22,588 matches
-
sală publică, aproape un templu. Mulți erau mînați Într acolo, se tăcea. Înghesuiți erau, se suspina. Golul dimprejur Îl domina din față și mai dinspre plafon un cub puternic. Lumina abia-mi mai pîlpîia la doi centimetri În preajma nasului, dar senzația de cub atotstăpînitor n-am s-o uit niciodată: o fanfară se Împingea peste noi, cu muchiile ei cu tot, afară din acel televizor. Murise... Da, murise un suprem și-l Îngropau, iar acel martie cînd mama m-a dus
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
care, așa cum spui, tapajul mediatic. În cazul lui Da Vinci Code, despre care am scris favorabil, avem de-a face cu o operă de ficțiune. Dan Brown a speculat pe marginea unei teorii mai vechi, prezentată într-un volum de senzație, The Holy Blood and the Holy Grail, de trei ziariști coordonați de Henry Lincoln. Cei trei ziariști pornesc ancheta la Rennes-le-Château, în sudul Franței, pe urmele misteriosului preot Béranger Saunière, modelul și omonimul custodelui muzeului Luvru din romanul lui Dan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a cărei menire ar fi fost de a conserva Graalul, taina tainelor creștinismului, și anume descendența trupească a lui Isus și a Mariei Magdalena. Dan Brown construiește un roman polițist, o operă de ficțiune, plecând de la această urzeală pseudojurnalistică de senzație. Deși el își arogă și calități de istoric. În ceea ce privește „documentarul” lui Cameron despre presupusul mormânt al lui Isus, al Mariei Magdalena, soția lui, și al „fiului” lor Iuda, e o jenantă provocare montată de toutes pièces, care nu merită decât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
În zilele următoare... ― Abia aștept revederea eroilor, domnule profesor. ― Și, pentru ca mâine să ne putem pregăti cum se cuvine pentru eveniment, contravizita o vom face mai devreme... Un apus de soare cu strălucire de jar poleia ferestrele Iașilor, dându-ți senzația că te afli la gura sobei, privind cărbunii Încinși În serile de povești din iernile copilăriei... Tata Toader, cu mama Maranda, erau de multă vreme gata pentru Întâlnirea din acea seară. Și, ca așteptarea să li se pară mai scurtă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
foamea îi scosese din bârlogurile lor ascunse în afundul pădurii tăbărâse fără teamă asupra militarilor celei mai grozave armate din lume și îi înghițise!... Pentru niște lupi flămânzi și îndrăzneți, forța militară sovietică nu însemnase cine știe ce. Această nemaipomenită întâmplare făcu senzație prin părțile locului și dădu naștere la interpretări mai mult sau mai puțin subversive. Dacă toți lupii din pădurile României ar fi ieșit la drumul mare și s-ar fi aruncat asupra cohortelor de militari sovietici, care nu mai aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
își strecura ultimele raze, atunci când Stelian așternu pe hârtie ultimele cifre și, lăsând pentru câteva clipe tocul din mână, se îndreptă din șale și își întinse brațele, ca să se dezmorțească puțin. După atâtea zile de stat aplecat peste registre, avea senzația că era pe punctul de a se anchiloza de-a binelea. În fața lui pe tejghea se vedeau înșiruite și deschise actele constatative, precum și procesul-verbal care urma să fie semnat. Ghiță Marangoci, care asistase tot mai apatic la ultimele verificări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
glasul cam mult și un bărbat cu haină de piele și șapcă de proletar, cu care se încrucișară pe drum, îi privi pe amândoi circumspect. Fata îl trase discret de mânecă. Această atingere îl făcu să tresară, dându-i o senzație pe care n-o mai încercase până atunci. Șase! îl avertiză fata, cu un glas conspirativ și complice. Nu mai vorbiți așa de tare, că s-ar putea să aveți probleme. Traversară Calea Victoriei și o apucară înainte, pe bulevardul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fac mâna mea dreaptă, dacă ești vrednic. Ideea profesorului îl surprinse pe Victor, mai ales că domnul Barbilian nu se întâmpla să fie profesorul său. Se nimeri să facă parte dintr-o grupă alcătuită numai din băieți, ceea ce-i dădu senzația că se află într-o școală de pe vremea separării învățământului pe sexe. Altminteri, atmosfera de la cursuri și de la seminarii era destinsă și cât se poate de agreabilă, grație faptului că acolo, la facultatea de matematică, nu era ca la filologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
