2,809 matches
-
meu și-al lui. Atîta. Așadar, speram chiar într-o nominalizare. împachetasem cartea s-o trimit juriului. Rusalin avea îndreptățire să spună că "nici un premiu din lume nu adaugă ceva valorii operei", dar nu eram dispusă să i-o acord. Sila de coterii, de cronicari contra-cost și-o manifesta cu o octavă mai sus. "Greața lui Sartre e floare la ureche față de-a mea". Era foarte "ambarcat", cum ar fi spus Liselle. Prea sceptic, prea tăios cu confrații. Nici disprețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, Efratit. 2. El avea două neveste; una se numea Ana, iar cealaltă Penina. Penina avea copii, dar Ana navea. 3. Omul acesta se suia în fiecare an din cetatea sa la Silo, ca să se închine înaintea Domnului oștirilor și să-I aducă jertfe. Acolo se aflau doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, preoți ai Domnului. 4. În ziua cînd își aducea Elcana jertfa, dădea părți nevestei sale Penina, tuturor fiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
ei, îi zicea: "Ano, pentru ce plîngi, și nu mănînci? Pentru ce ți-este întristată inima? Oare nu prețuiesc eu pentru tine mai mult decît zece fii?" 9. Ana s-a sculat, după ce au mîncat și au băut ei la Silo. Preotul Eli ședea pe un scaun, lîngă unul din ușiorii Templului Domnului. 10. Și Ana se ruga Domnului cu sufletul amărît și plîngea! 11. Ea a făcut o juruință și a zis: "Doamne, Dumnezeul oștirilor! Dacă vei binevoi să cauți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
a dat țîță fiului ei, pînă l-a înțercat. 24. Cînd l-a înțercat, l-a suit cu ea, și a luat trei tauri, o efă de făină, și un burduf cu vin. L-a dus în casa Domnului la Silo: copilul era încă mic de tot. 25. Au junghiat taurii, și au dus copilul la Eli. 26. Ana a zis: "Domnul meu, iartă-mă! Cît este de adevărat că sufletul tău trăiește, domnul meu, atît este de adevărat că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Ținînd în mînă o furculiță cu trei coarne, 14. o vîra în cazan, în căldare, în tigaie sau în oală, și tot ce apuca cu furculița, lua preotul pentru el. Așa făceau ei tuturor acelora din Israel care veneau la Silo. 15. Chiar înainte de a arde grăsimea, venea sluga preotului și zicea celui ce aducea jertfa: Dă pentru preot carnea de fript, el nu va lua de la tine carne fiartă, ci vrea carne crudă." 16. Și dacă omul zicea: După ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
de fript, el nu va lua de la tine carne fiartă, ci vrea carne crudă." 16. Și dacă omul zicea: După ce se va arde grăsimea, vei lua ce-ți va plăcea", sluga răspundea: "Nu! dă-mi acum, căci altfel iau cu sila." 17. Tinerii aceștia se făceau vinovați înaintea Domnului de un foarte mare păcat, pentru că nesocoteau darurile Domnului. 18. Samuel făcea slujba înaintea Domnului, și copilul acesta era îmbrăcat cu un efod de in. 19. Mamă-sa îi făcea pe fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
cu el, și n-a lăsat să cadă la pămînt nici unul din cuvintele Sale. 20. Tot Israelul, de la Dan pînă la Beer-Șeba, a cunoscut că Domnul pusese pe Samuel prooroc al Domnului. 21. Domnul nu înceta să Se arate în Silo, căci Domnul Se descoperea lui Samuel, în Silo, prin cuvîntul Domnului. $4 1. Chemarea lui Samuel a ajuns la cunoștința întregului Israel. Israel a ieșit înaintea Filistenilor ca să lupte împotriva lor. Au tăbărît lîngă Eben-Ezer, și Filistenii tăbărîseră la Afec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
la pămînt nici unul din cuvintele Sale. 20. Tot Israelul, de la Dan pînă la Beer-Șeba, a cunoscut că Domnul pusese pe Samuel prooroc al Domnului. 21. Domnul nu înceta să Se arate în Silo, căci Domnul Se descoperea lui Samuel, în Silo, prin cuvîntul Domnului. $4 1. Chemarea lui Samuel a ajuns la cunoștința întregului Israel. Israel a ieșit înaintea Filistenilor ca să lupte împotriva lor. Au tăbărît lîngă Eben-Ezer, și Filistenii tăbărîseră la Afec. 2. Filistenii s-au așezat în linie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
