miez, o substanță inefabilă, ca o cremă dulce și parfumată într-o prăjitură cu coajă tare (care e viața, îndeobște!) Cât trebuie să sapi, să ciocănești, să înlături, ca să ajungi în miezul rărunchiului! Sunt înfierate aici, invidia confraților față de succesele tale, răutatea lor de a nu putea ajunge acolo unde tu ai ajuns: “Mierea înghițită de viespi se transformă totdeauna în venin. Fără un
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
grea și mai lungă pe care omul cu simțul datoriei o duce de-alungul întregii sale vieți este chiar lupta cu el însuși”. Nici dușmanii nu au scăpat de o analiză necruțătoare din partea autorului: “În fiecare groapă pe care ți-o sapă dușmanul, să plantezi câte un pom roditor sau cel puțin o floare, ca să nu-i fi fost truda cu totul zadarnică”. Cele mai multe reflecții conțin în ele elemente de limbaj poetic, metaforic: “Unii poeți vor să fie lira lui Apollo, alții
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
Și despre Legile naturale ale apariției și dezvoltării speciilor și plantelor, autorul găsește gânduri potrivite, nu lipsite de logică și ușor de înțeles: „Lângă pomișorii strâmbi trebuie așezați țăruși drepți”, “Dacă ți-e milă de râme, n-ai să poți săpa pământul”; - rezultat al observației amănunțite a împrejurului. Dar acest lucru nu înseamnă să treci indiferent printre lucruri, cu gândul doar la ale tale, ci presupune acel gen de generozitate, care te face să te apleci cu atenție asupra tuturor creaturilor
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
După ce-am coborât dealurile Carpaților Apuseni, am dat de un câmp neted ca-n palmă, porumburi nesfârșite, aproape uscate, galbene, se întindeau peste tot câmpul. Aici rușii ne-au pus serios la muncă și pe noi și pe localnici: săpam zi și noapte întărituri, la Berten era fixată prima fâșie de apărare a nemților pentru orașul Debrețin, a doua fâșie era stabilită pe aliniamentul Hoszupaly- Hajdubagos-Sarand, un vast câmp brăzdat de mari canale pentru irigații pe faimoasele ferme tania. Timpul
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
de Dumnezeu, fie din Biblie, fie din Scriitorii Bisericii, fie din Sfinți. Din această Antologie, nu putea lipsi, desigur, Tudor Arghezi, poet, prozator, traducător, publicist, cu o poezie remarcabilă: „MAICĂ ȚARĂ, mulți te-au dușmănit/ că ești neam blagoslovit./ Unde sapă sapa locul/ Sare din pământ norocul./ Ai pământ și ape multe,/ Vântul stă să ți le-asculte,/ Și izvoare călătoare,/ Crapii-n ele cât berbecii/ Pepenii de zahăr roșu,/ În grâu spice cât cocoșul./ Pui un bob, din el răsare
UN VEAC DE ÎNŢELEPCIUNE ÎNTR-UN BOGAT FLORILEGIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374677_a_376006]
-
pe mal!”. Răzvan Dumitrescu nu ocolește vreo groapă din judecata pretinsă independentă, nici din substraturile prădalnice ale economiei românești, îi indică existența și expune avertizarea. Atâta le trebuie celor care au legătură cu groapa, prin faptul de a o fi săpat, a se preface că nu o văd ori a-i da ocol ca să spioneze pe cine-o descoperă. Cu Răzvan Dumitrescu nu se poate așa! Din timpuri mitice, până la vremea contemporană, bietul neam românesc a avut mereu a face cu
RĂZVAN DUMITRESCU. NEOBRĂZAŢII NU PRIMESC NICI MĂCAR COMPĂTIMIREA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374758_a_376087]
-
-ncurcă NătăRăul. Căci este-o lege pentru omenire: Chiar de îi este Bine, să aspire Să îl găsească totuși pe MaiBine, De parcă Binele mai vechi n-ar mai fi Bine. Și cu perfidul Timp în taină complotând, MaiBinele este văzut săpând O groapă pentru-asasinatul Bine, Ce n-a știut că Răul lui a fost MaiBine. Deci, învățați din toată lupta vieții Să nu-i mai credeți chiar pe toți deștepții, Că Răul este-n lume numai Rău, Căci Binele se naște
