34,178 matches
-
o roată de călușei cu o firmă strălucitoare de neon pe care scrie „Caracatița“. Niște brațe metalice negre, ca niște spițe răsucite, se învârt în jurul unui butuc. În același timp, se înalță și coboară. La capătul fiecărui braț e un scaun, și fiecare scaun se învârte în jurul propriului ax. Țipătul zboară din nou pe deasupra, împreună cu o flamură de păr roșu și negru. Lănțișoarele și amuletele de argint de la gât stau perfect întinse în afară. Amândouă mâinile-i sunt încleștate pe bara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
călușei cu o firmă strălucitoare de neon pe care scrie „Caracatița“. Niște brațe metalice negre, ca niște spițe răsucite, se învârt în jurul unui butuc. În același timp, se înalță și coboară. La capătul fiecărui braț e un scaun, și fiecare scaun se învârte în jurul propriului ax. Țipătul zboară din nou pe deasupra, împreună cu o flamură de păr roșu și negru. Lănțișoarele și amuletele de argint de la gât stau perfect întinse în afară. Amândouă mâinile-i sunt încleștate pe bara de protecție ferecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu l-am omorât. Putea să fie foarte simpatic când voia. Alături de anunț, mânjită de noroi, stă fotografia unui alt top-model mort. Privind în sus către tiribombă, un cerc de tuburi fluorescente roșii și albe la capătul cărora se învârt scaunele doldora de oameni, Helen zice: — Pare fezabil. Un om oprește roata, și toate gondolele se leagănă în loc, în timp ce eu și Helen ne așezăm pe perna de mușama roșie, iar omul blochează bara de protecție peste picioarele noastre. Se dă înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o presiune constante, dar un impact brusc, punctual le poate face praf. Jos, pe platformă, Mona vine alergând prin rumeguș până sub noi, fluturând din mâini. Sare în sus și țipă: — Uhuuuuu! Haide, Helen! Roata se smucește, pornind din nou. Scaunul se înclină, iar poșeta lui Helen alunecă, dar o prinde. Piatra cenușie e tot acolo. Darul de la Stridie. Îi alunecă în schimb agenda, care se deschide în aer și se rostogolește prin aer până jos, în rumeguș; Mona aleargă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și mai departe de mirosuri, departe de zgomotul motorului diesel. Ne ridicăm către liniște și frig. Mona, care citește din agendă, se face tot mai mică. Țipetele și muzica rock - tot mai mici. În vârf ne oprim, cu o smucitură. Scaunul nostru se leagănă din ce în ce mai încet, până când se oprește de tot. La înălțimea asta, briza ciufulește, tapează și piaptănă în răspăr balonul de bucle roz al lui Helen. Neonul, unsoarea și noroiul - de la distanța asta, totul e fără cusur. Fără cusur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
întreb. Capitolul 35 Eu sunt la volan, Mona stă pe bancheta din spate, cu brațele încrucișate. Helen stă în față, cu ceaslovul deschis în poală, ridicându-l și uitându-se la fiecare pagină în lumina care vine pe geam. Pe scaunul dintre noi îi sună telefonul. Acasă, zice Helen, a păstrat toate cărțile de referință care au rămas de la Basil Frankie. Sunt acolo dicționare grecești, latine, sanscrite. Sunt cărți despre scrierea cuneiformă. Toate limbile moarte. O să găsească ea ceva printr-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-și ochii încet în sus, și și-i țintuiește în ceafa lui Helen. Telefonul lui Helen sună. Și Mona azvârle biluța în părul lui Helen, la ceafă. Și telefonul lui Helen sună. Cu ochii în ceaslov, Helen împinge telefonul pe scaun până ce-mi atinge coapsa, zicând: — Spune că sunt ocupată. O fi Departamentul de Stat, cu date despre o nouă misiune. O fi vreun guvern străin, cu vreo poveste de capă și spadă. Vreun baron al drogurilor căruia trebuie să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
am văzut ce făcusem, aceea a fost prima casă pe care am călcat-o în picioare. O moștenire de familie fără moștenitor. Candelabrele minuscule, focul de sticlă si farfuriile. Înfipte în pantofii mei - mi-am lăsat urmele de ușițe, rafturi, scaune, ferestre și sânge până la aeroport. Mai departe, urmele mele s-au oprit. Și, stând jos aici, am rămas fără piese. Toate zidurile, acoperișurile și balustradele. Și dinaintea mea, pe podea, e încleiată doar o mizerie sinistră. Nu e ceva perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
