3,720 matches
-
o lotul imensă din nou mă desface/ În taină.// A doua strigare/ Eu sunt doamne numai unul/ Mic cum palma strâns cum pumnul/ Nu te văd și nu te-aud/ Crud mă spulberi doamne crud// Doi corbi din aproape mă sfâșie tare/ Și eu nu mai sunt/ Am rămas o durere/ Pe care plângându-mi/ Un altul s-o simtă/ Ca din coasta durerii o altă durere/ Mai nouă mai nouă/ Să nască/ Și vremea aceea/ De tăceri lunecoase/ Mă pâlpâie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
livrescă perfect recognoscibilă: "Ți-am pus pecetea nunții pe inelarul drept;/ te căutam de-o viață, te căutam mereu,/ erai sortită mie cum ție îți sunt eu/ de azi ești lângă mine, azi, încă te aștept...// Te-aștept să-ți sfâșii voalul misterelor de ieri/ când încă nu erai decât închipuire:/ ridică-l de pe ochii ce nu au amintire/ un duh păgân vor naște ascunsele-ți averi.// Dă-mi mâna să pornim prin crânguri, prin păduri,/ să rătăcim un veac știutele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Adesea, discursul poematic dă senzația că se construiește tocmai după modelul Cuvintelor încrucișate ironic, într-un rebus nu foarte greu descifrabil al unui real ce violentează nu numai bunul simț poetic: "O mână taie pe alta/ și amândouă obrazul/ diamantul sfâșie întunericul/ scâncetul copilului torturat de vise/ se aude cocoșul anunțând zorile/ sau poate este o locomotivă/ ieșind din depou/ (locomotiva ar putea/ la fel de bine/ să iasă chiar din Copou)/ Nu mai suntem siguri de comportamentul/ oamenilor/ darmite de cel al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
A doua parte a titlului completează explicit instituția magisteriului pe care autorul se consideră apt să și-o asume, ca în momentul scrierii acestei poezii "pe când se credea pelican". Simbolul pelicanului nu e doar o imagine a paternității "ce-și sfâșie pieptul" pentru a-și hrăni progenitura; pe lângă conotația eristică, se poate vedea aici și sfâșierea fără durere a magistrului care transmite elevilor destoinici cunoștințe atât de aprofundate încât fac parte din ființa sa" etc. etc.). La fel de ușor s-ar putea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aer, / vântul mă poartă când prin ține plutesc, / cu el marea, mireasma a pământului / unde, pe țărm cântă poporul meu (Pământ, trad. MB).325 Cântecul se află la granița dintre rătăcire și nemișcare, dintre nesiguranță călătoriei vieții și insula copilăriei, sfâșiat între mare și țărm, între prezent și trecut. Dat fiind că însuși motorul revenirilor este de natură auditiva, peisajele ce apar în amintire au, s-a văzut, trăsături sonore. Imaginea acustică utilizată că vehicul al reîntoarcerii nu este o apariție
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pentru tînăra generație. Astfel, nu întâmplător, acest maestru al haosului, numit Ossama Bin Laden, provine din regatul saudit, ca și 15 din cei 19 pirați ai aerului care au însîngerat America. Arabia Saudită se evidențiază ca o societate plină de contradicții, sfîșiată între modernitatea infrastructurilor sale și tradiția tare a islamului celui mai rigorist, wahhabismul. O țară din care mana petrolieră a făcut o putere financiară a lumii, cu plasamente de peste 700 miliarde $ în băncile occidentale (60 % în SUA; 30 % în Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de dincolo", în vreme ce Elveția de azi este "țara de aici". Două perifraze transparente și vagi totodată, pentru a permite jocul cu spațiul și timpul. Și cu eul, de asemenea. Popescu nu-și inventează vreun geamăn pentru a-și exprima sufletul sfîșiat între două lumi, dar tot jocul pronominal îi servește pentru focalizările diferite. El este miezul iradiant al tră irilor și sentimentelor, dar plimbă prin lume o cameră cam nebună, care ia uneori cadre generale și în acel moment se distanțează
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
din loialitate față de cineva drag și, mai mult decît atît, față de sensul unei călătorii spirituale totale. Nu e ușor de conciliat spiritul vagabond al strămoșilor cu neliniștioarea imobilitate moldavă, ambianța intelectuală a vremii, de sorginte germană, care îndemna spre meditații sfîșie toare în jurul "iernii lui Dumnezeu", cu bovarismul diletant, estetic și epicureic, în cea mai pură tradiție franceză... Ne amintește cumva de Amin Maalouf care, în Identités meurtrières, scria: "Mi se întîmplă uneori să-mi fac ceea ce aș numi 'examenul de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în Indochina și Algeria, apoi pictor. Emfaza stilistică, poate inevitabilă cînd e vorba de un suflu epopeic, acoperă, printre altele, o meditație asupra felului în care istoria e transmisă din generație în generație. Proiecțiile actuale se focalizează pe o țară sfîșiată între tentații contradictorii o repliere asupra sa, asupra unei identități naționale catolice, și o confruntare cu populația de imigranți, tot mai numeroasă, instalată de cîteva generații deja, cu precădere la periferia marilor orașe, unde, consideră Jenni, se poartă din nou
