5,253 matches
-
îți spun la revedere, David, am zis ferm, strângându-i de mâna, într-un mod energic și bărbătesc. — Deci nu ești liberă diseară? m-a întrebat. El tot încerca, trebuia să recunosc asta. Nu. Și acum te rog să mă scuzi. Trebuie să mă duc la toaletă. În timp ce ieșeam pe ușă, înțelegeam de ce inspectorul Brand presupusese că Charles venise aici să se drogheze; ca întotdeauna, coridorul și toaletele erau goale. Să târăști pe cineva de-a lungul holului și prin atrium
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
încă în viață, b) că mă voi duce la Mowbray să iau instalația și c) că așadar eram disponibilă pentru cină după aceea dacă își mai amintea cum arăt. Chiar am foarte mult de muncă, mi-a răspuns ca să se scuze. Îmi pare rău. Dar fără îndoială fac eu cina în seara asta. Sună la interfon când ajungi. Un mic test înainte. Ce culoare au ochii mei? —Căprui. —Părul? —Șaten. Cu bucle. Sam... —Vreun semn distinctiv? — Nu pot să spun asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
prea se schimba în funcție de anotimp; vara în straturi pale plutitoare de mătase și bumbac în loc de lână, dar eșarfele, colierele, brățările și cerceii erau mereu acolo. Ce vezi la el? Este foarte bun la pat, i-am spus pentru a mă scuza. Și este foarte chipeș, chiar dacă poartă numai costume - vreau să spun costume frumoase, nu cele negre, japoneze. Mergem la cină la restaurante elegante și ne întoarcem cu taxiul. Are un BMW. Este ca o ușă către altă lume. Puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
se teme că nu o să îi ceară și el mâna. —Ba da - ba nu - ba da. Nu pot să-ți explic. Ba da, vreau. Doar că... Se opri. —Trebuie să mă duc să mă mai dau cu loțiune. Te rog, scuză-mă, mi-a zis și s-a îndreptat spre puntea de jos. M-am uitat după ea zăpăcită. —Suki pare puțin încordată, observă Dominic Planchet în spatele meu. M-am întors, luată prin surprindere; nu-l auzisem venind. Un alt atribut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-o. Tu nu ți-l cunoști? Dominic râse într-un mod foarte plăcut, sincer amuzat, arătându-și dinții albi. Normal că aici ai dreptate, a recunoscut. Și eu mi-l cunosc. Așa cum ar trebui să ni-l cunoaștem cu toții. Mă scuzi dacă te-am jignit. — Dar deloc. Chiar îmi place când lumea îmi ține piept, a spus. Altfel am tendința de a intimida. Asta este valabil și pentru angajații tăi? l-am întrebat. —Angajații mei? —De la restaurante. Dominic a zâmbit. —Personalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
celălalt în pat. —Dominic? îl strigă mama lui de pe culoarul de trecere. A rămas destul de mult timp fixându-mă cu ochii lui negri pentru ca eu să mă întreb dacă o auzise. Apoi mi-a zâmbit. — Te rog frumos să mă scuzi, mi-a spus, și a coborât scările. L-am urmărit cum pleca, sorbind din Pimms, care până acum se încălzise, iar gheața se topise. Numai de nu ar pune bucățele de castravete în el; nu știam niciodată ce să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nicăieri, dar, într-un colț de fereastră de cealaltă parte a salonului, cu o băutură în mână, privind panorama Londrei, era Simon Grenville. Nu știam dacă se va bucura de compania mea sau nu, dar m-am dus la el. —Scuză-mă, acest scaun este ocupat? S-a uitat în sus, cu gândul în altă parte, de parcă era adâncit într-o reverie. —Sam, zise el. Nu era un salut foarte binevoitor, dar nici nu a fost spus, de exemplu, cu resemnarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
agenți secreți din serialele televiziunii americane care reușesc într-un fel să-și ascundă lucrurile cele mai intime cu scuze dintre cele mai slabe. Trebuia să o dezamăgesc. — Păi sunt aici cu Sebastian Shaw, i-am răspuns pentru a mă scuza. Îl știi? Bineînțeles. Toți îl știm pe Sebastian, a spus cu un ton amuzat. Nu mi-am dat seama. Scuză-mă. Revenindu-și, a scos o mică perie din geantă și a trecut-o încet prin păr, firele rebele așezându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dintre cele mai slabe. Trebuia să o dezamăgesc. — Păi sunt aici cu Sebastian Shaw, i-am răspuns pentru a mă scuza. Îl știi? Bineînțeles. Toți îl știm pe Sebastian, a spus cu un ton amuzat. Nu mi-am dat seama. Scuză-mă. Revenindu-și, a scos o mică