faptul că ține la mine și la Helen, îi zic. Și Mona zice: — Nu, nu-i vorba de asta. Poate că n-o să se apuce să trâmbițeze pentru că încă mai vrea ceaslovul. Și Mona nu zice nimic. Se răsucește în scaun și-și ridică într-o parte bluzița țărănească. Pielea albă de pe coaste, sub brațe, e plină de urme vinete. Dragoste cu năbădăi. Prin ușa care-o desparte de biroul lui Helen, Helen zbiară: — Care-ar fi un sinonim pentru „chinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fac lucrul care mă înspăimântă cel mai tare. Capitolul 40 Nash mănâncă un castron de chili. Stă la o masă din fundul barului de pe Third Avenue. Barmanul e prăbușit de-a latul barului, cu mâinile încă legănându-i-se deasupra scaunelor. Doi bărbați și două femei zac într-un separeu cu fața în jos. Țigările încă mai ard în scrumieră, fumate doar pe jumătate. Un alt bărbat e întins în pragul coridorului care duce spre toaletă. Altul e mort, întins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să dea lecții în privința asta. Înghite și zice: Încă te caută pentru interogatoriu. Se linge de chili la gură și zice: Am văzut certificatul de deces al nevesti-tii. Zâmbește și zice: Semne de raport sexual post-mortem? Nash îmi arată un scaun liber, și mă așez. — Nu-mi spune - se apleacă peste masă și zice - nu-mi spune că n-a fost cea mai bună partidă de sex de care-ai avut parte. Taci din gură, zic. Nu poți să mă omori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
bagă coșul într-o margine, face un gest de mîngîiere cu palma pe sub broboadă murmurînd ceva, după care se întoarce să urce. O familie cu doi gemeni, fiecare cu cîte un copil în brațe, avansează cu greu printre rîndurile de scaune. Iulian Barbu s-a oprit lîngă femeia cu guler alb, lăsîndu-și cureaua servietei să-i lunece de pe umăr pînă o prinde în palmă. Absentă, femeia îl simte, trage cu coada ochiului să se convingă, scapără un surîs nervos în colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mihai. Vin și eu la autogară. Tot o femeie? Două. Ooo! Două geamantane precizează Mihai. Marie, gata geamantanele? întreabă bătrînul Vlădeanu, oprind căruța la colțul casei. Bătrîna mai inspectează o dată cu privirea cele două geamantane mari, așezate deschise pe cîte două scaune fiecare. Într-unul stau rînduite pachete cu carne proaspătă din porcul tăiat ieri, iar în celălalt, alături de cele două canistre din plastic a cîte 10 litri și încă două, de cîte 3 litri, stă un pachet cu o cămașă nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
așezînd fînul mai bine, uitîndu-se mereu în sus. Hai, femeie, hai! Să vezi ce-o să ningă! Ia geamantanele pe rînd, le pune în căruță, pe fîn, trage de pe cerdac un sac de cînepă și-l pune la picioare, urcă în scaun, face cruce și dă bice cailor: Dii, frumoșilor, că vine iarna! Marie, închide tu poarta că mă grăbesc să prind cursa rapidă. O muzică plăcută umple interiorul cald al mașinii. Șoferul conduce calm, cu o mare stăpînire de sine. Călătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ochiului, nedumerit, spre vecină. Fata cu traistă de lînă citește de zor dintr-un caiet plin cu formule și calculează cu creionul pe o coală, în timp ce, lîngă ea, depășindu-și starea de nervozitate, renunțînd la a se mai foi pe scaun, Lazăr bate ritmul cu călcîiul pantofului, murmurînd: "Ecaterino, vede-te-aș moartă / Cu dric la poartă"... Vă rog! îl apostrofează fata fără să-și întrerupă goana creionului pe pagina albă. "Și cai mascați" completează Lazăr, ducîndu-și arătătorul la buze, semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
omului de munte, pornit la drum lung. Ritmul chitarelor se îndrăcește, iar genunchii goi ai fetei, săltați nervos, încep să se frece între ei, mîinile i se frîng a neliniște pînă cînd, aprinsă de-a binelea, fata se ridică de pe scaun, trădînd în ținuta ei încă acea cruzime proprie școlărițelor ce vor să pară mai mature decît sînt, își trece palmele peste fese, prelungind drumul lor în jos pînă la poala fustei, de care trage în speranța s-o mai lungească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acea cruzime proprie școlărițelor ce vor să pară mai mature decît sînt, își trece palmele peste fese, prelungind drumul lor în jos pînă la poala fustei, de care trage în speranța s-o mai lungească. Merge în față, rotește puțin scaunul de lîngă șofer, pe care stă, de obicei, ghidul, se așază căutînd o poziție cît mai comodă și-și aruncă dezinvolt piciorul drept peste stîngul, bătînd