5,506 matches
-
anii '30, iar Chamberlain pînă la moarte. *** Cuvîntul este contribuția Franței la vocabularul internațional. Art Nouveau figurează în toate limbile moderne. După Constantin Oros, op.cit. (v. Bibliografia). În Dictionary of National Biography (3 volume) nu apare decît James Frank Redfern, sculptor englez (1838-1876), autor al unor piese decorative la mai multe biserici gotice. Mai cunoscute sînt Redfern Gallery, o galerie de artă modernă londoneză situată pe Cork Street la nr. 20, și galeria omonimă din Laguna Beach, California, care expune lucrări
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
că, în aceste călătorii, macrourile ar avea funcția de a apropia heringii masculi de femele. Manechin provine din fr. mannequin, care însemna la început „figurină, statuetă căreia i se puteau da diverse atitudini și care servea de model pictorilor sau sculptorilor“; existau manechine de ceară sau de lemn. Sensul acesta se regăsește în cuvântul din olandeza medie mannekijn, derivat de la man „om“ cu sufixul diminutival -kijn. Cuvântul francez a evoluat la sensul de „manechin al croitorilor“; acesta era o armătură sau
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
mai este determinată decât de necesitatea redării cât mai exacte a sensului. Așa se explică faptul că în „faza civilizată” limbile conțin în latura lor acustică „principii” din „faza sălbăticiei”, cu deosebirea totuși că toporul de piatră a devenit dalta sculptorului, iar mecanismul primitiv de aprindere a focului a devenit brichetă. Derapaje în cunoașterea istorică a limbii Limba, ca potență mintală de a vorbi, și limbajul, creația vocală a acestei potențe, se află în interdependență: nu există limbă fără limbaj și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Mediteranei egiptene, și ceva mai spre Apus, un alt popor intră în istoria lumii, urmând să intre și în cea a medicinei, victorios ca nimeni altul. De unde venea această lume inteligentă a Helladei care se pregătea să dea geniali constructori, sculptori, înțelepți, scriitori, savanți, oratori, șefi militari și pe cel mai mare medic al antichității? Mister, legende, ipoteze. Dintre toate acestea una pare mai credibilă, susținând prezența lor continuă pe țărmul asiatic al cetăților Ephes, Pergam, Halicarnas, Milet, Cnidos ca și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cercetate de pasionați. Iată de ce Renașterea nu este reductibilă la resuscitarea clasicilor Antichității. Fructificând critic pe înaintașii din diferitele domenii ale medicinii, făcând loc și conferind autoritate unor nume de savanți constatăm că medicii au ținut pasul cu pictorii, arhitecții, sculptorii și filosofii. Medicii au dovedit că medicina reflectă toate științele și artele și are capacitatea de a uni concepții, curente și preocupări. Cum nici un alt domeniu n-a unit mai bine umanismul antic cu cel medieval și cu cel renascentist
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
poartă în sinea lui o muză mai calmă și mai blândă. Îi lipsește fără îndoială un dar prețios; este vorba de adevăratul caracter pe care natura l-a gravat pe fruntea celor pe care i-a însemnat ca fiind poeți, sculptori, pictori și muzicieni." Există o singură piesă din repertoriul francez, Cidul, pe care Mercier o recunoaște ca fiind strămoșul dramei și căreia îi face un vibrant elogiu, din cauza principiului tandreții filiale. "Cidul, scrie el în Noul Eseu despre arta dramatică
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de gustul acesta nou trebuie să țină seama scriitorii. A fi romantic înseamnă să aparții timpului tău. Modern, teatrul romantic este o artă ce se vrea populară. Ca și Louis-Sébastien Mercier, Hugo aduce în scenă oameni modești, lacheul Ruy Blas, sculptorul în metal Gilbert, în Marion de Lorme, și chiar excluși, prostituatele, Tisbé în Angelo tiran al Padovei (Angelo tyran de Padou) și Marion de Lorme, bufonii, Triboulet, în Regele se amuză (Le Roi s'amuse) și Angely în Marion de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de teatru care-i satisface așteptarea. Nu-i scrie el lui Jarry: "Ați pus pe picioarele lui, dintr-o argilă rară și durabilă la pipăit, un personaj uluitor și pe ai săi, aceasta cu un gust sobru și sigur de sculptor dramatic. El intră în repertoriul de gust ales și mă obsedează." O legătură de filiație îl unește pe Jarry cu simboliștii. Ca și ei, el mărturisește că s-a plictisit foarte des la teatru, în Conferința despre paiațe, pronunțată la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Zeu. Prietenă a copilăriei, ea știe încă să-și aleagă și să-și atragă discipolii." Masca, ce suprimă mobilitatea feței, îl fascinează pe Craig pentru aceleași motive. "Oricine înțelege valoarea măștii și a voalurilor și le apreciază, se înrudește cu sculptorul, cu arhitectul, cu lucrătorul în metale prețioase, cu tipograful." Dacă Craig a analizat îndelung hieratismul marionetei și imobilitatea impusă feței de purtarea măștii, a reflectat și asupra puterii mișcării, ce se află la însăși originea teatrului. "Îmi place să-mi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
