3,006 matches
-
și monumentelor feudale din România, vol. I. p. 78). Biserică fostului schit Bodești se află așezată pe un pinten de deal, de unde se deschide o perspectivă asupra râului Otasău și a întregului sat. Conform izvoarelor istorice, aici a fost un schit de călugări, înconjurat de chilii și de ziduri înalte de piatră, păstrate parțial. În prezent, în fosta incinta a schitului se gaseste cimitirul satului, chiliile fiind distruse în totalitate. Așa cum reiese din pisanie "aceasta Sfântă și Dumnezeiasca biserică cu hramul
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
deal, de unde se deschide o perspectivă asupra râului Otasău și a întregului sat. Conform izvoarelor istorice, aici a fost un schit de călugări, înconjurat de chilii și de ziduri înalte de piatră, păstrate parțial. În prezent, în fosta incinta a schitului se gaseste cimitirul satului, chiliile fiind distruse în totalitate. Așa cum reiese din pisanie "aceasta Sfântă și Dumnezeiasca biserică cu hramul Sfântă Troița este zidita din temelie și cu zugrăveala împodobita și alte multe, cu cheltuiala cuviosului ieromonah Kir Părtenie egumenul
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
nu vor ține legătura, zugrav fiind Popa Ștefan și s-au săvârșit la anul de la Adam 7240 iar de la Hristos 1732". Din zapisul de la 6 aprilie 1727, prin care Radu Bujoreanu, împreună cu soția sa Anita și fiul său Radu, vinde schitului Bodești moșia lor din Foleștii de Sus - Vâlcea, rezultă că acest lăcaș există înainte de 1727: "... dat-am zapisul nostru la mâna Sfanțului schit de[n] Bodești, unde se prăznuiaște hramul preasfintei și nedespărțitei și de viață făcătoarei Troițe, si la
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
de la 6 aprilie 1727, prin care Radu Bujoreanu, împreună cu soția sa Anita și fiul său Radu, vinde schitului Bodești moșia lor din Foleștii de Sus - Vâlcea, rezultă că acest lăcaș există înainte de 1727: "... dat-am zapisul nostru la mâna Sfanțului schit de[n] Bodești, unde se prăznuiaște hramul preasfintei și nedespărțitei și de viață făcătoarei Troițe, si la mâna Sfinției sale părintelui Părtenie, ctitorul acestei Sfintei mănăstiri și moștenitorilor acestei moșai, precum să să știe ca având noi această moșaie, anume Foleștii
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
cel dinspre miazănoapte ... aprilie, 7, 7235 (1727)" (Revista de Istorie Bisericească, 1943, nr. 3, p. 151 - 152). Nicolae Iorga în Hârtii din arhiva mănăstirii Hurezului (București, 1907, p. 192 -193, 273, 303 - 304) reda pe scurt acest zapis, iar despre schitul Bodești - Vâlcea spune că: "a fost ridicat de vel Stolnicul Constandin Obedeanu împreună cu alți boieri ... pe vreme ce era parte de țară supt stăpânirea nemților înzestrând-o cu moșia Foleștii de Sus cumpărată de la Radu Bujoreanu dând-o schitului pentru
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
despre schitul Bodești - Vâlcea spune că: "a fost ridicat de vel Stolnicul Constandin Obedeanu împreună cu alți boieri ... pe vreme ce era parte de țară supt stăpânirea nemților înzestrând-o cu moșia Foleștii de Sus cumpărată de la Radu Bujoreanu dând-o schitului pentru pomană ca să fie de chiverniseala părinților ce vor viețui acolo". Alt ctitor este și părintele Părtenie, ctitorul acestei Sfintei mănăstiri și moștenitor acei moșai, călugăr pe la anul 1589. "Beseareca cea veche supranumita schitu pendinte de Monasteriu Bistrița cea fostu
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
de 3 m lungitudinea aparthamenteloru de la E la Yestu 50 m didăria făcotă de pietra necioplita, văr și syga". La mijlocul secolului al XVI-lea, familia Buzești deține moșiile de pe valea Otasăului, deci și satul de clacași Bodești, dezvoltat probabil în jurul schitului de călugări menționat în documentul de mai sus. În anul 1716, Vâlcea, ca și întreaga Oltenie, intră sub ocupație austriacă până în 1739, când în fața ofensivei otomane, trupele se retrag din provincie. Existența a doua lăcașuri de cult construite aici, (schitul
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
schitului de călugări menționat în documentul de mai sus. În anul 1716, Vâlcea, ca și întreaga Oltenie, intră sub ocupație austriacă până în 1739, când în fața ofensivei otomane, trupele se retrag din provincie. Existența a doua lăcașuri de cult construite aici, (schitul Bodești - 1732 și biserica cu hramul " Intrarea în biserică a Maicii Domnului" - 1733) explică reacția românilor la tendința habsburgilor de catolicizare a populației. În urmă secularizării averilor mânăstirești în 1863, călugării părăsesc schitul, iar chiliile lipsite de întreținere s-au
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