au omorît pe cîmpul de bătaie aproape patru mii de oameni. 3. Poporul s-a întors în tabără, și bătrînii lui Israel au zis: "Pentru ce ne-a lăsat Domnul să fim bătuți astăzi de Filisteni? Haidem să luăm de la Silo chivotul legămîntului Domnului ca să vină în mijlocul nostru, și să ne izbăvească din mîna vrăjmașilor noștri." 4. Poporul a trimis la Silo, de unde au adus chivotul legămîntului Domnului oștirilor, care șade între heruvimi. Cei doi fii ai lui Eli, Hofni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Israel au zis: "Pentru ce ne-a lăsat Domnul să fim bătuți astăzi de Filisteni? Haidem să luăm de la Silo chivotul legămîntului Domnului ca să vină în mijlocul nostru, și să ne izbăvească din mîna vrăjmașilor noștri." 4. Poporul a trimis la Silo, de unde au adus chivotul legămîntului Domnului oștirilor, care șade între heruvimi. Cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, erau acolo, împreună cu chivotul legămîntului lui Dumnezeu. 5. Cînd a intrat chivotul legămîntului Domnului în tabără, tot Israelul a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
treizeci de mii de oameni pedeștri. 11. Chivotul lui Dumnezeu a fost luat, și cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, au murit. 12. Un om din Beniamin a alergat din tabăra de bătaie și a venit la Silo în aceeași zi cu hainele sfîșiate, și cu capul acoperit cu țărînă. 13. Cînd a ajuns, Eli aștepta stînd pe un scaun lîngă drum, căci inima îi era neliniștită pentru chivotul lui Dumnezeu. La intrarea lui în cetate omul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
său. 2. Saul stătea la marginea cetății Ghibea, sub rodiul din Migron, și poporul care era cu el era aproape șase sute de oameni. 3. Ahia, fiul lui Ahitub, fratele lui I-Cabod, fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul Domnului la Silo, purta efodul. Poporul nu știa că Ionatan s-a dus. 4. Între trecătorile prin care căuta Ionatan să ajungă la straja Filistenilor, era un pisc de stîncă de o parte și un pisc de stîncă de cealaltă parte; unul purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
merg acolo de unde vin”. Bucurie mare pe toți cei prezenți, inclusiv pe noi, însoțitorii lui. De bucurie, cineva aduce un litru de vin acru, oțețit, ni se toarnă cu economie, ca să ajungă la toți cei prezenți, bem vinul acru în silă, pe nemâncate și ne grăbim să prindem trenul spre locul de unde am venit. Am reajuns cu bine la destinație, am mâncat cu poftă de lup - fiindcă de mult trecuse ora prânzului și nu mâncasem nici anaforă de atâta vreme. După
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Magician), luă șapca de baseball din cuier, și-o îndesă pe cap și descuie ușa. Ieși pe verandă, în timp ce ploaia se întețea, iar vocea continua să-i introducă printre circumvoluțiuni o limbă dezgustătoare, de o moliciune perversă. I se făcu silă, avea un ghem în stomac, dar coborî treptele și porni cu pași rapizi pe alee, către poartă. Nu-i păsa de picăturile mari care-l loveau nemiloase, un duș natural i se părea cea mai bună soluție în acele momente
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care, la cei doar zece ani ai ei, reușea deja să imite perfect maniera abruptă de a răspunde la telefon a mamei. Cassidy măcar avea politețea de a răspunde cu „Alo“. — Bună, scumpo, am ciripit eu și mi-a fost silă de mine Însămi pentru că lingușesc un copil. Sunt Andrea, de la birou. Mami e acolo? — Vrei să spui mama? m-a corectat ea, cum făcea Întotdeauna când auzea accent american. Sigur, ți-o dau imediat. Da, Ahn-dre-ah? Sper că e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din țigară și am slobozit un rotocol de fum aproape perfect. — Ei, recunoaște acum, Andy. Așa-i că te bucuri că ai venit cu mine astă-seară? Nu-i cea mai grozavă petrecere din lume? a zâmbit el. Acceptasem cam În silă să merg cu James după ce Alex contramandase Întâlnirea noastră, și asta numai din cauză că nu-mi dăduse pace nicicum. Mi se părea imposibil să se Întâmple ceva cât de cât interesant la o petrecere organizată cu ocazia publicării unei cărți despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a aflat că are mononucleoză și Miranda vrea să mă duc cu ea la prezentările de modă. Nu că e nemaipomenit? am zis eu cu un zâmbet vesel pe față. Toată istoria asta era de‑a dreptul epuizantă. Mi‑era silă că trebuie să mă duc, dar