amator de teatru. 20 El consacră un întreg capitol din Arta teatrului lui Shakespeare, intitulat " Despre spectrele din tragediile lui Shakespeare". 21 Craig este inițiat foarte de tânăr în arhitectură de tatăl său, care este arhitect. 22 Serlio, architect și sculptor italian, și-a petrecut ultimii ani ai vieții în Franța, invitat de Francisc I. El își continuă Tratatul de arhitectură (Traité d'architecture,1540) cu A doua carte de perspectivă (Second Livre de perspective, 1545). Își consacră o mare parte
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Dessinée, p. 233. Sursele reprezentării Antichității în banda desenată, de pildă, continuă același autor, sunt localizate în secolul al XIX-lea, când istoria nu era încă bine definită ca disciplină universitară, strict specializată, iar modelele sunt oferite de către pictori, arhitecți, sculptori și ilustratori de romane, care au format imaginarul colectiv. Istoria costumului oferă cele mai clare modele, alcătuite în vremea în care se formau națiunile și care, prin urmare, reprezentau oamenii în stereotipuri inclusiv vestimentare, cu panoplii specifice și artefacte care
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
vin, Iar chefliul Bachus mă îndrumă. Conspirații mari, conspirații mici, Toate înfloresc și se usucă, Îți ofer, prin vis, fructul interzis Și o toamnă cu miros de ducă. Mă ridic la cer, mă întorc și sper Că voi fi un sculptor de cuvinte, Mă decid să mor și, întâmplător, Învierea o exclud din minte. Tu să fii mereu un al doilea eu, Spre a-mi da putere prin dezastre, Eu voi fi nebun, asta pot să spun, Vindecat de gândurile noastre
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
tulbure. Și mă întreb dacă n-ar trebui să vedem aici mai mult decât o chestiune de gust. Lumea e sătulă de coșmare, nu mai vrea să se lovească de ele și în piatră. Dar să nu-i judecăm pe sculptorii azteci după criteriile noastre. În vechiul Mexic, chipeșul Paris ar fi rămas un simplu cioban anonim. Nici o zeiță nu l-ar fi căutat să-l facă atributul frumuseții, întrucît frumusețea nu-i interesa pe acei zei. Lucru greu de înțeles
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
a dat penelul lui Tizian. Istoriografia Egiptului antic se mulțumea să înșire o listă de faraoni, fără să adauge nimic altceva. Simple nume, "mumii sonore", cum zicea Blaga. Sarcina de a depune mărturie și-au luat-o nu istoriografii, ci sculptorii, arhitecții. La Luxor și la Karnak înțelegem mai bine civilizația veche egipteană decât din cele mai docte tratate. Și ce-ar mai reprezenta, fără Homer, acel pinten stâncos care domină la Troia câmpia arsă de soare, unde șopârlele dorm pe
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și găsite în pădurile mlăștinoase din La Venta par rostogolite de pe un eșafod uriaș. Falsă impresie. Căci nici unul din aceste capete nu a căzut de la vreo statuie. Toate au fost gândite așa cum arată acum, fără trup. Din motive necunoscute, pe sculptorii olmeci nu i-a interesat omul în ansamblu. Și, tot din motive necunoscute, nu și-au dat frâu liber imaginației. Asemănarea dintre capetele găsite în La Venta este atât de mare, încît s-ar putea crede că reprezintă aceeași față
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
A spune azi despre un obiect că e de proveniență olmecă înseamnă a spune că nu se știe nimic sigur despre originea lui. Se pare că aceste capete monumentale și stranii au fost, ca și jaguarul, obsesia unui popor de sculptori. Acum se cunosc douăsprezece. Altele vor fi fost pentru totdeauna înghițite de junglă și de mlaștini. despre trecut Trecutul Mexicului e plin de asemenea "pete albe ". Ele ne împiedică să facem o legătură clară între bestialitatea zeilor azteci și delicatețea
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cea mai derizorie mărturie lăsată de cei care n-au făcut decât să spună "nu". Statuile sunt dintr-o piatră moale, cretoasă, care se găsește și azi din abundență în această regiune. Piatră ușor de lucrat, amănunt important pentru niște sculptori ce foloseau unelte rudimentare, dar expusă să cadă mai repede victimă timpului. Colorate la început, statuile au fost demachiate de ploi și numai analizele micrografice ale pulberii din porii pietrei mai pot restabili figurile originale. În timpul lucrului, artistul maya era