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în al său Jurnal inutil, de n-ar fi decît savuroasele evocări ale aranjamentelor de culise și desfășurărilor diplomatice prilejuite de alegerile la Academia franceză -, dar ne revelează în primul rînd un Mauriac îndrăgostit de viață și de frumusețea creației, sfîșiat între dorințe multiple și adesea contradictorii. Memorii intime, aceste scrisori ni-l aduc aproape pe omul angajat, martor activ și combatant în conflictele majore ale epocii sale, apărător al rebelilor și al revoluționarilor în timpul războiului din Spania, apoi sub Ocupație
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
privire aruncată o clipă. atât își permite. ca prin reluare privirea ta să nu-i tulbure cumva zborul Cum arborele definitiv nu există. există doar modelul arborelui, grație căruia se înlesnește prefigurarea lui: despre splendoare în mijlocul unor oameni, care se sfâșie Dinspre pinul însingurat lacul în răsfrângeri. jar. și nimeni. nimeni în jur, doamne ce cu adevărat făurim nu se poate zări cum tot ce-n sine ne definește și ducem cu noi dincolo de un prag de unde nimeni nu s-a
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/8510_a_9835]
-
stăpânire pe mine". O rază de speranță în direcția eliberării psihice apare atunci când omul realizează că, pe fotoliul gol din încăpere, se cuibărise creatura invizibilă (17 august): "Cu un salt furios, un salt de animal revoltat care vrea să-și sfâșie dresorul, am străbătut camera să pun mâna pe el, să-l sugrum, să-l ucid! Dar scaunul, înainte ca eu să ajung până acolo, s-a răsturnat ca și când cineva ar fi fugit...". Acesta pare un semn clar al vulnerabilității inamicului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
tocmai în fund venea o femeie care nu putea fi decât Agripina, dar care avea umbletul unei nebune". După ce fetița reușește să-i comunice esența pericolului, Dănilă are în față figura femeii epuizate: "Agripina, roșie-vânătă la față și cu cămașa sfâșiată pe pieptul umflat ca un cimpoi, venea tot blagoslovind cu capul și cu mâinile". Finalul este condensat diegetic, într-o simetrie a descrierii serene, prezente în expozițiune: "Era liniște împărătească. Nu se auzeau decât tălăngile, din ce în ce mai îndepărtate, ale turmelor de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
desfășurare epică". Am fi avut nevoie de intuiția unui Lovecraft, aptă să realizeze că acest dénouement anticlimactic este semnul unei ironii auctoriale supreme, din aceeași specie cu raționalismul rece al unei Ann Radcliffe, care-și permite luxul modern de a sfâșia fără milă pânza subțire țesută de iluzia narativă a scenariului gotic clasic. 2.4.3. Erosul vampiric Domnișoara Christina de Mircea Eliade Redactată în limba română, proza lui Mircea Eliade stă, aproape integral, sub semnul experimentului. Într-o literatură obsedată
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Anglia și Rusia nu se atacă încă în mod direct. Dispunînd de o supremație tehnică și militară absolută în raport cu restul lumii, aceste puteri preferă să se năpustească asupra Lumii înseși, care devine o pradă și pe care și-o împart sfîșiind bucăți din ea. De aceea, pentru toate popoarele de pe alte continente este o certitudine că Europa întruchipează cel mai mare agresor al Timpurilor moderne, fapt care rămîne și astăzi nebănuit de conștiința multor europeni. În acest climat de dominație asupra
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
o Europă a fa-limentului politic. Națiunile din Est sînt ținute sub control atît din exterior, cît și din interior. Cele din Vest sînt dezbinate din punct de vedere politic și depind de protecția americană. Odată cu războiul rece, Europa a fost sfîșiată între Orient și Occident. Este această ruptură o paranteză, sau o lovitură de secure istorică definitivă? Se va elibera oare jumătatea de Europă care este aservită? Va fi oare aservită jumătatea de Europă care este încă liberă? Va fi Europa
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și specialiștii s-au izbit unii de alții ca niște cărăbuși, incapabili să găsească măsuri comune, sau măcar un instrument de măsură comun. Încă o dată, ceea ce trebuia să pro-voace criza de conștiință a favorizat inconștiența. Pînă cînd? Atîtea interese diverse sfîșie o voință de a trăi care nu se poate afirma decît ca fiind comună. Cînd privești egocentrismele corporatiste din interiorul națiunilor și egocentrismele economice naționale care poartă în ele orbirea caracteristică auto-distrugerilor, ajungi la concluzia că este probabil ca Europa