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
te încetinez, Și nu voi ține cont, nu voi băga în seamă Că-n mersu-acesta ciclic, scurt-circuit creez. O pauză de moarte să-mi iau, c-așteaptă cioclii Cu fețele de îngeri, rânjindu-mi, să dispar; În groapa ce-mi săpați, să vi se-ngroape ochii, Și vers să respirați, din ce în ce mai rar! Se scutură secunda de silă și se-ascunde În maratonul morții, cu viața-n colivii; Eu îmi car versu-n spate și timpul îmi pătrunde În vene, să-mi grăbească
O PAUZĂ DE-O MOARTE SĂ-MI IAU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374800_a_376129]
-
a mă afla de a Te regăsi de a Te simți de a Te avea fără îndoieli fără să-Ți dau un chip fără să Te strig cu un nume învățat în colțul meu de lume o briză ciudată îmi sapă în gânduri îi vezi viermii și-au început ospățul în trupul înjunghiat de timp în oase sună frigul alb al catafalcului și totuși sunt același eu cu luminile dimineții în ochi încă nu am plecat dincolo încerc să adun toate
NELINIŞTEA ESTE ÎN INIMA MEA de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371784_a_373113]
-
grea, dar un sentiment plăcut, de ușurare și reușită îi înviora simțămintele, asemeni brizei marine, ce picura seară de seară în părul său, sărutul sărat al depărtărilor. Tristețea cobora adeseori vălul ei opac și întunecat peste fruntea lui, adâncind ridurile săpate de timp și suferință, dar decise să se îndepărteze cât mai repede cu putință de casa de pe plajă. Era imperios necesar să pună o distanță considerabilă între el și acel trecut, care amenința să-i compromită viitorul. Câteva zile se
DILEME ( FRAGMENT 28) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375648_a_376977]
-
săptămâna, iar Maria rămânea cu grija copilului, a orătăniilor și a muncitorilor pe deasupra, cărora trebuia să le pună masa, să le stea în picioare de câte ori aveau nevoie de ceva, ba chiar să le aducă apă, din lacul pe care-l săpaseră în fundul grădinii, pentru nevoile gospodăriei. Nu-i era deloc ușor, biata femeie! Muncea fără să se gândească la dulcea povara din pântece care bătea gingaș la porțile vieții, fără să știe ce o așteaptă. Lacrimile îi brăzdau obrajii auzind plânsetul
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
Poate că-i doriți pământul, Dar și alții o făcură: Au trecut pe-aici ca vântul Și-au plecat cu el. În gură. Poate că ne vreți Carpații... Poate, dar să țineți minte: Decât să ne vindem frații, Poate vă săpăm morminte! Poate vă doriți Ardealul, Cum de mult și-l doresc (h)unii, Vă vom lecui cu parul, Cum ne-au învățat străbunii. Dunărea ne-ați lua-o, poate, Cu-a ei deltă minunată... O să vi le dăm pe toate
POEZIA PATRIOTICĂ:CE-AVEȚI VOI CU ȚARA ASTA … de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375708_a_377037]
-
de la porci m-au deșteptat Și pașii spre Tatăl meu i-am îndreptat Și Tatăl meu m-a iertat. Judecătorul: Haiducule ce-ai făcut? Ai furat și adunat, Bani de aur ai îngropat, Alți avari tu ai chemat, Gropi să sape neîncetat, Comoara de ți-au aflat, Între ei s-au împușcat, Să nu-mpartă ce-au aflat. Haiducul: Doamne, am luat de la bogat, Ce-a prădat pe cel sărac. Am mai dat și la săraci, Dar am îngropat prin munți
DE PAȘTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375711_a_377040]
-
lângă mine și-n inima mi-ai stat. Eu n-am văzut cum stâncă brate-ntinde Atunci când o genune fără știre mă cuprinde, Eu n-am văzut izvorul făcând cuibar de ape Și n-am văzut nici bradul încercând să sape Cu radacina-i dura,adâncă,în pământ, Eu am văzut doar puf de papadie-n vânt. Referință Bibliografica: TE-AM CĂUTAT / Cristiana Iliuță : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2302, Anul VII, 20 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
