4,282 matches
-
se Îndepărtară. Marie Își urmă drumul cu pași mici. Spre deosebire de cei doi jandarmi, ea era convinsă că Ryan era tot la Lands’en. Simțea acest lucru... Brusc, parcă primi o lovitură În inimă. Ca și cum gîndul ei tocmai se materializase, o siluetă se desena la vreo cincizeci de metri În fața ei. Se opri. Era Ryan? Instinctul ei era sigur că era el, dar rațiunea o sili să analizeze conturul acela vag, prea Îndepărtat pentru ca, În mod obiectiv, să poată recunoaște pe acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o vorbă, văzură goeleta Îndreptîndu-se rapid spre larg, Christian se deslușea limpede În spatele cîrmei. Cu o Împunsătură de gelozie, Lucas recunoscu În sinea lui că skipperul avea o Înfățișare elegantă și se Întrebă dacă Marie nu Încerca oarece regret contemplînd silueta celui pe care-l admirase atîția ani. De parcă i-ar fi auzit gîndul, tînăra femeie Își Întoarse privirea de la Lands’en, căreia Îi dădeau Încet ocol. Doi ștrengari care se hîrjoneau se ciocniră de ei țipînd, cel mai mic căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai gîndesc... De cum mă voi sătura de cinismul de două parale al unui polițist care nu e nici măcar În stare să Înțeleagă modul de a face să picure sînge de pe menhiri... Bacul trecea prin fața sitului de la Ty Kern, contemplară Împreună siluetele uriașilor monoliți Înălțați ca niște santinele. Marie văzu un zîmbet desenîndu-se pe chipul lui Lucas. ZÎmbetul de ștrengar care pune la cale o năzdrăvănie. Se Îndreptă spre un automat distribuitor de dulciuri și luă un cornet de Înghețată de zmeură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Trenul traversă periferia nordică a Nisei, cu cartierul arăbesc de blocuri, cu reclame pentru Minitelul roz și cu 60% voturi pentru Frontul Național. După halta Peillon-Saint-Thècle, intră Într-un tunel; la ieșirea din tunel, În lumina orbitoare, Djerzinski zări În dreapta silueta halucinantă a satului Peillon, cățărat pe stânci. Străbăteau așa-numitul hinterland al Nisei; oameni din Chicago sau Denver veneau să-i admire frumusețile. Intrară apoi În defileul râului Roya. Djerzinski coborî În gara Fanton-Saorge; nu avea nici un bagaj; era sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
scotea În evidență pomeții, brațele strâmbe. Pielea Îi era pământie, foarte Întunecată, respira cu greu, era vizibil la capătul puterilor; Însă deasupra nasului, care părea un cioc, ochii Îi străluceau În penumbră, imenși și albi. Se apropie cu prudență de silueta Întinsă. — Fii liniștit, zise Bruno, nu mai poate vorbi. Poate că nu mai putea vorbi, dar În mod vădit era conștientă. Îl recunoștea? Probabil că nu. Poate Îl confunda cu tatăl său; asta da, era posibil; Michel știa că semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să tragă cortina asta ? CÎnd au de gînd să... Buf ! Cineva icnește În clipa În care sala e luminată brusc de un spot puternic de lumină, care aproape că mă orbește. Răsună o muzică duduitoare și pe scenă apare o siluetă În costum negru lucios, care se Învîrte și face salturi. Dumnezeule, oricine-ar fi, se mișcă incredibil. Clipesc chinuită, cu lumina puternică În ochi, Încercînd să văd mai bine dansatorul. Nu-mi dau seama dacă e un bărbat, o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Doamne, e curată tortură. Spune ceva, Îl implor În tăcere. Spune ceva. — Ah, Francesca... — Connor... Poftim ? Mă uit mai bine și mă străbate un Înfiorător sentiment de dezamăgire. Doamne, ce proastă sînt ! Nu e Jack. Și nu e doar o siluetă, ci sînt două. E Connor și o tipă care probabil e noua lui prietenă - și se pipăie de mama focului. Mă fac mică În scaun, deprimată la maximum, Încercînd să-mi astup urechile. Dar degeaba, aud tot. — Îți place ? Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