perie din geantă și a trecut-o încet prin păr, firele rebele așezându-se la locul lor. Nu și-a retușat machiajul, căci nu era nimic de retușat. Trăsăturile ei inteligente și puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dar, uitându-mă mai bine, am deslușit pe altcineva în spate, lângă perete, privindu-l pe David în timp ce muncea. I-am studiat mai atent trăsăturile. Originalul era chiar lângă mine pe canapea. —Ți-aș fi spus, mi-a zis Sebastian scuzându-se. Eram destul de beat într-un bar și am dat peste David, și nu știu din ce motiv a părut o idee bună să-i dau foc la mașină. Practic, nu am făcut-o eu. Dar îl poți numi suport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mea indiferență cu care mă lăsam purtat printre acele ruine ale durerii, părând doar preocupat să nu-mi cadă cumva mâna de pe behind-ul Esterei, atât de învăluitor legănat prin tot acel ținut al groazei. I-am dat dreptate inginerului care, scuzându-se că are treabă la comandament, ne-a spus că mai putem să ne plimbăm încă o jumătate de oră. „Nu mai mult“, a precizat el, privindu-mă țintă, ținând morțiș să-mi transmită sincera lui părere de rău că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
hârjoană tăcută, clăbucită de minunea libertății, într-o zbenguială nepăsătoare, așezându-se peste pietrele acelea bătrâne, rănite, peste trupurile noastre cotropite de lehamitea acelei dimineți cu tot ceea ce ne fusese dat să vedem. Zoream spre ieșire. Ester dădea să se scuze că n-a știut, că a crezut, că mai bine, că, vai, ce ninge, medievală ninsoare, că zău că-i pare rău, dar n-a crezut că, nu-i așa, e și tov. Dobre om, înțelege că, oricum e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
adunat de pe drumuri atât de diferite istoria aceasta care, poate, fără noi, ar fi rămas și mai săracă. Noi dăm o justificare multor altor mizerii din acel timp care, altfel, ar fi rămas doar ca o rușine fără înțeles. Nu scuzăm mizeriile. Dar însăși prezența noastră în acel timp, acest miraculos sentiment al solidarității, acest împreună al trăitului și al scrisului dau acelui timp mâlos și ticălos înțelesuri altele decât cele ale batjocurii. Trăirile noastre de atunci, căutările noastre de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că dacă începe să povestească nu mai poate fi oprit, până nu își deșerta tot șuvoiul de cuvinte. — O pungă, profesore. O pungă de plastic, maistore. Una roșie, cu o madamă pe copertă, o negresă în chiloței roșii, să mă scuze Ketty aici de față, cu țâțele goale. O ridic, mă uit în ea, de ce să nu mă uit, dacă era în parohia mea. În pungă, un pachet într-un tișlaifăr de-ăsta folcloric, da’ nu cu specific din zonă. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dezinfectantul și ceara cu care Julián dăduse mai mult cu zel decît cu Îndemînare. Lenjeria de pat se vedea că era nou-nouță. Mi s-a părut că avea un imprimeu cu balauri și castele. Lenjerie pentru copii. Julián s-a scuzat, spunînd că le obținuse la un preț excepțional, Însă că erau de calitatea Întîi. Cele neimprimate costau dublu, a argumentat el, și erau mai anoste. Pe hol era o masă de scris din lemn vechi, așezată cu fața spre panorama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Caragiale despre Cațavencu era că e o „canalie” - nu cea mai mare din piesă, fiind depășit de Dandanache. Într-adevăr, mijloacele lui sunt cele ale unuia care vrea să ajungă. Își acoperă „machiaverlicurile” cu fraze bombastice, convorbind cu sine: „Scopul scuză mijloacele, a zis nemuritorul Gambetta”... E preocupat să parvină și se adaptează la orice împrejurare; îi convine arestarea, îi convine scandalul, ziarul lui e vădit unul de șantaj, iar afacerile lui nu exclud falsificări de semnături, deci escrocheriile. Comicul rezultă
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
său, Noimann, auzind vorbindu-se despre icoană, tresări și el, aducându-și aminte de visul lui. „V-aș fi recunoscător dacă ați face lucrul ăsta... Am Încercat eu Însumi să-mi vin de hac, dar mi-a fost peste puteri...” „Scuzați-mă”, făcu Bikinski, „am avut o slăbiciune de moment...” „Vă Înțeleg”, surâse Satanovski. „N-are rost să vă bateți singur cuie În talpă pentru un fleac...” Și cu aceasta, discuția Între cei doi se Încheie. Pacea nu dură Însă mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
