4,690 matches
-
lor simplitate și în rezonanță lor metaforica: unele sintagme alcătuiesc un discurs care amintește de cel leopardian ce, la rândul său, le datorează mult anticilor: curbez ceruri și dealuri, si desiș albastru, pauze de frunză, silabe de umbra, clopote ce scufundă semitonuri de arbori și vânt.481 Cuvântul simplu, pur, nealterat și limpede ce îl atrăsese și pe romantic spre poezia vechilor greci reprezintă una dintre pietrele de temelie ale poeticii cuvântului reificat, analizată pe larg într-un capitol anterior. Începând
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
traducerilor cât și poeziilor.485 Ea a observat, de exemplu, că structura în me, urmată de o formă verbală, este recurenta atât în versurile originale: în mine rătăcita orice formă (titlu în volumul Ape și pământuri), în mine se-nserează (Oboi scufundat), o oboseală s-a lăsat în mine (În antică lumină a mareelor), în mine acum în focul blând (Elegos pentru dansatoarea Cumani), cât și în traduceri: în mine e singurătate (Safo, Lui Hermes), vino la mine și acum (Safo, Afroditei
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dezastruoasă poate declanșa și exacerba crizele, care ar ajunge să cuprindă întreaga economie. Un astfel de sistem "nu permite nici un alt fel de alte legături între oameni în afara celor bazate pe propriul interes și pe plățile în cash, nemiloase. Capitalismul scufundă societatea în apele reci ale calculului egoist". Izolarea socială care rezultă creează pasivitate socială în fața crizelor de natură personală, cum ar fi concedierile sau confiscările de case. Pentru Marx, astfel de crize sunt parte integrantă a dinamicii continue a capitalismului
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Orice efort de "adaptare" a componenților săi descrie un eșec, dar un eșec ce începe la nivel hermeneutic. Pat Hobby și cei ca el nu mai înțeleg semnificațiile reale (în măsura în care acestea există) ale spațiului social unde se mișcă. Ei se scufundă de aceea, zi de zi, în oceanul neinteligibilității. Ca atare, viața lor se transformă într-un lung șir de ambiguități. Cred că, prin Povestirile cu Pat Hobby, F.Scott Fitzgerald ilustrează mai elocvent ca în alte părți empatia lui cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
confuze, pletele jilave/ Nu îndrăzneau dorința s-o ascundă./ Apa era fără sfârșit rotundă,/ Luna turna pe luciul ei/ Ulei.// Pășeam desculți și limpezi/ Îmi simțeam degetele adormite în mâna ta,/ Era atâta dragoste pe ape,/ că nu ne puteam scufunda,/ Era atâta liniște, că timpul/ Nu îndrăznea să spună vreo secundă,/ Cerul nu rostea niciun nor./ Apa nu-ngăima nicio undă,/ Doar tălpile goale,/ Călcând în lumina de lună,/ Scoteau un sunet ușor." (Din apă ieșeau trupuri albe de plopi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Cu forme somnoroase și suave,/ Adolescenți frumoși sau doar femei", "Era atâta liniște că timpul/ nu îndrăznea să spună vreo secundă,/ Cerul nu rostea niciun nor,/ Apa nu-ngăima nicio undă/ (...) Era atâta dragoste pe ape/ Că nu ne puteam scufunda" etc. Într-o strânsă interdependență cu acestea, motivul visului, dublat de cel al somnului, constituie o altă cale de pătrundere în spațiul abscons al copilăriei. Visul funcționează asemenea oglinzii, el reconstituind trecutul prin readucerea lui virtuală în prezent. Cel care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
52, ian.-febr. 2004, p. 8-11. SOROHAN, Elvira. Adnotările Țiganiadei. În: România literară, 38, 13-19 iul. 2005, nr. 27, p. 15. SOROHAN, Elvira. Avatarurile unui roman. În: România literară, 38, 2-8 mart. 2005, nr. 8, p. 18. Despre volumul Orașele scufundate de Felix Aderca. SOROHAN, Elvira. Călătoria ca trăire întru ecumenism. În: Cronica (Iași), 40, apr. 2005, nr. 4, p. 10. Elena Simionovici. Pelerin în căutarea luminii. Sibiu: Thausib, 2004. SOROHAN, Elvira. Eminescu și Kant: Conferința de deschidere a lucrărilor Colocviului
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
evenimentele [războiului troian]... erau de proporții reduse, și chiar și acestea care au fost mai renumite... se dovedesc, în fapt, inferioare faimei și părerii actuale formate despre ele datorită poeților"39. Nu este acum spațiul pentru a prezenta (în replică scufundată în diacronia noțiunilor exegetice) concepția cunoscută a lui Aristotel cu privire la raportul istorie / poezie sau adevărat / veridic 40. Din antichitate și până în contemporaneitatea denumită (prin sintagma nedefinită temporal) a "zilelor noastre", romanul și nuvela istorică înseamnă neaparat că istoria preocupă în
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
