112,413 matches
-
În această lumină, stilul bachian este definibil ca „monolit” și „static”, iar stilul beethovenian ca puțin sau ușor „variabil” într-un spațiu conceptual foarte restrâns, ca potențial transformațional. Într-un sens mai general, stilurile individuale, ca formulare practicabilă până la sfârșitul secolului al XIX-lea inclusiv, se raportează între ele ca tipologii distincte, separate prin însăși evidența apartenenței lor la o definiție estetică și compozițională integră și constantă pe întreaga durată a vieții unui compozitor dat. Tipologiile tehnico-estetice - monodic, polifon, omofon, modal
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
se prezintă a fi. Distanța temporală între tipologii, omogenitatea constituirii interioare, stabilitatea ca rezistență la schimbare și liniaritatea evoluției identicului sunt, astfel, criteriile fundamentale în constituirea unei structuri stilistice. Această imagine rezistă, însă, doar până la limita despărțitoare a începutului de secol XX. Existența și activitatea de creație ale lui Schönberg și Stravinski propun și, până la urmă, impun un model stilistic radical diferit de concepțiile anterioare: Stilul ambilor compozitori reprezintă constituiri sau ansambluri stilistice compuse din mai multe „compartimente” reprezentative distincte, aliniate
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Romantismului târziu), creația lui Arnold Schönberg ar fi definibilă stilistic prin intermediul unei secvențe terminologice, fiecare termen cauzând o focalizare tot mai accentuată pe particularitatea fenomenului indicat: (a) muzică lui este definibilă ca aparținând ultimei modernități - o primă etapă a modernismului secolului XX (perioada antebelică), deci deținând calitatea de a fi modernistă, (b) ea fiind încadrabilă, în interiorul acestui din urmă termen, în curentul expresionist, întrucât e vizibilă orientarea termenului înspre semnificația estetică-stilistică, (c) iar în interiorul expresionismului creația lui se va subdivide, la
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Schnittke. În ideea unei asemenea continuități funcționează ideea lui Friedrich Blume atunci când el „a arătat în ce mod etichetele de «Clasic» și «Romantic» elaborate pentru blocuri succesive de timp istoric, ascund și denaturează importanța permanentă a formei de sonată în secolul al XIX-lea. Pentru Blume, soluția este o perioadă «Clasic-Romantică» mai largă și care le combină pe ambele. Această îndepărtează delimitările care contracarează recunoașterea unei omogenități stilistice - una îngropată cu ușurință în retorica despre inovație și exces în secolul al
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
în secolul al XIX-lea. Pentru Blume, soluția este o perioadă «Clasic-Romantică» mai largă și care le combină pe ambele. Această îndepărtează delimitările care contracarează recunoașterea unei omogenități stilistice - una îngropată cu ușurință în retorica despre inovație și exces în secolul al XIX-lea.”<footnote Ibidem, pp. 211-212: „In music, for example, Friedrich Blume has shown how the labels ‘Classic’ and ‘Romantic’ for successive blocks of historical time conceal and distort the continued importance of sonata form in the nineteenth century
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
innovation and excess of the nineteenth century”. footnote> Numitorul comun al formei de sonată permite astfel luarea în considerare a fuziunii între două „blocuri” temporale, ale căror departajări ar fi „dizolvate” în virtutea unei continuități evolutive susținute pe întreaga desfășurare a secolului al XIX-lea. Iar această ipoteză a lui Friedrich Blume nu reprezintă un caz izolat. Ideea compresiei stilistice nu pretinde relevarea liniilor de continuitate (chiar dacă într-un mod indirect le determină), a descendenței sau a unei moșteniri comune și nu
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
într-un mod separat. Spre exemplu, ideea acestui numitor comun - care organizează realitatea diferențiată și centrifugă într-o continuitate convergentă coerentă și orientată într-un sens temporal univoc -, o putem exemplifica prin „coagularea” școlilor naționale în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Încercarea de a explica apariția acestora ca expresie însoțitoare sau chiar de vârf a mișcărilor de emancipare națională reprezintă doar un răspuns parțial și insuficient, deoarece recurge, ca interpretare completă, la argumente explicite câmpului activităților muzicale. Un
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
tot mai mult energia lui evolutivă prin cantitatea tot mai mare a lucrărilor scrise, ele fiind tot mai încărcate conceptual (sistem tonal lărgit, hiper-cromatizarea, „stratificarea” excesivă a formei etc.), colapsul intervenind în termenii dispersiei romantismului în al optulea deceniu al secolului al XIX-lea. Miza pe replicare prin intermediul culturilor mai tinere și, respectiv, mai mici urmărea două obiective: unul implicit, vizat la modul direct - de a supraviețui și datorită re-potențării modelului romantic prin energia mai „proaspătă” a unei culturi mai tinere
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