a doua lăcașuri de cult construite aici, (schitul Bodești - 1732 și biserica cu hramul " Intrarea în biserică a Maicii Domnului" - 1733) explică reacția românilor la tendința habsburgilor de catolicizare a populației. În urmă secularizării averilor mânăstirești în 1863, călugării părăsesc schitul, iar chiliile lipsite de întreținere s-au degradat. Biserică a fost preluată de parohia Bodești. Din chestionarul C.M.I. din 1921, rezultă că aici a fost un schit de călugări cu chilii pe latura de S a bisericii "... a fost metoh
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
de catolicizare a populației. În urmă secularizării averilor mânăstirești în 1863, călugării părăsesc schitul, iar chiliile lipsite de întreținere s-au degradat. Biserică a fost preluată de parohia Bodești. Din chestionarul C.M.I. din 1921, rezultă că aici a fost un schit de călugări cu chilii pe latura de S a bisericii "... a fost metoh al mănăstirii Bistrița. Aici au fost călugări ". Popescu Cilieni în Biserici, târguri și sate din județul Vâlcea, 1941, p. 34, amintește biserică de zid cu hramul "Sfântă
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
Maramureș a fost prezent prin apartenența religioasă a românilor la episcopia ruteană a Muncaciului, care a trecut la unire cu Roma odată cu celelalte episcopii din Galiția. Biserica ortodoxă a rămas prezentă până spre sfârșitul secolului al XIX-lea prin câteva schituri care s-au afiliat stărețiilor moldovene, îndeosebi celei de la Putna. Viața grea a țărănimii înăsprită și mai mult prin noile obligațiile fiscale și militare introduse de stăpânirea habsburgilor, a determinat apariția cetelor de haiduci, mai cu seamă în zonele muntoase
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
cu doamna Ana și pe Mircea, cu doamna Calinichia. Asupra originii acesteia din urmă există mai multe păreri între istorici. Între principalele teze, sunt de amintit următoarele: Soția lui Mircea a fost doamna Mara, al cărei chip se păstrează la schitul Brădet. Știri directe asupra ascendenței acesteia nu au parvenit, însă prin interpretarea altor documente, în care este înfățișată ca mare proprietară de terenuri în Ungaria, majoritatea specialiștilor acceptă descendența acesteia din familia de Cilly, de origine germană din Carintia. Prin
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
o peninsulă (cu lungimea de 60 km și o lățime ce variază între 8 și 12 km, aria totală fiind de 360 km pătrați) în nord-estul Greciei, în regiunea grecească Macedonia Centrală, unde își au locul 20 de mănăstiri, 12 schituri și o mulțime de chilii călugărești ortodoxe, în care trăiesc mai mult de 1500 de monahi ortodocși (datele recensământului grec din 2011 indică o populație de 1830 călugări.). Aproximativ jumătate dintre mânăstiri sunt conservatoare, urmând un regulament strict în privința disciplinei
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
mânăstiri cenobite (numite și "comuniste" sau "conservatoare", proprietatea tuturor obiectelor fiind comună, și mânăstiri idioritmice (numite și "liberale" sau "individualiste, unde proprietatea personală asupra unor obiecte este permisă)). De-a lungul istoriei călugării mânăstirilor de la muntele Athos au trăit în schituri, chilii, "kalive" (chilii mai mici, unde câțiva călugări trăiesc ca intr-o familie) sau ermitaje (numite și "isihasterion", ele fiind niște chilii retrase, adesea doar mici grote sau scobituri în stâncă, în care trăiește întotdeauna numai un singur călugăr (sihastru
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
intacte. Populația de călugări s-a redus pentru că bunăstarea lor a fost serios afectată timp de 5 secole prin faptul că satele „închinate” (prin impozite) acestor mănăstiri aproape toate românești le-au fost luate. În Evul Mediu, puține mănăstiri și schituri au supraviețuit, indeosebi datorită ajutorului material sistematic (bani și produse) venite din Valahia și Moldova (astăzi România). Acest ajutor se datora legăturilor de sânge cu Treptat, în secolul al XIX-lea, prin donațiile noilor veniți din țările ortodoxiei estice (slave
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
a Marii Lavre. Este situat între Kavsokalyvia și Marea Lavră, pe un deal stâncos, la mică altitudine. În 1857, a fost cumpărat de către 2 călugări români, cu numele monahal Nectarie și Nifon, după care a fost amenajat și recunoscut drept schit. Azi, este locuit de 25 de călugări de origine română și urmează principiul cenobitic al vieții monastice ortodoxe. O altă așezare monastică românească este Schitul "Sfântul Dumitru Valahu" (zis și Schitul Lacu), situat la 3-4 ore distanță de mers pe
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
români, cu numele monahal Nectarie și Nifon, după care a fost amenajat și recunoscut drept schit. Azi, este locuit de 25 de călugări de origine română și urmează principiul cenobitic al vieții monastice ortodoxe. O altă așezare monastică românească este Schitul "Sfântul Dumitru Valahu" (zis și Schitul Lacu), situat la 3-4 ore distanță de mers pe jos de la Mănăstirea "Sfântul Pavel", de care aparține. Este construit la o altitudine de 280 m, între Marfonu și Antiathon. A fost fondat în secolul