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
lucra cu dalta sa de piatră și cu măciuca de lemn, urmând o dietă riguroasă, constând din câteva tortillas uscate și câteva căni de apă pe zi. La sfârșit, când sculptura era dusă în cartierul preoților pentru a fi pictată, sculptorul își puțea relua viața normală. Și aici Tatle și-ar aduce aminte cum s-au întîmplat toate. "Eu ― zicea el în tragedia văzută la Ciudad de Mexico ― sunt ca florile de pe ruine, peste tot am același înțeles". Plecăm. Copacii se
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
vulcani: și singurătatea, și lava. Fără pasiune această țară ar fi tristă. Și parcă aud pe plajă cum scrâșnește nisipul sub copitele cailor opriți brusc, în aplauzele mulțimii, la spectacolele de charros. Întrucât în întîmpinarea Afroditei se grăbesc aici nu sculptorii, ci tinerii cu sombrero, foarte mândri de costumele lor, călcând plini de importanță și urmați de o orchestră de mariachis. O serenadă o va hotărî pe zeița frumuseții că locul ei nu este în muzeu printre statui, ci printre cei
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
numeroase busturi romane, atât de diferite de aseptica, mitologica sculptură greacă. Chipurile fraților și mamei sale fuseseră în întregime încredințate memoriei pline de dragoste a celor care îi cunoscuseră. Nerăbdător, hotărî că avea să-i convoace pe cei mai mari sculptori grabnic, chiar a doua zi, înainte ca amintirile să se destrame, asemenea tuturor lucrurilor omenești. Prin aceste funeralii tardive, întreaga Romă afla că fiecare dintre condamnați își avusese moartea lui secretă, cu lungi agonii pline de disperare și singurătate. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
săptămâni de viață. Pictura reprezentând sinuciderea Cleopatrei - comandată de Augustus pentru a-și celebra victoria -, faimoasă în acea vreme, i-a fascinat vreme de secole pe istorici, dramaturgi și romancieri. Fără s-o fi văzut vreodată, zeci de pictori și sculptori au reprodus-o. Cleopatra culcată, cu ochii închiși, strângând puternic în mână șarpele, pictată cu șaptesprezece secole mai târziu de Artemisia Gentileschi. Sau Cleopatra șezând, obosită, reprezentată în marmură albă de William Wetmore Story, cu sânul descoperit, de la Met Museum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dureros ca să intre În unghiul tău de recepție, să le dai un nume, să le chemi astfel În existență; o parte a cubului mare este zidită În piatră ca statuile lui Michelangelo, aflate potențial În existență; ele așteaptă doar mâna sculptorului care să le elibereze din latență, să le dea formă; nu se poate deduce precis dacă este zidit În piatră sau pur și simplu este acoperit de pământ viu, de mușchiul pământului viu ce Înconjoară ca un manșon protector toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
stors la maximum, pagină după pagină, măcelul de pe trei septembrie comis de „neoameni polonezi“, „duminica însângerată de la Bromberg“, el se urmărește pe sine, ba nu, pe băiatul care, prin intermediul volumelor scoase de Knackfuß, admiră mai întâi polivalența lui Klinger, pictorul, sculptorul, desenatorul, dar care acum, după ce într-un alt volum a fost fascinat de biografia dezordonată a lui Caravaggio, dorește să fie ucenic în atelierul lui Anselm Feuerbach. În prezent, preferințele lui se îndreaptă spre cercul germanilor din Roma. Artist vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
stând în picioare, lungi, răsturnate, cocoșate de durere, chiar și din acelea pe jumătate animal, pe jumătate om, cu sumedenie de personaje ce mi se înghesuiau în cap - și dintotdeauna fiind pe dinăuntru bogat în personaje - voiam să mă fac sculptor, să fiu cineva care, din lut simplu, alcătuiește trupuri care, prin prezența lor palpabilă de jur împrejur, domină spațiul. Cam asta îi voi fi spus eu, acum fără să mai râd, tatălui meu, care a început imediat să vorbească despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și înspăimântător de albe, de ambe sexe, tremurau, dezbrăcate. Dar poate că nu voia decât să schimbe frigul din propria locuință pe cel din academie. Imediat am fost luat la întrebări: „Ce cauți aici, tinere?“. Răspunsul meu a venit spontan: „Sculptor, asta vreau să mă fac“; sau am spus cumva „Vreau neapărat să mă fac artist“? Doar un efort de memorie, cât să întind mâna după ceapă. La urma urmelor, în acest minut al destinului era vorba despre a face sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]