aerul, în ritmul chitarelor, cu pantoful ridicat. Frumoase picioare! spune șoferul încet, alintînd cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fetei, întorși, în sfîrșit, spre șofer. Treci urgent pe locul dumitale! îi ordonă scurt șoferul. Fata se ridică și se întoarce la locul ei, uitînd să mai tragă de poala fustei. Tovarășul care nu are loc să vină aici, pe scaun anunță șoferul în microfon, umplînd cu vocea sa difuzoarele mașinii, acoperind ritmul chitarelor de parcă l-ar fi zdrobit. Mulțumesc, stau aici murmură Dorin. Cum doriți conchide șoferul. Valuri de fulgi se lovesc de parbriz, acoperindu-l cu o pînză subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să-i dezlipească. Departe, în față, o căruță cu doi cai traversează șoseaua, trăgînd pe dreapta în parcarea făcută de cotul șoselei, chiar lîngă prăpastia de dincolo de parapetul din tablă ondulată, un loc blestemat, cu multe accidente. Țăranul sare din scaun și-și scoate căciula, cu care face semne mașinii. Noroc, nea Neculai! strigă șoferul către bătrînul Vlădeanu, coborînd în fugă, să ridice oblonul de la portbagaj. Pune-le aici arată el un loc liber. Țăranul aduce geamantanele și le îngrămădește în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
urgent! Da' cu ce vă deranjează? îndrăznește bătrîna să întrebe. Asta-i cursă rapidă, nu camion pentru animale. În timp ce șoferul spumegă de furie, printre picioarele lui trece o umbră lungă, cu doi ochi sticloși, pășind mărunt, în fugă, furișîndu-se sub scaunul bătrînei, aciuîndu-se la picioarele ei cu un mîrîit subțire, ca un oftat. Mătușă, coboară urgent, ia-ți coșul cu javra și fă ce vrei. Nu ține cursa în loc. N-ai decît să arunci dumneata coșul cu totul ripostează bătrîna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
profesorul. "Ne-am adunat din tîrguri și din sate/Să făurim Republicii un drum de fier" cîntă încet Lazăr, spre hazul fetei de alături. Ce-ai zis? întreabă țăranul calm, aruncîndu-și sumanul printr-o zvîcnire a umerilor, săltîndu-se domol de pe scaun. "Nimeni pe lume nu ne va abate,/ Ești brigadier, ori nu ești brigadier" continuă Lazăr vorbele țăranului. Stai, bărbate îi spune nevasta, făcînd un gest de lehamite. Dar bărbatul rămîne în picioare, așteptînd, înfruntînd calm privirea tuturor, așezîndu-se abia cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cîțiva fulgi, pătrunde prin ușa deschisă. Căruța cu cai trece în sens invers pe lîngă cursă, auzindu-se galopul potcoavelor pe asfalt. Bătrînul a făcut din sacul de cînepă o glugă și a pus-o peste căciulă. Stă țeapăn în scaun, cu statura lui de țăran înalt, purtîndu-și mîndria ca pe un blazon și îndeamnă caii lovind hățurile de spinările lor. Mihai o să te aștepte chiar de-i vreme rea strigă el șoferului, care a urcat la volan și a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
De dimineață, de cînd ți-a telefonat că-i face ieșirea, ai devenit tot mai agitat. Chiar acum..., uite ce-ai făcut cu țigara.... Ți se pare! Da-da, ți se pare hotărăște Radu, trăgîndu-și furios halatul lăsat pe un scaun, plecînd spre baie. Paula zdrobește în scrumieră țigara lăsată de Radu pe marginea scaunului, ruptă în două locuri de cît a fost rotită între degete, aprinde alta, trage cîteva fumuri, bea din coniacul rămas în sticla răsturnată pe covor, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai agitat. Chiar acum..., uite ce-ai făcut cu țigara.... Ți se pare! Da-da, ți se pare hotărăște Radu, trăgîndu-și furios halatul lăsat pe un scaun, plecînd spre baie. Paula zdrobește în scrumieră țigara lăsată de Radu pe marginea scaunului, ruptă în două locuri de cît a fost rotită între degete, aprinde alta, trage cîteva fumuri, bea din coniacul rămas în sticla răsturnată pe covor, apoi se întinde leneșă de-a curmezișul patului, gemînd înfundat, de lene și de plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe bancă și-i sare în ajutor. Mergi în cursă îi spune țăranul, luîndu-i lopata -, asta-i treabă de palmele mele. Zăpada zboară într-o parte și-n alta, croind cale liberă mașinii. Țăranul urcă din mers, lasă lopata lîngă scaunul liber și se întoarce la locul său, umplînd mașina de frig. Următorul val de zăpadă, mai mare, e tăiat în plină viteză. Fericit de izbîndă, șoferul își revine din încordarea ce l-a cuprins, mîngîie volanul, apoi se preocupă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]