16,244 matches
-
este să trăiești, ci cum trăiești. — Felul în care trăim noi este mizerabil. — Greșești, fetițo, îi spuse fratele său, întinzând mâna ca să-i mângâie părul lung și negru. Felul în care trăim noi poate fi umil, deoarece suntem cele mai sărace ființe de pe fața pământului, dar niciodată mizerabil. Sunt mulți bogați care trăiesc ca niște mizerabili, înconjurați de tot luxul posibil, și săraci care trăiesc în mod demn doar cu cât au nevoie. Mi-ar plăcea ca vorbele tale să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
sponsorizau un „eveniment sportiv atât de important“. — Așa e lumea, îi spusese în aceeași seară lui Nené Dupré, care devenise confidentul său. Recunosc că ceea ce urmează să facem e o nerușinată afișare a bogăției și puterii într-un continent extrem de sărac care abia reușește să supraviețuiască cu minimul necesar; dar cine sunt eu ca să schimb regulile jocului? Și, după părerea ta, cine ar trebui să le schimbe? — Politicienii. — Aia care se fotografiază cu tine la începutul competiției și cu câștigătorii când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dintre cei care acceptă că există oameni care reușiseră să ajungă până acolo unde poate chiar el ar fi ajuns dacă s-ar fi născut în alt loc și în alte împrejurări. Cu fiecare zi ce trecea se simțea mai sărac - dar nu era vorba de o sărăcie materială, cu care era obișnuit dintotdeauna, ci o sărăcie intelectuală; și asta devenise un nou motiv de neputință și amărăciune. — E rău să nu ai... - murmură ca pentru sine. Dar să nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
tu de o soție... - remarcă Bruno Serafian. Celălalt se întoarse și-l privi - și, dacă n-ar fi avut fața ascunsă de văl, armeanul ar fi văzut că zâmbea cu tristețe. — Asta-i mai greu - îi răspunse. Întotdeauna am fost sărac, dar și puținul pe care l-am avut l-am pierdut. Nici eu, nici fratele meu n-avem ce oferi unei femei, iar în lumea noastră este imposibil să-ți găsești o soție în condițiile astea. Poți să vinzi armele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fiecare membru al familiei și-l imagina în chip diferit. La un moment dat, chiar Laila a fost cea care a definit situația cu o expresie foarte potrivită: — A fi bogat te obligă să gândești prea mult... - spuse. A fi sărac nu cere atâta efort. Cu toate acestea, era clar că era un efort care-i făcea plăcere, pentru că atât ea, cât și Aisha nu încetau să plănuiască în ce fel ar putea aranja lucrurile ca să dea o parte din acei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Începea să tremure de cum intra În mansarda ei, sau plimbarea romantică sub clar de lună pe potecile pustii ale satului dobrogean, cînd ochii negri ai fetei de lîngă el Îi spuneau, ești fratele meu, trebuie să rămîi fratele meu. Ce sărace sînt dialogurile noastre interioare În Închipuirea celor care ne surprind În momentele de absență. Cu cît mă Încăpățînez mai mult să scriu despre el, simt că-l trădez. Totul se maculează, capătă trăsăturile vulgare ale propriei mele fizionomii. Am obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
parfumuri de citron și de mosc și nările ogarilor care am fost leapădă stîrvuri mici de resentimente. Vocea călugăriței deghizată la telefon, invitația ei Într-un pat vesel și drăgălaș la ora cinci cînd febra atinge nivelul maxim. O, țigară săracă și stoarsă de spermă ce vizitatori mai aduci În confesionalele creierului, cu brize răcoroase mai fac feriga să tremure și cangurul să-și Închidă bine puiul În marsupiu pînă la trecerea acestei mărunte furtuni iluzorii pe care un grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
suind la cer. Și Îl văzură pe El În car Înveșmîntat În gloria strălucirii, cu veșmintele lui ca soarele, frumos precum luna și cumplit că de groază nu se putea uita la El. țe ca o parafrază la „fericiți cei săraci cu duhul că a lor e Împărăția cerului“ oare există plată și răsplată pe lumea asta? nici nu știu pentru cine să mă tem mai mult pentru Marcelică sau pentru Niki) Și iată un glas din cer zicînd Ilie! Ilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ultimă instanță nu se schimbă nimic. Doar Începutul acela platonic și posesia unică, exclusiv a ta, nu mai e cea care a fost. Oare de ce ni se dau nouă În ultima vreme obiecte folosite? Nu cumva