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
locul patru în ordinea ierarhică a mănăstirilor și este locuită de 46 de călugări (1990). Limba vorbită în mănăstirile grecești este greaca, în Sfântul Pantelimon rusa (35 călugări), în Hilandaru sârba (46 călugări), în Zografu bulgara (15 călugări), iar în schiturile Lacu și Sf. Ioan Botezătorul (zisă și Prodromu) se vorbește româna (64 călugări). Câteva comunități sunt mai cosmopolite decât altele. Un aspect al înnoirii recente este faptul că, spre deosebire de călugării provenind din fostele state ortodoxe comuniste, grecii sunt mai activi
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
Orhei, la 20 km de centrul raional, Orhei. Este un monument care a cunoscut diverse culturi arheologice, pe aici au trecut diferite popoare migratoare: bastarnii, sarmații, goții, hunii, avarii, slavii, ungurii s.a. În perioada medievală (sec. IX-XIII) aici se înființează schituri săpate în stânca. La începutul secolului al XIV-lea aici se află așa-numitul Șehr al-Djedid - „Orașul Nou” al Hoardei de Aur. Până astăzi s-au păstrat fundamentele moscheii, mihrabului, minaretului, caravanseraiului și ale bailor. Orașul medieval moldovenesc Orheiul Vechi
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
și care-n infern își fac din cur o goarnă."" Este supus rigorilor detenției din închisorile comuniste de la Jilava, Gherla, Aiud etc. până în august 1964, când este eliberat, în urma grațierii generale a deținuților politici. Îndată după eliberarea din detenție, la schitul bucureștean Dărvari, își desăvârșeste taina botezului prin mirungere și primirea sfintei împărtășanii. După 1964, la insistențele prietenilor săi C. Noica și Al. Paleologu, reintră în viața literară prin traduceri, medalioane, eseuri, cronici publicate în Secolul 20, Viața Românească, Steaua, Familia
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
un dement autentic de la Mărcuța-Nouă, Petre Popescu, poetul, inventatorul unui cimpoi sterilizator și autorul unor epigrame de o grotească absurditate: Era înaltă cât o prăjină/ Încât toți vedeam când se închina/ Iar noaptea dormea într-o căruță/Căci era din schit cea mai drăguță.” Avangardiștii români vor oferi și ei mărturii semnificative ale acestei fascinații a perpetuei transformări, ale refuzului radical al stagnării, ale dezinteresului față de ceea ce G. de Torre numea ”permanență”. În "Aviograma", Ilarie Voronca va cere “lepădarea formulelor purgative
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]
-
botezului la data de 21 în aceeași lună a aceluiași an. Poetul a fost botezat de preotul Ion Stamate, ajutat de fiul său, Dimitrie, diacon, la botez fiind prezenți în afară de părinți, stolnicul Vasile Jurașcu, naș, și maica Ferovnia Jurașcu de la schitul Agafton, soră cu mama. Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești, în casa părintească și prin împrejurimi, într-o totală libertate de mișcare și de contact cu oamenii și cu natura, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
câteva lăcașe de cult românești. Muntele Athos este un stat monastic, aflat sub suveranitate grecească, centru al Ortodoxiei mondiale. Pe această peninsula serviciul religios este oficiat în cinci limbi: greacă, română, sârbă, rusă și bulgară. Serviciul român este efectuat în schiturile Prodromu și Lacu, de către 64 de călugări. Vaticanul este un stat independent, centru al Bisericii Catolice. Un număr mic de români lucrează la diferite servicii din cadrul Vaticanului și al Curiei Române printre care și Radio Vatican (care emite și în
Distribuția geografică a limbii române () [Corola-website/Science/296912_a_298241]
-
și-atunci cunoscu și vorbi întâia oară cu Sfântul Francisc. Nimeni nu descoperi însă virtuțile cele frumoase ale lui Anton. După adunare a fost luat de superiorul Graziani din Romagna în mănăstirea Monte Paolo, lângă Bologna. Viața lui în acest schit, retras între munți, a fost rugăciunea, învățătura și munca în cele mai umile îndeletniciri. Însă este scris că cine se smerește va fi înălțat. Sosise în sfârșit și pentru Anton timpul măririi. Era în anul 1222. Se ținea sfințire de
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
unei comunități umane care lucra pe această moșie, comunitate care a format un sat ce a luat numele acestei moși. Bătrânii spun că, la început, sătul se găsea în punctul denumit Valea Oanii.Pe moșia Segarcea s-a află un schit care, mai tarziu s-a transformat în mănăstire. Legenda spune că o boieroaica pe nume Sultănica ar fi construit pe locul de azi al mănăstirii o bisericuța de lemn pentru a atrage pe moșia să locuitorii din împrejurimi. Se presupune
Segarcea () [Corola-website/Science/297092_a_298421]