economisească forțele, să nu se supună atît cît e nevoie, să oprească timpul, să nu-și amintească. Descoperă că nefericirea absolută nu există, că totdeauna rămîne o incertitudine, că dificultățile zilnice te leagă de viață: Ceea ce te împiedică să te scufunzi într-o disperare fără fund în timpul călătoriei și după aceea sunt tocmai lipsurile, loviturile, frigul, setea. Nici voința de a trăi și nici resemnarea conștientă n-aveau nimic de a face cu noi: cei capabili de așa ceva sunt rari, noi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
E posibil ca soarele să nu mai răsară mîine. Această credință îl face pe omul modern să zîmbească. Știința ne spune totuși că există riscul ca pămîntul să fie lovit de asteroizi și de comete. O coliziune gigantică ar putea scufunda planeta între tenebre și umanitatea ar dispărea (cum s-a întîmplat, se pare, în cazul dinozaurilor, acum 65 de milioane de ani). Astrofizicienii au descoperit, în plus, existența unor fenomene haotice, imprevizibile, în traiectoriile planetelor și astrelor. E vorba însă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
un univers decadent, din care omenescul profund, descifrat de Simon Liberati, capătă forme estetice inedite, nu lipsite, uneori, de rafinamentele cruzimii. Virtuozitatea narativă a autorului te antrenează aproape fără voie într-o poveste halucinantă, sacadată, în care simți că te scufunzi printre meandrele unei minți rătăcite, fără să empatizezi neapărat cu personajul, dar fără să te poți sustrage fascinației prăbușirii. Într-un stil ce-l amintește adesea pe Bret Easton Ellis, Liberati ne ia de mînă și ne plimbă de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
familiar pe care nu reușește să-l descifreze complet; se află acolo, înghesuite, mașini și trupuri, mecanisme și sudori, respirații acre și parfumuri obosite peste praful gros, e ceva animal și mineral totodată ; e mai degrabă murdărie și ea se scufundă în această clisă, se așează și se inserează în curgere. Pasul ei hotărît răsună pe pămîntul tare, ghetele ei cu șireturi și tocuri groase sunt lustruite ca saboții unei iepe de gală. Orașul se învață prin corp și se regăsește
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de peste noapte) își continuă, printre genele tale, capriciosul joc matinal. Din când în când, în aerul iernatic - acum, feeric însorit - te stropesc limuzine albastre, adâncindu-se, dispărând în zborul lor efemer, de neînțeles pentru tine. Te strecori printre siluete confuze, scufundate în aerul deja prevestitor. Cineva strigă un nume și ecoul se destramă, ca într-o vale văratică, sub fâlfâitul unui stol de porumbei. O reclamă uriașă acoperă vâjâind precum o draperie sinistră ferestrele blocului cu 12 etaje de unde, cândva, ai
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
am zbătut o clipă, mă cuprinde mai greu și mai tenace. Încep atunci să țip, vreau să rezist somnului, vreau ca cineva să mă trezească, îmi trag palme cu violență ca să mă scol, mi-e teamă că somnul mă va scufunda prea adânc, de unde nu voi putea reveni niciodată, implor ca să mă ajute cineva [...]". Trezirea reprezintă o pseudo-revenire la realitate, aceasta fiind însă imbricată între felii indistincte de orori onirice: "Mă găsesc deodată în odaia mea adevărată care e identică odăii
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mă aflu și că trăiesc, dar lipsește ceva în toate acestea, așa ca în grozavul meu coșmar". Această je-ne-sais-quoi este o carență ontologică elementară, care antrenează, ineluctabil, katabasis: "În jurul meu realitatea exactă mă trage tot mai jos, încercând să mă scufunde". Întrebării retorice "[c]ine mă va trezi" îi urmează un singur enunț, implacabil prin conciziune: "Întotdeauna a fost așa, întotdeauna, întotdeauna". Repetiția adverbului de timp nu mai marchează, ca în seninele și sapiențialele Upanișade, eliberarea, ci reprezintă condamnarea de sorginte
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
după cum clarifică Benjamin pe urmele lui Freud și Bergson, retragerea involuntară a subiectului din calea stimulilor, această retragere fiind urmată de resituarea sa în orizontul memoriei colective: în mod corelativ, prin „experiența“ șocului, obiectul iese din timp, pentru a fi scufundat în durată. „Miza“ expe rien ței care survine în urma șocului este cea a memoriei care ajunge să cuprindă, deopotrivă, obiectul și subiectul, iar rezultatul ei, orașul, devine o „hyper-realitate“ de consistența umbrei. Orașul lui Benjamin nu este o închipuire, nici o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a luminii mediteraneene care corespunde întoarcerii în leagănul civilizației"66, în Viena Fin-de-siècle. Politică și Cultură 67, Carl Schorske descifrează în cazul artei lui Gustav Klimt o prospectare similară celei freudiene a teritoriului de fascinație și teroare al subconștientului, teritoriu scufundat în timp asemeni civilizațiilor apuse, scandând seismologic declinul civilizației contemporane. O astfel de viziune o surprinde pictorul rus, Konstantin Somov, în tabloul său Terror antiqus (1908), care înregistrează scufundarea Atlantidei în urma unui imens cataclism menit să facă aluzie la fragilitatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sale [1, p. 20]. În Statele Unite, în Anglia și în alte țări, s-au făcut propuneri de dezarmare, care au și fost traduse în fapt. Astfel, pe baza propunerilor de dezarmare navală, guvernele britanic și american au început să-și scufunde vasele de război și să-și distrugă organizarea militară. Logica de neînțeles a acestor măsuri se referă la moralitate în felul următor: "ar fi imoral să fie dezarmați învinșii, dacă nu se leapădă de armele lor și învingătorii". Americanii și