replicare și diseminare a modelului romantic-muzical austro-german deja fusese definitivat cu succes, astfel încât chiar dacă romantismul austro-german se prăbușește ca stil de actualitate, semnele deloc reziduale ale acestuia, „plantate” în solul culturilor naționale în plină ascensiune și afirmare, supraviețuiesc până la mijlocul secolului XX (de exemplu: creația coerent romantică a lui Serghei Rahmaninov, care moare în 1944). Într-o asemenea optică, devine vizibil faptul că ideea abordării diferențiate și, într-o anumită măsură izolate, determină în primul rând privilegierea specificului, eliminând celelalte posibilități
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
parcurs, recapitulăm pe scurt momentele-cheie ale mutațiilor calitative în evoluția fenomenului de comprimare a structurii stilistice, alăturându-le o scurtă descriere a acestora: (1) punctul de plecare a descrierii, gradul zero al proceselor transformaționale, îl plasăm în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, în care se articulează stilul „monolitic” al lui Johann Sebastian Bach, definibil ca uniform, stabil și coerent pe întreaga desfășurare a vieții compozitorului; (2) un al doilea context istoric, primele trei decenii ale secolului al XIX-lea
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
prima jumătate a secolului al XVIII-lea, în care se articulează stilul „monolitic” al lui Johann Sebastian Bach, definibil ca uniform, stabil și coerent pe întreaga desfășurare a vieții compozitorului; (2) un al doilea context istoric, primele trei decenii ale secolului al XIX-lea (ultimele decenii ale Clasicismului și primele decenii ale Romantismului) în care devine vizibilă „abaterea” de la modelul „monolitic” îl reprezintă creația lui Ludwig van Beethoven - trecerea de la dominanta retorică la aceea organică, consistența stilului beethovenian „defoliindu-se” în imaginea
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
fi calificat ca anulare a omogenității, deși în continuare este vorba despre recognoscibilitatea structurii stilistice drept una integră. Această imagine organică a „vârstelor” stilistice, care conservă identificarea stilului cu persoana concretă care îl practică, se păstrează pe întreaga durată a secolului al XIX-lea, marea majoritatea a stilurilor personale intrând sub definiția cumulativă a stilului romantic în calitatea lui de identificativ estetic; (3) al treilea context istoric, modernismul începutului de secol XX, poate fi remarcat prin transformările pe care le suportă
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
concretă care îl practică, se păstrează pe întreaga durată a secolului al XIX-lea, marea majoritatea a stilurilor personale intrând sub definiția cumulativă a stilului romantic în calitatea lui de identificativ estetic; (3) al treilea context istoric, modernismul începutului de secol XX, poate fi remarcat prin transformările pe care le suportă accepțiunea stilului în contextul creației lui Arnold Schönberg. Diferențele față de modelul beethovenian se rezumă la „fracturarea” imaginii stilistice în mai multe „blocuri” succesive constitutive, fiecare adoptând ca denumire stilistică titulatura
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
de organizare sonoră - ,„Neo-tonal”. Această optică asupra evoluției fenomenului stilistic scoate în evidență flexibilitatea, relativitatea și contextualitatea accepțiunilor variabile pe care stilul le adoptă ca forme de adaptare la schimbările majore care au loc în contextul cultural european (până în sfârșitul secolului al XIX-lea), intercontinental (de la începutul secolului XX) sau global (ultimile decenii ale secolului XX - începutul secolului XXI). Și chiar dacă definiția marelui naturalist iluminist francez care a fost Georges Louis Leclerc, Conte de Buffon (1707-1788) - “Stilul este omul” - rămâne valabilă
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
evoluției fenomenului stilistic scoate în evidență flexibilitatea, relativitatea și contextualitatea accepțiunilor variabile pe care stilul le adoptă ca forme de adaptare la schimbările majore care au loc în contextul cultural european (până în sfârșitul secolului al XIX-lea), intercontinental (de la începutul secolului XX) sau global (ultimile decenii ale secolului XX - începutul secolului XXI). Și chiar dacă definiția marelui naturalist iluminist francez care a fost Georges Louis Leclerc, Conte de Buffon (1707-1788) - “Stilul este omul” - rămâne valabilă în aplicabilitatea ei la o persoană concretă
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
relativitatea și contextualitatea accepțiunilor variabile pe care stilul le adoptă ca forme de adaptare la schimbările majore care au loc în contextul cultural european (până în sfârșitul secolului al XIX-lea), intercontinental (de la începutul secolului XX) sau global (ultimile decenii ale secolului XX - începutul secolului XXI). Și chiar dacă definiția marelui naturalist iluminist francez care a fost Georges Louis Leclerc, Conte de Buffon (1707-1788) - “Stilul este omul” - rămâne valabilă în aplicabilitatea ei la o persoană concretă sau ca deziderat formativ, postmodernismul redimensionează conținutul
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