lăsăm impresia că sîntem săraci și că umilința ne-a anihilat Într-atît demnitatea Încît nu mai există riscul refuzului? Mă gîndesc că aici, pe la noi, și cîinilor li se dă ceea ce rămîne În farfurii, bucăți de carne atinse de dinții și de limba noastră, resturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Nu mi-a povestit - i-am răspuns eu. În general, nu. — Păi ea nu a avut șapte amanți? — Nu știu. N-am vorbit cu ea. Dar poate că a avut - am adăugat eu degrabă. — Doamne Dumnezeule! Atunci sigur a murit, săraca de ea. Vai, ce mame șirete sunt pe lumea asta. Mai e câte una care se apucă să moară, înainte să fi povestit ceva bun. Apoi copiii n-au decât să se dumirească singuri. Să aibă experiențe de capul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
-i așa că-i îngrozitor? Deci nu-mi mai rămâne decât să vă invidiez în continuare. Iar dumneata să suporți. — Măcar de-aș ști ce invidiezi în afară de pălăria mea. — Faptul că dacă sunteți bogați, voi sunteți și mai bogați, dacă sunteți săraci, și mai săraci, dacă sunteți loviți, sunteți loviți și mai tare etcaetera. Sunteți fără discuție poporul ales. — Iar te iei de evrei? Crede-mă că mă supraestimezi. Mă crezi un om aparte. Leit tanti Amália, dar cu semn invers. — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
îngrozitor? Deci nu-mi mai rămâne decât să vă invidiez în continuare. Iar dumneata să suporți. — Măcar de-aș ști ce invidiezi în afară de pălăria mea. — Faptul că dacă sunteți bogați, voi sunteți și mai bogați, dacă sunteți săraci, și mai săraci, dacă sunteți loviți, sunteți loviți și mai tare etcaetera. Sunteți fără discuție poporul ales. — Iar te iei de evrei? Crede-mă că mă supraestimezi. Mă crezi un om aparte. Leit tanti Amália, dar cu semn invers. — De atâta sunt eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Pe Amália o înmormântasem deja, iar eu tocmai făceam cafeaua pentru cină. Cafea proastă și pâine tot proastă, de la magazin, cenușie și fărâmicioasă, ca la institut. Am uitat din nou să cumpăr zahăr, dar o iau de parcă am fi fost săraci. Engelhard mestecă în cafeaua lungă și slabă cu ochii pierduți în gol. — La Eberhart toate erau pe dos. Locuiau cel puțin două trupuri într-un singur suflet. Adeseori cred că eu i-am furat lumina ochilor, la schimb sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
îi urmăreau modelul rochiei, un buchet de flori decolorat. — Așadar, copii, avem pe cineva aici care abia a ajuns la timp astăzi. Cred că reușisem să identific una dintre flori ca fiind o margaretă. — El este unul dintre acei copii săraci care trăiesc sus pe deal și nu au bani să-și cumpere un ceas deșteptător. Câțiva dintre lingăii clasei au început să chicotească — fiica predicatorului din prima căsătorie, nepoata doamnei învățătoare și băiatul care rămânea mereu după oră ca să curețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
suflete pierdute să se predea gloriei lui Iisus Hristos. Simt în sufletul meu că aceste rugăciuni se vor împlini și că păcătoșii se vor oferi Lui cu sutele. Lui nu-i pasă cine ești. Lui nu-i pasă dacă ești sărac sau bogat. Lui nu-i pasă dacă ești copil sau bunic. Îi pasă numai de ai un suflet de dat. Asta-i tot ce contează pentru Iisus. Ascultați-mă, prieteni, asta-i tot. Ce poa’ să vrea mai mult? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
la drogherie. Domnul Williams, proprietarul, îmi dăduse slujba pentru că auzise de mama. Asta era părerea mea. Era amabil, întotdeauna încerca să ajute oamenii care aveau nevoie. Avea prețuri mari pentru cei care locuiau pe strada din nord, însă pe oamenii săraci îi păsuia cu plata chiar și câte-un an. Cei din nord nu ziceau nimic de prețurile mari, iar săracii erau bucuroși că luau pe datorie, așa că era bine pentru toți. Nici nu știți câți oameni întâlnești făcând comisioane la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mea. Am terminat sendvișul, cu gura arzându-mi de la sosul picant, după care am băut niște Cabernet Sauvignon bulgăresc. Cât de sofisticat. Am dat drumul la televizor și m-am uitat la câteva secvențe dintr-un show cu polițiști; prea săracă să-mi permit o telecomandă și prea leneșă să mă ridic să schimb programul. Nat sforăia. M-am uitat cu atenție la el. Avea mâinile pe jumătate sub pernă și genele i se curbau grațioase peste pomeți. Așa cum era, arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