slujit zi de zi, zi de zi, fără vreo reducere a pedepsei pentru bună purtare sau vreo eliberare pe cuvânt de onoare. - Am fost ocupat cu o muncă absorbantă. Dimineața ea se Îmbrăca, se machia, apoi Își inspecta părul, fața, silueta, În trei oglinzi felurit luminate - oglinda din dormitor, cea din baie și cea din toaleta musafirilor - pe urmă pleca trântind ușa din față. Eu rămâneam cu o jumătate de durere de cap și o jumătate de durere de inimă. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Dar În rest, viața lui se desfășura ca Înainte. Avea o Înfățișare blajină, tolerantă, deschisă. Fața lui binevoitoare, ca un cadran tăcut de ceasornic, Încadrată de barba albă, ondulată, arăta calmă și sănătoasă. Se uita atent la femei, le măsura siluetele, sânii, picioarele, coafurile. Era unul dintre bărbații care știu să aprecieze, care acordă meritul cuvenit calităților unei femei. Complimentele pe care le făcea nu stânjeneau pe nimeni. Încerca o plăcere dezinteresată În a clasa femeile. Dar manierele lui de abordare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lui deveniseră mai concise, se interesa mai puțin de sentimentele tale, așa Încât era de dorit să te menții la subiecte neutre. Mi‑a repetat iarăși În legătură cu Vela: - Ai trișat - ai Încercat să‑mi vinzi un contur vopsit al femeii, ca siluetele alea de carton ale actorilor care erau expuse pe vremuri În holurile cinematografelor. Știi, Chick, tu pretinzi uneori că nu există nimic ce nu mi‑ai putea spune. Dar mi‑ai falsificat imaginea fostei tale soții. Ai să spui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lucru, răvășește întunericul, fiecare fibră, fiecare celulă nervoasă; PARASCHIV cântă mult în felul acesta; după un timp, în cadrul chepengului se vede o umbră; PARASCHIV e prea preocupat de melodia sa; umbra începe să coboare; o coborâre extrem de înceată; se profilează silueta unui soldat echipat complet și cu o armă în mâini; SOLDATUL BINE ECHIPAT coboară, stă, coboară, stă, coboară; a ajuns jos; e la câțiva metri în spatele lui PARASCHIV; așteaptă; ascultă; îi descoperă și pe cei doi dormind; PARASCHIV cântă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Va căuta blocul, scara, apartamentul. Îl va găsi. Înainte să apuce să bată sau să sune la ușa din PFL vopsită într-o nuanță de maro gălbui destul de neplăcută, aceasta se deschide și în fanta verticală de lumină apare o siluetă care îl poftește înăuntru. Pascal pășește peste prag cu tabloul la subsuoară. E destul de mare și degetele au mototolit hârtia cu care e învelit. Femeia care i-a deschis și l-a poftit înăuntru să tot aibă vreo patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
belea.“ Până atunci n-o privise atent, deși era cam pe lângă el, dar la cealaltă coadă. El depunea doar urina și apoi trecea, dincolo, la o altă coadă, să-i ia sânge. Nici nu-i zărise, de fapt, figura. O siluetă, doar, trupul ei, într-un pardesiu ieșit de mult din moda zilei. „Gheorghiu-Dej ’62“, zâmbi el, recunoscând modelul. Îi cumpărase și el unul Etelcăi, caricaturista, chiar din fabrică, cu intervenția lui Stelică. Era pe atunci adjunct de ministru. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tufe sticloase și ele, se conturau grotesc pe fundalul unui cer brăzdat de dungile primilor raze de lumină, zgribulite sub straturi de chirceală parcă și ele. Atunci i-a venit ideea să înceapă seria gravurilor cu parcuri, cu copaci, cu siluete înghețate. Numise ciclul „Destin“, dar nu-i primiseră lucrările cei de la Uniune. Le-a dat lui Burtăcureanu să le premieze la Cântare, dar n-a vrut nici el să i le ia. Îi dăduse până atunci trei premii județene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să se urnească. Reuși să traversezespre prăvălioara din stația troleibuzelor ce veneau dinspre Hipodrom. O urmăreau amândoi concentrați, fascinați, ca și cum atunci îi vedeau întâiași dată fundulețul zbâțâindu-se sub fusta vișinie. - Unde te duceai? o întrebă, cu ochii încă țintuiți pe silueta fetișcanei care se pierdea pe ușa prăvăliei. Femeia încercă să zâmbească, mijindu-și ochii bulbucați. - Unde... Parcă am unde să mă duc. Mă duceam la biserică, la Sfântul Constantin și Elena. Știi doar, la ora nouă dau acatistul. - Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
drum pe care, de ani și ani, îl făcuse când pleca sau venea spre casă. Când pleca, zorea spre vaporul care avea să-l ducă în drumul lui. Când se întorcea, grăbind spre casele care se desenau în zarea șoselei. Silueta masivă a silozului de tutun. Acum, năruită, clădirea părea că țipă speriată în înserare. Aceleași sălcii, aceeași boltă, același pietriș al șoselei, același miros stătut de pește și de mâl, același șfichiuit al vântului care gonea stârnind gunoaiele de pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