coif Împodobit cu pene strălucitoare. Destinzându-se ca un arc, masterandul cântă același cucurigu, de data aceasta pe un ton mult mai puternic, astfel că o jumătate de terasă Își Întoarse capul În direcția În care se afla masa lor. „Scuzați”, zise Oliver, dregându-și glasul răgușit cu o halbă de bere ce se nimerise În fața lui, „dar adevărul pe care mi-l transmite Satanovski trebuie auzit de toți... Sensul lui e deșteptarea...” „Parcă l-ar fi apucat sughițul”, zise Bikinski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Uneori Însă, rolurile se inversau. Aceasta se Întâmpla Însă destul de rar. „Da”, răspunse Noimann-intransigentul, „femeia pentru mine e ca un șifonier, umplut cu rochii și alte marafeturi...” „La dumneavoastră am văzut costume...” „Dulapul meu nu-i o femeie...” A, da, scuzați, vă rog, pentru confuzie... Șifonierul dumneavoastră e plin totuși de costume...” Noimann-cinicul era uimit de Îndrăzneala lui Noimann ce se târa ca un vierme la picioarele lui. „Continuați, continuați”, făcu el. „Sunteți un egolatru. Vă adorați propria dumneavoastră goliciune la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de cafea cu zaț rămas pe fundul ei (e rotundă și ea, nu-i așa? Picoloul făcu din cap că da!), ci ca pe o masă sau o față de masă, pe care zac acum chiștoace și tot felul de firimituri...” „Scuzați”, se Înroși picoloul, poate că ar fi fost cazul să fiu mai atent... Acum am Înțeles aluzia...” „N-ai Înțeles nimic”, zise inginerul, „dar n-ar fi rău să Încerci să-l percepi pe Dumnezeu și Într-o altă formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și se Îmbată și Își aduce aminte de mine.“ „Și vrei să te cred?“ Băiatul scoase din portofel banii și cotorul mandatului telegrafic. Pedagogul Îl chemase apoi la el, fără știrea reclamantului, și-i spusese: „Bă, te rog să mă scuzi!“ Apoi se Împrieteniseră, dar Popescu nu profita de protecția acordată de pedagog celor de la casa de copii. Nu voia să se mute Într-o cameră de trei paturi și, În general, refuza violent acest gen de privilegii. Pune de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
că nu plec cu ei nicăieri! Vai, de când n-am vorbit cu tine, God! Și de când nu te-am văzut! Aproape nu mai am clar În minte figura ta și totuși maginea ta e f. tare, de fapt știi! Mă scuzi să nu-ți scriu mai detaliat, dar aș putea foarte ușor deveni plângăreață În ton, destăinuitoare eventual (pentru tine ar fi destăinuiri plăcute totuși, surprinzătoare chiar, cu toate că aici aparențele arăt altceva). Ascultă pe vorbele oricui, dar crede-mă pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
abia pe la ora nouă seara. Zare desfăcu o sticlă de vin și fata aduse trei pahare pe o tavă pe care era desenat un pepene abia tăiat. Băură fiecare câte două pahare și Zare adormi pe canapea, iar fata se scuză că are treabă În baie și dispăru. Popescu G. Își dădu seama, după zgomotul care venea din baie că fata spăla rufe. Se Îmbrăcă și ieși din apartament În vârful picioarelor. Alergă pe scări și pe una dintre aleile pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pompierilor din New York. Nu mai putem lăsa pe nimeni Înăuntru decât dacă pleacă alții, așa că ori vă faceți comozi, ori vă Întoarceți mai târziu. Proteste din toate părțile. Ei bine, n-o să meargă așa. Probabil că tipul nu Înțelege situația. —Scuzați-mă. Domnule? Mă fixă din nou, de data aceasta vizibil iritat. — E clar că sunt mulți care așteaptă să intre, dar e petrecerea de logodnă a prietenei mele și chiar are nevoie de mine. Dacă ați cunoaște-o pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nu ți-o doreai. — Deci cât de greu a fost ieri seară? Întrebă Davide. Adică, a existat riscul ca nici o celebritate de primă mână să nu apară? — Au fost câțiva actori din Totul despre sex, a remarcat Leo meditativ. —Păi, scuză-mă, dar nu cred că Chris Noth și John Corbett se pun la socoteală dacă vorbim de prima mână! spuse Skye. Ai văzut-o cumva pe Jessica Parker? Nu! În plus, TDS - folosi abrevierea aici - e atât de depășit. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]