albă de animal speriat, încolțit. S-a detașat de grup, a rămas în urmă continuând să o urmărească cu o privirea înfricoșată. O voce l-a adus la realitate : "Justin, încearcă să te integrezi în grup !" Dora a rămas cu senzația că privirea lui a continuat să o urmărească stăruitor multă vreme. A continuat să îl vadă aproape de câte ori cobora în vale. De fiecare dată era singur. După câtva timp, fie că era frumos sau urât, soare torid, ploaie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lui nu tremură niciodată, precizia gesturilor lui este perfectă, iar cunoștințele și experiența în domeniu sunt fără egal. Vă voi ajuta să dormiți cât mai bine, somnul, este foarte important pentru organism. O înțepătură ușoara lasă în brațul Dorei o senzație de fâlfâit de aripi pe când doamna în alb rostește cu ton cântat de mezosoprană : Vă rog să fiți cât mai liniștită, să nu vă lăsați rațiunea invadată de teamă. Da, somnul rațiunii naște, naște... se bâlbâie Dora neîndrăznind să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care crește și descrește în intensitate. Un ușor parfum de brad și de rășină se răspândește atunci când muzica asta ciudată se întețește. "Oare sunt tot eu ?", se întreabă Dora. " Și dacă sunt tot eu, oare unde mă aflu ?" O încearcă senzația stranie că începe să plutească într-un spațiu imponderal. I se pare că a dobândit inconsistența unui abur. Nu o doare nimic. Nu îi este teamă de nimic. Are sentimentul că este înveșmântată într-un voal ușor și plăcut, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
citit undeva că filozofii medievali credeau că sufletul omului se naște dintr-o stea căreia îi este copil și la care se va întoarce într-o zi. Oare este în căutarea acelei stele ? Își presimte ochii închiși dar nu are senzația materială a greutății pleoapelor. Singura legătură cu corpul întins pe masa de operație, cu capul fixat pe suportul numit tetieră, este doar urechea stângă care înregistrează variațiile de intensitate ale corului de albine și nara stângă care adulmecă parfumul proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
intensitate ale corului de albine și nara stângă care adulmecă parfumul proaspăt de brad. Încearcă să își miște buzele, să întrebe cu glas tare: "Oare unde mă aflu ?", dar cuvintele rămân captive ale cămășii care o înveșmântă. Dintr-odată, are senzația că nu este singură, că fulgerele care străbat universul sunt traiectoriile unor forme ciudate, care se deplasează palpitând și emanând zumzet și parfum proaspăt. Se pare că noua formă a Dorei are capacitatea de a percepe prezențe și mesaje transmise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ore de când sunt pe picioare... Două siluete albe care se mișcă la căpătâiul ei și schimbă șoapte între ele sunt ultimele imagini pe care le înregistrează conștientul Dorei înainte de a se detașa din nou de lumea noastră. Are din nou senzația că este înveșmântată într-o cămașă răcoroasă care, de data aceasta, nu mai plutește în universul misterios, ci stă alungită, palpitând ușor. "Oare acesta să fie corpul meu imaterial ? Și oare poate el gândi, se poate mișca și comunica ?", se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de niște mici resorturi, iar buzele se întredeschid cu greutate pentru a șopti : Apă... Un minuscul șuvoi îi răcorește gura uscată. Reușește să deslușească din nou un scurt dialog : Vă rog să mă iertați că v-am deranjat. Am avut senzația la un moment dat că se pierde. Parametrii se deteriorau... Aveam impresia că nu mai respiră... Dar acum și-a revenit și de data asta cred că definitiv. A vorbit... A înghițit puțină apă... Nu a fost doar o impresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
consultă ceasul constată că este ora patru. "Oare să fie doar cu puțin mai mult de douăzeci și patru de ore de când a ieșit Dora din operație ?", se întreabă cu stupoare. Lui i s-a părut un secol ! Nu a avut nici o senzație de foame, nici un gând că trebuie să înghită ceva sau să se odihnească. Dintr-o dată, își simte intestinele strângându-se într-un ghem dureros. Intră în primul restaurant ce îi iese în cale. Un local elegant, iluminat savant, muzică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care îi înconjoară capul. Inele argintii de fum, de o perfectă formă rotundă, se ridică din locul în care trebuie că este gura și urcă spre plafon formând arabescuri de forme ciudate. Victor se simte dintr-o dată copleșit de o senzație stranie, o senzație de intruziune într-o altă lume, ruptă de realitatea străzii, a restaurantului, a spitalului. E năpădit de dorința de a schimba câteva vorbe cu străina care venise să îi tulbure angoasanta singurătate. După încă un pahar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