morți, de succese și insuccese, de Bucureștiul de altădată. Cred că voi rămâne treaz toată noaptea, frământându-mă din pricina fiului meu și a orei la care va veni acasă. Când, în sfârșit, ușa se va deschide și va intra o siluetă ștearsă, îmbrăcată altfel decât la plecare, cu părul năclăit de un lichid necunoscut și cu tricoul rupt, o să mă scandalizez, dominându-mi însă pornirile agresive. Trebuie să-mi terfelesc băiatul. E o mare dezamăgire pentru mine, fiindcă un e ins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de stele ale sudului. Era cald. Fiona îmi arăta, în fiecare seară, un pescăruș care găsise o mare plăcere în a plana aproape fără să miște aripile deasupra iahtului nostru. Întunericul din jur îi punea și mai mult în valoare silueta imobilă, de parcă era o sfârlează înfiptă în acoperișul cabinei. Mi-era teamă de viața nouă pe care o duceam. Era atât de diferită față de viața mea obișnuită, încât, cu toate avantajele care decurgeau de aici - chiar și o femeie, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Trageți! Trageți, ce faceți? Ordinul lui Frank fu executat înainte să fie rostit pe de-a-ntregul. O ploaie de gloanțe însoțite de flori de foc se năpusti asupra fugarului. Prin praful iscat de contactul proiectilelor cu solul portocaliu se întrezărea silueta albă care sărea, alerga în zig-zag, se întorcea, amenința să se prăbușească și iar se redresa, reușind să înainteze spre poartă prin toată atmosfera aceea de gloanțe care te închideau în mijlocul lor ca un roi de albine. Erau atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
unei fete cu părul tuns scurt, aflată aproape de geam, în opoziție cu profilul unui tip care fuma lângă perete. Fata își proiecta umbra uriașă acoperind întreaga suprafață a peretelui, ca un supercreier, dominându-l pe tipul de departe, a cărui siluetă părea pipernicită, ai fi zis capul vrăjitorului din Oz uitându-se la omul de tinichea, și fata a făcut scamatoria că a strigat Beni și s-a apropiat, micșorându-și capul până la dimensiunile lui, așa că au putut să se sărute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
țigară, mai groasă. Nu mai era muzică, lumea se răsfira și puțini continuau să bea și să fumeze, iar fata voia să fumeze iarbă, pentru că nu putea fi altceva (și tolomacul de Beni e nervos pe curent), și avea o siluetă cel puțin drăguță, cu linii suple și delicate, deși mi se pare că avea pantaloni largi, cu lanț. M-am ridicat. Când m-am ridicat, am atins doza de Tuborg cu piciorul și am vărsat-o pe jos. Am înaintat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
delicate, deși mi se pare că avea pantaloni largi, cu lanț. M-am ridicat. Când m-am ridicat, am atins doza de Tuborg cu piciorul și am vărsat-o pe jos. Am înaintat cu lumina în spate și cu ditamai silueta greoaie proiectată peste fată, acum eu eram vrăjitorul, și mai că nu-mi venea să cred, am spus ceva, un lucru care m-a înroșit, dar nu se vedea, aveam lumina în spate, și a fost bine, începutul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
rog. Rămase locului, în mijlocul camerei, înconjurată de mobile, cu picioarele depărtate, mâinile în buzunare, legănându-se ușor, când în față, când în spate, cu privirea fixă, aproape goală. Avea o înfățișare comună - părul de un șaten tern, prins la spate, siluetă potrivită - la fel ca și hainele. Purta blugi, ghete butucănoase și mai multe pulovere, unul peste altul. Dacă ar fi fost s-o descriu, nu i-aș fi enumerat trăsăturile fizice, ci aș fi vorbit de aura ei, de senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
infinitum („Don’t walk away. While I’m Crying. Be’ Cos’ I Love You Baby“1). Întotdeauna îi mulțumesc întâi lui Dumnezeu în textele de pe coperta albumului („U R the 1 where all love flows!“2), își întind părul, au siluete perfecte, de păpuși Barbie, și sunt probabil acompaniate de mătușile lor, cântărețe de gospel, grase și leit „fata de la meteo“. Oricum, lui Sally nu-i plăceau Circle Jerks. Un alt motiv bun care avea să-l țină la distanță cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să ne spună. Gâdil-o, fă-i ceva. Prinsă la strâmtoare, i-am pus la curent cu întâlnirea Tabitha/Violet. Hugo plescăi de parcă ar fi gustat un vin bun. Minunat, suspină el. Nici că se mai termină povestea asta... O siluetă voinică se zări înaintând cu greu pe cărare, către noi. Hugo se întoarse rapid și vocea i se înmuie. —Bill, drăguțule! Hai să facem o plimbare. Nu ne-am văzut de două zile și-ți jur că fiecare clipă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]