faptul că trebuia să Îl conving pe el că pentru mine asta era o mare șansă era de zece ori mai scârbos. — Nu Înțeleg. Nu se duce la prezentările astea de o mie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mă obseda zi și noapte, hipnotizându-mă, și indolența ce mă caracteriza a fost Înfrântă. Nu știu nici acum ce anume m-a convins să merg la el, dar actul În sine m-a oripilat ca femeie, provocându-mi o silă imensă din care n-am putut să ies decât acum, cu tine. În timp ce vorbește, o urmăresc și mă urmăresc: orice cuvânt al ei despre celălalt e o autocondamnare fără apel și simt cum mă Îndepărtez fulgerător de dorință, cum corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Nadinei. De altfel, eu numai iarna sunt bucureștean, și încă și atunci cu intermitențe; restul anului stau la țară și pentru că trebuie, și pentru că acolo mă simt mai bine. Nevastă-mea are oroare de țară, tocmai cum mie mi-e silă de oraș. Dar ia șezi, te rog! Mă vei ierta dacă eu, printre vorbe, am să mă primenesc și să mă curăț puțin... E unu și jumătate! Și la trei am întîlnire cu negustorul meu. De-abia va fi timp
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
n-ar privi pe țăranul nostru, ci pe cei ce l-au emancipat numai de formă și I-au lăsat, în fapt, mai încătușat ca pe vremea robiei. În loc să-i fi dat învățătură și educație cetățenească, a fost menținut cu sila în întuneric. Nu ne-a trebuit țăran-cetățean, ci țăran-animal. Și acuma, culmea batjocurii, îl mai și insultăm că e rău și trândav... A, întreabă-l pe dumnealui, continuă arătând brusc pe Titu, care încremeni, că-i ardelean și-a venit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ar fi zis: de dragul ei) a făcut datoria la Banca Română, puțin înainte de surpriza ei cu cadoul. A crezut atunci că refuzul ei de a sta la țară mai mult de douăzeci și patru de ore ar fi numai din cauză că i-e silă de "cocioaba fără gust și fără confort", cum spunea ea că este conacul bătrânesc de la Amara. Ca să o ademenească, s-a gândit să clădească un castel demn de frumusețea ei. Bătrânul era mâhnit că vechiul conac, în care s-au
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un ticălos, Titule! Să-ți fie rușine!" 4 Grigore Iuga nu mai putea sta la țară. Singurătatea îl îngrozea tot atât ca și stăruințele tatălui său să nu-și distrugă căsnicia pentru neînțelegeri firești și trecătoare. Îi era rușine și silă să-i mărturisească adevărul. Se credea umilit în bărbăția lui, că în cinci ani n-a fost în stare să inspire soției sale măcar respectul elementar să nu-l înșele chiar în propria-i casă. Totuși nu se simțea sigur
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apă și să fi dat ajutor toți sătenii, anevoie s-ar fi putut potoli prăpădul. Țăranii s-au urnit greu. Numai cei mai învecinați s-au ridicat să-și apere casele lor. Ceilalți dormeau, parcă erau morți. Puneau mâna în silă și fiecare se gândea numai să șterpelească câte ceva... Plutonierul își exprimă părerea că focul a fost pus de oamenii din Amara. Așa i-au spus câțiva țărani întrebați, precum și colegul său de la Izvoru, care a venit de asemenea acolo mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
când i-oi pune mîna-n ceafă, ehehe, să te ții, moșule, cum ți-o fi de bine! Alții erau înfricoșați că din pricina bătrânului vor pierde câștigurile răzmeriței, că dânsul n-are să-și dea moșia din mână de bunăvoie și cu sila cine să i-o apuce? ― Da ce, acu merge pe voia lui? se încruntară câțiva. Ce, tot el are să ne poruncească? D-aia a venit revoluția, să suflăm noi în ciorba lui, ori dânsul într-a noastră? ― Lăsați, fraților, că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
luat satul noi ce putem face? boscorodi Pravilă umil și plecat. ― Și tu, Luca! urmă Miron înflăcărîndu-se mereu. Și tu, Lupule, om bătrân, cu plete cărunte, mai mare ca mine, între neisprăviții ca alde Trifon! Ei, măi creștini, mi-e silă de voi! Vorbind îi trecea neîncetat prin minte că și-a pierdut cumpătul, dar nu se mai putea opri, întocmai ca alergătorul, care din greșeală și-a luat vânt pe o coastă piezișă și e dus la vale irezistibil, deși
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]