accepțiunilor variabile pe care stilul le adoptă ca forme de adaptare la schimbările majore care au loc în contextul cultural european (până în sfârșitul secolului al XIX-lea), intercontinental (de la începutul secolului XX) sau global (ultimile decenii ale secolului XX - începutul secolului XXI). Și chiar dacă definiția marelui naturalist iluminist francez care a fost Georges Louis Leclerc, Conte de Buffon (1707-1788) - “Stilul este omul” - rămâne valabilă în aplicabilitatea ei la o persoană concretă sau ca deziderat formativ, postmodernismul redimensionează conținutul sugestiv al acesteia
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
ori peste ocean. Aceasta după ce a ucenicit productiv câțiva ani buni în presa din țară. în primii ani de facultate l-am avut profesor pe George Bălan, cel care m-a încurajat să scriu și m-a introdus la "Contemporanul", "Secolul 20" și alte publicații. România literară era la acea vreme mai curajoasă decât alte reviste și am avut des ocazia să scriu despre noua muzică românească, mai puțin agreată de conducerea Uniunii Compozitorilor de atunci. După ce am părăsit țara, am
La cheremul șansei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10001_a_11326]
-
între 1896-1890 pe baza planurilor arhitectului francez Paul Gottereau, Palatul de Justiție, ridicat între 1890 și 1895 (arhitect A. Ballu, amenajarea interioară, Ion Mincu), Palatul Poștelor, dat în folosință în 1900 (arhitect Alexandru Săvulescu). Pe lângă edificiile publice, la cumpăna dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea se înalță câteva case cu o arhitectură impresionantă aparținând unor oameni foarte bogați. Orice trecător aflat pe Calea Victoriei rămâne și astăzi cu gura căscată în fața Palatului Cantacuzino (astăzi Muzeul ,George Enescu"), fosta reședință
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
gura căscată în fața Palatului Cantacuzino (astăzi Muzeul ,George Enescu"), fosta reședință a lui Grigore Cantacuzino - Nababul (proprietarul ziarului ,Timpul" la care lucraseră Eminescu și Caragiale), rod al imaginației arhitectului I.D. Berindei. Clădirea a fost dată în folosință odată cu începerea noului secol, la 1900. Cam tot din acea perioadă datează și cele două clădiri de pe Calea Victoriei devenite foarte familiare breslei scriitorilor: Casa Vernescu (fosta reședință a fruntașului liberal G. Vernescu, construită după planurile arhitectului Ion Mincu și dată în folosință în anul
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
în folosință în anul 1889) și Casa Monteoru (terminată în același an, după schițele aceluiași Ion Mincu). De altfel, tot acest București monumental, de tip neoclasic sau ,Art Nouveau"datează din anii care au premers sau au urmat intrării în secolul XX. Un excelent prilej pentru întoarcerea nostalgică în lumea capitalei din anii în care totul era de inventat și de construit îl constituie apariția celor trei albume de fotografii, Bucureștii în imagini. În vremea lui Carol I . Realizate în stilul
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
în trasarea marilor bulevarde (axele care se deschid din Piața Romană) forma și înălțimea constantă a clădirilor aflate pe axele principale, conceptul arhitectonic al unor edificii emblematice, concepute adesea chiar de arhitecți francezi. Revăzând un album cu Parisul începutului de secol este imposibil să nu recunoști ceva din aerul centrului bucureștean al aceleiași perioade. E drept însă capitala noastră a conservat multă vreme și mahalalele mizere în care ar fi fost greu de găsit urmele vreunei forme de civilizație europeană. Stelian
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
Disney, căruia nu-i iertasem unele dulcegării din Pinocchio și unele intervenții în Cenușăreasa lui Perrault. ,Revelația" a fost pentru mine faptul că Disney și-a creat celebrele desene animate, inspirîndu-se mult din ilustrația de carte europeană a sfîrșitului de secol al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. De altfel, subtitlul expoziției vorbea de ,sursele de inspirație ale artei studiourilor Disney". Am aflat așadar că prin 1935, cînd a vizitat a doua oară Franța și avea deja proiectul de
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]
-
dulcegării din Pinocchio și unele intervenții în Cenușăreasa lui Perrault. ,Revelația" a fost pentru mine faptul că Disney și-a creat celebrele desene animate, inspirîndu-se mult din ilustrația de carte europeană a sfîrșitului de secol al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. De altfel, subtitlul expoziției vorbea de ,sursele de inspirație ale artei studiourilor Disney". Am aflat așadar că prin 1935, cînd a vizitat a doua oară Franța și avea deja proiectul de a realiza Albă-ca-Zăpada, Disney, consiliat de
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]
-
de acești mari artiști cu sentimentul gratifiant că o expoziție poate ascunde o alta, că am ocazia de a vedea în același timp desenele animate ale lui Disney în evoluția lor, dar și o rară colecție de carte ilustrată din secolele trecute. Pe de altă parte, mi s-a întărit și mai mult impresia că imaginea, fie ea statică sau cinetică, tradițională sau digitală, concurează serios textul literar mai ales cînd este vorba de cartea și cultura pentru copii, în care
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]