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
SUA cu tehnica modernă. Convoaiele de nave anglo-americane transportau prin Oceanul Arctic la Murmansk, în condiții deosebit de grele, cantități considerabile de tehnică militară pentru înarmarea Rusiei. Fiecare convoi pleca din SUA cu 70-80 de nave, din care o mare parte erau scufundate de submarinele germane. De Gaulle menționează că și "corvetele și cargourile noastre făceau parte din convoaiele aliate, care, prin Oceanul Arctic, în condiții nespus de grele, transportau încărcături la Murmansk" [8, p. 239]. De Gaulle consideră de asemenea că "Germanii ar
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
URSS, în valoare de peste 10 miliarde dolari. Din Statele Unite s-au deplasat către URSS zeci de convoaie de nave. După unele aprecieri, este vorba de 70-80 de convoaie, fiecare convoi având circa 70-80 de nave. Submarinele și avioanele germane au scufundat un număr considerabil de nave, care aveau ca destinație portul Murmansk. Intrarea americanilor în câmpul de luptă european Cea dintâi operațiune ofensivă împotriva inamicului un raid de bombardament în cinstea zilei de 4 iulie 1942. Obiectivele au fost patru aerodromuri
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
mult de toate orașele europene, și totuși aici se regăsește întreaga Europă sub formă microcosmică: mănăstirile romane, da Vinci, Rembrandt, operele, dirijorii, vinurile, pizza, croissant-ul, suvlaki-ul, gulașul... Într-o zi am avut senzația năucitoare că dacă Europa s-ar scufunda în adîncuri asemenea Atlantidei, nici o fărîmă din comorile sale culturale nu s-ar pierde. Mai mult, America se europenizează în același ritm în care se americanizează Europa, și este de așteptat ca diferența dintre ele să se estompeze progresiv. Ce
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
multe publicații tipărite; Lagardere Active. Lagardere Active este o componentă a grupului Lagardere, unul dintre cele mai importante grupuri industriale din Franța, cu realizări deosebite în industria armamentului. Ca o curiozitate, amintim că racheta Exocet trasă de argentinieni, care a scufundat crucișătorul britanic Shefield în războiul insulelor Malvine, a fost fabricată de grupul Lagardere. În România, grupul Lagardere deține cea mai importantă rețea de radio privată, Europa FM. Bertelsmann. Conform statisticilor din anul 2002, grupul Bertelsmann este din anul 2002 a
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
pace pe care cei doi prieteni l-au găsit în Iași. În cerdacul din spatele casei stăteau împreună până noaptea târziu și priveau cerul și dealurile din jur, povestindu-și visele, dragostea sau neliniștile. Acele nopți, rememorate în lipsa prietenului drag, îl scufundă în nostalgie și în decembrie 1877, Creangă îi scrie poetului cu emoție: „coșcogemite om ca mine, gândindu-se la acele vremuri, a început să plângă...” (3, p. 60 ) Tot în perioada șederii lui Eminescu la Iași publică Povățuitoriu la cetire
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
mai multe culori. Agităm bine amestecul de apă cu vopsea până ce obținem un model interesant. Dacă vopselele sunt prea groase se subțiază cu diluant sau terebentină. Așezăm foaia de hîrtie deasupra farfuriei în așa fel fără ca să introducem sau să scufundăm hârtia ăn apă. Ea va lua contact doar cu petele de vopseaua din apă, dându-i astfel modele interesante. 12. Desen cu imprimeuri din voal de mătase Pe foaia de hârtie pe care dorim să imprimăm desenul, așezăm altă bucată
FANTEZIE ŞI ÎNDEMÂNARE TEHNICI FOLOSITE ÎN ORELE DE EDUCAŢIE PLASTICĂ ŞI ABILITĂŢI PRACTICE / EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ by BRÎNDUŞA GEORGETA GHERASIM () [Corola-publishinghouse/Science/1277_a_1880]
-
cerul gol la fel ca pe pământ / nu mai știam de nimeni uitasem cine sunt...” (Ileana Mălăncioiu) învolburate-s, Doamne, zbaterile neputinței mele! Privesc tăcut cum cea mai dragă ființă-a mea se zvârcolește-n unduiri lugubre, gata-a se scufunda în vârtejurile smolitului Styx, iar sora mea nu poate, Doamne-a mă ajuta! Doar lamentații de sorginte-elegiacă. și-i dau dreptate! E doar Poet. și-atât. Nu-i oncolog. Nici terapeut. Nici homeopat. Nu-și aude nici șoapta în sinea
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]