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
se desface în chiar clipa în care încearcă să acceadă la ființă. Căci acolo unde planetarizarea se dezvoltă prin hegemonie sau omogenizare, ea regresează. Astfel, devenită efectivă din punct de vedere tehnic, ea nu se efectuează pentru umanitatea dezbinată și sfîșiată în națiuni, imperii, rase, religii. Iată-ne departe de "bătălia finală", de "sfîrșitul istoriei", de desăvîrșirea civilizației, la care speram încă acum treizeci de ani. Ne aflăm, dimpotrivă, într-o nouă luptă inițială. Nu în clipa propășirii spiritului uman, ci
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
aminti pe cel propus de Vintilă Mihăilescu într-un "exercițiu de etnoanaliză" intitulat Complexul strămoșului. El pornește de la "două caracteristici ale formării națiunii române: L Comunitatea națională se constituie ca subiect al independenței, nu al libertății". (Adică: "pentru populația românească, sfîșiată între marile imperii, țelul nu a fost libertatea, ci independența... Construită pe valorile îndependenței, "ființa națională" are astfel o constituție înclinată spre frontierele independenței sale și astfel mereu vulnerabilă la amenințările, reale sau imaginare, ale acestor frontiere".) 2. Comunitatea națională
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de animal, care i-a fost, în mod simbolic, atribuită 11. Această acumulare îngrozitoare de referințe la domeniul animalier pare a ține de o aceeași obsesie, aceea a gurii monstruoase, mereu lacomă, mereu devoratoare. O gură-maxilar care strivește, străpunge și sfîșie, dar și o gură-ventuză care suge, care aspiră. O gură însetată de sînge care se năpustește asupra izvoarelor vieții, care se adapă din ele și le seacă. Așa cum într-un vis înspăimîntător Octave Mirbeau vede mîna baronului Gustave de Rothschild
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
al lui Eugène Sue, necinstitul abate Rodin, agent executor al uneltirilor celor mai atroce ale Organizației iezuite. Victimă a propriilor mașinațiuni, atins de otrava pregătită pentru alții, un foc interior îl distruge: Focul, strigă el, da, focul. Dar focul îmi sfîșie măruntaiele. Ce durere, ce văpaie!" Simbolistica focului purificator și salvator, a focului care șterge murdăria, care risipește spaimele nopții, care alungă forțele întunericului, sfirșește prin a da deplină coerență acelei constelații mistice a Conspirației. Fiii Luminii împotriva forțelor întunericului, "spiritul
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de pereți fără ieșire, de gropi întunecate din care nu se poate ieși; teama de a fi dat pe mîna altuia, de a fi prădat, vîndut sau părăsit; teama de zmeu, de colții animalelor de pradă, de tot ceea ce strivește, sfîșie și înghite. De asemenea, avînd în vedere existența unor manifestări nevrotice incontestabile, se impune raportarea la formele cele mai caracteristice ale delirului de persecuție: nimic, de acum încolo, nu este întîmplător sau accidental. Așezată în plasa imensă a unor fărădelegi
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
lovitură, înconjurîndu-i cu o mie cinci sute de francezi care se agită în jurul lor, conform tacticii sale. În sfîrșit, le ia tunurile, alimentele, banii, muniția, tot ce se putea lua, le aruncă în apă, îi bate sus la munte, îi sfîșie în aer, îi devoră pe pămînt, îi biciuiește pretutindeni [...]. Putea oare un om să facă asta? Nu, cu siguranță Dumnezeu 1-a ajutat. El se împărțea precum erau împărțite pîinile din Evanghelie, ziua comanda bătălia, noaptea o pregătea, astfel santinelele
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mare. Circulau fel de fel de zvonuri. Se spunea că pe unii iar fi prădat bande de secui Înarmați, altora le-ar fi luat caii și i-au lăsat acolo În câmp, sau pe alții pur și simplu i-au sfâșiat o haită de lupi. Acestea Însă erau povești de demult și multe erau fabulații. Oricum o fi fost, gospodarii luau acum măsuri din timp și se Întorceau acasă cu bine, astfel că nevestele lor, la Întoarcerea bărbaților, Își luau o
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
tot acolo crescuse și a ajuns ce era, mare și colțos gata să se lupte cu dihăniile. Ceilalți din cartier de seama lui Îi purtau respect și teamă. Acolo, În munte, la stână atacase odată un miel pe care Îl sfâșiase. Probabil că se jucase pe lângă troaca lui cu lături. Constatând fapta lui mișelească, ciobanii l-au bătut rău de tot cu bâtele cele mari În care stau ei rezemați pe câmp când păzesc oile, să i fărâme oasele și nu
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]