TE-AM CAUTAT de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375789_a_377118]
-
mă satur de mine privind înspre ceea ce am fost și nu mai sunt... acum un an pe vremea asta sufletul tatei s-a înălțat pe un fuior de lumină nevrednic de mine am plâns înlăuntrul meu scorojit de amintiri am săpat un mormânt prin ferestrele înegrite de ani nu mai pătrunde nimic un păianjen agățat pe durere țese ultima lui pâmză poate o să am noroc să-l întâlnesc pe tata... Referință Bibliografică: vitralii pe un interior scorojit / Teodor Dume : Confluențe Literare
VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT de TEODOR DUME în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379211_a_380540]
-
orizontul imaginației omenești. Inteligibilul divin există chiar dacă noi nu-l înțelegem. S-ar putea spune tocmai de aceea. ● Între nimicnicie și existența este o prăpastie logică de netrecut. Unii inceasca să construiască poduri inginerești, matematice, alții structuri filozofice, alții să sapă tunele astrofizice. Numai cei care au darul imponderabilului, al înălțării și iluminării prin hâr, au șansa să depășească impasul metafizic. ● Cei binecuvintati cu darul credinței îl găsesc mai usor pe Dumnezeu. Pentru aceștia Dumnezeu pur și simplu există. Ceilalți trebuiesc
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
a aleii principale sunt aliniate mai multe cavouri; unele mai arătoase ca altele..., cei încă ”vii” fălindu-se cu aceste ”case de vacanță” , dar ce vacanță: una prelungită și ireversibilă. Undeva mai în spate, am zărit vreo patru bărbați care săpau o groapă. Un sentiment apăsător, încărcat de spaimă și tristețe mă încearcă de fiecare dată când văd acest lucru... Unul dintre ei, destul de guraliv, a trecut pe lângă mine, cu o roabă încărcată cu pământ proaspăt, mirosind, parcă, a eternitate. Am
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379257_a_380586]
-
dată când văd acest lucru... Unul dintre ei, destul de guraliv, a trecut pe lângă mine, cu o roabă încărcată cu pământ proaspăt, mirosind, parcă, a eternitate. Am ezitat o secundă, ca mai apoi să-l întreb, cu oarecare reținere: - Pentru cine săpați groapa asta? Cine a mai părăsit această lume? Bărbatul, îmbrăcat în salopetă albastră și cizme de cauciuc, s-a oprit un moment în dreptul meu, ușor mirat, ca mai apoi să-i înflorească un zâmbet pe buze: - Groapa? Urmează să fie
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379257_a_380586]
-
așează lângă mine ne luăm de mâini și începem un dans tribal ca lebedele îmi trec anii pe ape fără sens pe visuri turnate în pahare fără formă îmi arcuiesc copacii și mă plantez și eu în grădina mamei tale săpăm gropi la un metru distanță trasăm linii simetrice și aruncăm în ele apele noastre neadăpate Referință Bibliografică: in un altra vita IV / Daniel Samuel Petrilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2161, Anul VI, 30 noiembrie 2016. Drepturi de Autor
IN UN ALTRA VITA IV de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379289_a_380618]
-
Noiembrie... Viața, petrecerea, nevoințele și sfârșitul său pământesc În ținuturile oltene, numeroși sihaștri au căutat liniștea rugăciunii atrași de locurile muntoase și sălbatice de la poalele Munților Carpați. De la Mănăstirea Tismana, până la Mănăstirea Turnu, de pe Valea Oltului, iubitorii de asceză au săpat bisericuțe în stâncă, au practicat rugăciunea inimii împletită cu cele mai aspre nevoințe, pentru a-și găsi desăvârșirea. Departe de lume, ei au dobândit mântuirea prin faptele lor sfinte, prin credința lor jertfelnică și mai ales prin viața lor aleasă