capul. Inele argintii de fum, de o perfectă formă rotundă, se ridică din locul în care trebuie că este gura și urcă spre plafon formând arabescuri de forme ciudate. Victor se simte dintr-o dată copleșit de o senzație stranie, o senzație de intruziune într-o altă lume, ruptă de realitatea străzii, a restaurantului, a spitalului. E năpădit de dorința de a schimba câteva vorbe cu străina care venise să îi tulbure angoasanta singurătate. După încă un pahar de vin, o întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și în așternuturile proaspete mirosind a parfum de brad. Nu va ști niciodată dacă orele sau clipele de dragoste petrecute cu femeia fără nume au fost adevărate sau au fost doar o halucinație, un vis. Dar indiferent ce a fost, senzațiile care îl împresoară îl strâng într-un cerc de foc și au rămas secretul lui erotic pentru tot restul vieții. Femeia aceea ciudată și fără nume a intuit și satisfăcut toate dorințele lui nemărturisite, toată setea lui de senzualitate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
trecătorii. * * * Dora se regăsește culcată în îngustul pat la fel de alb ca și cămășoiul real de data asta în care este îmbrăcată. Interdicție totală de a se mișca. Dacă se mișcă simte dureri mai ales în coapsa stângă. Are gânduri, are senzații și simțăminte, deși nu își simte capul, de parcă în locul lui s-ar afla o imensă cavitate vidă. Presimte că în patul din stânga ei, acela în care suferise tânăra care plecase în fotoliu pe rotile, nu este nimeni. Nu aude ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în alb pleacă la fel de discret cum a venit, iar Dora se grăbește să bea, să bea apa de care este atât de dornică. După câteva încercări reușește să simtă bine între dinți capătul rece și dur al tubului din plastic. Senzația nu este plăcută și o clipă o încearcă temerea că înghițitul îi va trezi dureri necunoscute. Dar prima înghițitură a și parcurs gâtlejul uscat chemând cu aviditate încă și încă o înghițitură. Realizează cât de importantă este satisfacerea acestei necesități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lung. Dar iată că, deși zgomotele îi par îndepărtate, ușa s-a și deschis și vocile se aud în apropierea patului ei. Dora deschide ochii și vede ieșind dintr-o masă albă chipuri a căror recunoaștere îi dă o nouă senzație de revenire la viață. Chipul profesorului... Pare mai trist și mai uman ca în îndepărtata ei amintire. Alături, cel al anestezistei, al Alindorei Bosch, mai frumos, mult mai frumos dar distant, concentrat în citirea unei hârtii pe care o ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în regulă, stimată colega ? În afară de febrilitatea ușoară : 37,9°, totul este perfect. Să vedem și plaga. Nicolaï iese din grupul compact de oameni îmbrăcați în alb. Dora simte atingeri ușoare pe frunte și pe ceafă. În rest, nici o durere, numai senzația de vid imens care a luat locul capului. Ciudat că vidul acesta știe să gândească. Strânge bine pleoapele parcă din dorința de a ajuta gesturile tânărului intern. Cum nu se poate mai bine, se aude din nou vocea profesorului, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu ușurare Alindora Bosch. Anestezic ! Să nu o lăsăm să sufere inutil ! Dora face din nou călătoria spre lumea umbrelor sau mai curând a luminilor. Nu se știe dacă și de data asta va mai fi un retur. Din nou senzația de înot epuizant printr-o masă clisoasă. Din nou un liman abia conturat și din nou fantoma de culoare violetă alături de ea. Contactul fierbinte cu spiritul Minodorei pare fără sfârșit. Dacă am avea puterea să pătrundem în acest misterios univers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
L. C. R. ? Nu vă fie teamă. Vă asigur că nu o să simțiți nimic, nici măcar ca o injecție obișnuită. Iată, sora a adus deja cele trebuincioase și o să vă susțină să stați în șezut pe marginea patului. O să aveți doar o senzație răcoroasă care este dată de un anestezic de suprafață. Sunteți pregătită ? Degete abile și suple masează locul în care temutul ac intră cu ușurință. Dora nici nu își dă seama că operația s-a terminat când răspunde : Da, nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]