credeam în nimic. Într-o seară, a venit Reli în vizita în cămăruța mea - dorea să mă ajute să avortez. Era rudă cu un celebru chirurg, fost profesor la Facultatea de Medicină, poreclit de femei Doctor Amorel. Era bătrân și sărac și făcea avorturi ilegale ca să se întrețină. - În cazul tău, spunea Reli, o să coste mai mult, ai numai șaisprezece ani și riscurile sunt mari când faci asta pentru prima dată. Nu aveam acea sumă de bani, dar Reli s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
lui în dimensiunea veșnică. Rita n-a divorțat niciodată, dar a trăit cu Sașa și copilul - așa încât căsătoria cu Feifel s-a scurs de la sine, ca apa în nisip. - Trebuie să învăț totul de la început, repeta Feifel încăpățânat. Era singur, sărac și, în adâncul ființei, liber. NEBUNUL LUI EMANUEL O, oamenii bătrâni, cei care se apropie de pragul luminos al morții! Gândurile și acțiunile lor mi se par pline de mister. Până în ultima clipă ei se țin strâns de focul vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ținând la distanță frica de a fi îngropați de vii în zăpadă. Cu toate astea, carnavalul trebuia să aibă loc ca în fiecare an - așa gândea fiecare locuitor din Lucerna. Fără carnaval, viața își pierdea ritmul și religia devenea plictisitoare, săracă în bucurii. A doua zi de la sosirea mea ninsoarea încetase brusc și în locul ei venise un îngheț de pomină. În bucătăria hotelului, oamenii povesteau că păsările căzuseră ca pietrele din înalt, corpurile lor fiind înțepenite de ger, și ochii oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cincisprezece ani, de când emigrase din infernul comunist, făcuse același drum sâmbăta - având impresia că atâta timp cât va fi în stare să facă acest drum, va fi sigur că este încă viu. De când murise Zina, soția lui, devenise din ce în ce mai singur și mai sărac. Se întâmpla că nu vorbea cu nimeni săptămâni întregi și cu timpul, lucru știut de toată lumea, singurătatea bărbaților începe să miroasă urât. Își impunea mereu un program pe care trebuia să-l respecte, pentru a lua o gură de aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cunoscut celorlalți. Iubirea trezește mereu sentimente bune. - Ești îndrăgostit? întrebase o femeie mai în vârstă. Toți știau că de când îi murise soția fusese torturat de singurătate, dar și că nici o femeie nu s-ar fi măritat cu Rudi - era prea sărac și în plus nu mirosea prea frumos. - De ce mă întrebi? a răspuns Rudi, simțind în cuvintele ei multă ironie. - Cum de ce? Ești la fel de bătrân ca și mine, mâncat de zile, ar fi timpul să te gândești la Doamna Moarte! - Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cimitir, unde se găsea și mormântul lui Rudi Gutman. Pașii îl duseseră acolo - nu era nici o coroană, nici o floare pe mormânt. Fusese revoltat de lipsa de respect a prietenilor și cunoscuților pentru locul de odihnă al lui Rudi. Se născuse sărac și murise în aceeași stare. Natanael plânsese dezolat, apoi se hotărâse să facă dreptate - cumpărase o piatră de granit și pusese să se graveze pe ea aceste cuvinte: „Primului Rudi de la celălalt Rudi, pioasă aducere-aminte“. În după-amiaza aceleiași zile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
spioni care cunosc araba la perfecție făcu înconjurul orașului în numai câteva ore, generând o revoltă spontană pe întreg mapamondul în următoarele câteva zile. Nici unui membru al comunității internaționale nu-i veni să creadă însă că o țară atât de săracă poate naște vreun eveniment de indiferent ce fel, fie negativ sau pozitiv, astfel că incidentul se stinse de la sine, din lipsă de credibilitate. Distrus, hotărât să moară cu orice preț, deși se dovedise că nici asta nu mai putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lui, asemenea cărora nu putea să fie? Ce spirit străbătut de neliniști și de ură împotriva celor ce l-au creat?... Degeaba, degeaba îmi mai pun astfel de întrebări atât de târziu, poate dacă mi-ar fi permis mintea aceasta săracă a mea, aș fi aflat mai multe din răspunsurile pe care mi le oferea visul din care tocmai m-am trezit și în care n-am să mă mai întorc niciodată... Ah, nu, pentru Dumnezeu! Cineva să-mi spună că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]