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE, SFÂRŞITUL PĂMÂNTESC ŞI ACATISTUL SF. CUV. ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII – 23 NOIEMBRIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379239_a_380568]
-
de lume, Sfântul Antonie a urcat în munte, la câțiva kilometri de schit și s-a adăpostit într-o peșteră unde s-a ostenit peste două decenii și jumătate. Pentru că nu avea unde se ruga, Sfântul Antonie a început să sape singur în stâncă un lăcaș de închinare numai cu dalta și ciocanul. După trei ani de muncă și rugăciune, bisericuța a fost gata, înzestrată cu cele necesare sfintelor slujbe, catapeteasmă și icoane, fiind sfințită de episcopul Ilarion la rugămintea Sfântului
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE, SFÂRŞITUL PĂMÂNTESC ŞI ACATISTUL SF. CUV. ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII – 23 NOIEMBRIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379239_a_380568]
-
Iisus Hristos. A fost dorința sfântului ca trupul său să nu fie îngropat în mănăstire, așa cum ar fi vrut arhiereul și părinții de la Iezer, ci să rămână lângă chilia în care a viețuit, în dreapta intrării. Și-a pregătit singur groapa săpată la intrarea în bisericuța ce i-a fost altar de rugăciune, nevoind să se despartă de locul în care a viețuit 28 de ani. Astfel, pe 23 noiembrie 1719 (după unele păreri 1714, după altele 1720), Sfântul Antonie a trecut
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE, SFÂRŞITUL PĂMÂNTESC ŞI ACATISTUL SF. CUV. ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII – 23 NOIEMBRIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379239_a_380568]
-
3-lea Dorința ta să mergi la Sfântul Munte Athos a fost oprită, ca să faci din Sihăstria ta un Nou Munte Athos, împodobit cu aceleași nevoințe duhovnicești și cântări fără oprire de: Aliluia! Icosul al 3-lea În peștera ta săpată în stâncă, Paraclis Sfânt ai făcut, unde ziua și noaptea te rugai pentru propriul suflet și pentru toți, prin Jertfa Liturghiei lui Hristos: Bucură-te, iubitorule de Dumnezeu; Bucură-te, căutătorule de cele sfinte; Bucură-te, râvnitorule al Bisericii lui
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE, SFÂRŞITUL PĂMÂNTESC ŞI ACATISTUL SF. CUV. ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII – 23 NOIEMBRIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379239_a_380568]
-
IMAGINI DIN HERCULANE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 2129 din 29 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului IMAGINI DIN HERCULANE Bătrânul munte Domogled, Care a rezistat prin timp, A rămas privind inert. Munte, munte Domogled Mulți încearcă să te sape, Și de tine vor să scape! Munte tu rămâi întreg, Și îi faci să ți se-nchine, Căci tot falnic tu rămâi. Nopți senine, cer cu stele, Cântecul sinistrei cucuvele, Strecurat prin cercevele. Doar hotelul părăsit, În profundul întuneric, Aruncat
IMAGINI DIN HERCULANE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369220_a_370549]
-
în: Ediția nr. 1978 din 31 mai 2016 Toate Articolele Autorului Prieten perfid Rid... Tu îmi zâmbești, În umbră și zid, În colț de ferești. Rid... Singular și hain, Prieten perfid, Secundă de chin! Rid... Oglindă bătrână, Cărare și ghid, Săpate în mână! Rid... Spirală de vremi, Murind, se aprind, Trecutul de-l chemi. Rid... Cenușă și vreasc, Străin crisalid, Din tine mă nasc. Rid... Tropar și cuvânt, În tine mă las, Ca în mormânt. Rid... Cuneiform, În spaimă și vid
PRIETEN PERFID de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369249_a_370578]