19,447 matches
-
nu este o antologie de rugăciuni. Adevărul despre unicul om singur doar Dumnezeu pretinde a-l ști. Dumnezeu doarme și când heruvimii rup viorile. Cui crezi că îi întorci spatele legat de o grindă sau prăvălit de pe un munte? Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii. Fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Privesc! Privesc cu ochii din buricele degetelor, cu podul palmei, cu dosul pleoapelor; desculț, cu talpa piciorului privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ai o inimă cât un cuptor de copt pâine, foame infinită poți domoli cu 7 spice de grâu. De ce te desolidarizezi de propria disponibilitate de a te face parte? Până și vremea conștiințelor înghețate nu este plăcută lui Dumnezeu. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Ating! Pipăi vârsta fiecărui copac. Simt câte ierni a hibernat în coajă, de câte ori noiembrie i-a smuls frunza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
peste drojdie în butoaie primăvara. Petre, comoditatea fântânilor seci nu motivează setea melcilor. Lasă șarpele să alunece în voie, fiecare om este o a doua ispitire. Conștientizarea Edenului ca o livadă de mere coapte nu îndreptățește nesațul de lumină. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Ascult! Amintirile sunt furtuni șoptite, amintirile sparg timpanele cerului. De 18 ani, fără tine, secundele te numără pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trei frații de la singura lingură de lemn ce o aveați în bucătărie? Îți amintești? Eram în pasajul de sub strada Unirii, glasul copiilor ce urmau să se nască îngâna un refren, pântecele meu ca o catedrală în noaptea de Înviere. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Miros! Primăvara în siropul de tuse scutură păpădia. Vara, greierii inspiră aroma grâului copt. Toamna gutuile parfumate îmbibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pat plin, de fagure pe limbă de clopot, de livadă cu dafini în fereastră, de puf de înger în pernă, de cer în perfuzie. Petre, negațiile tale nu au atins adâncimea în care se pot depăși pe ele însele. Refuzi simțurile, pentru că din ele nu mai izvorăște conștiința. Refuzi lumea, pentru că în ea nu se mai identifică simțirea. Mereu închizi porți, iar dacă se întâmplă să nu mai ai ce închide, inventezi alte spărturi în zid. Genia, simțurile sunt avangărzi ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ele însele. Refuzi simțurile, pentru că din ele nu mai izvorăște conștiința. Refuzi lumea, pentru că în ea nu se mai identifică simțirea. Mereu închizi porți, iar dacă se întâmplă să nu mai ai ce închide, inventezi alte spărturi în zid. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Gust! Am golit paharul până la fund. Am cules stropi de viață din praful destinului, am adulmecat amprente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dansează! Suntem în Cana Galileei, s-a terminat vinul, Iisus va face prima minune; sângele său va domoli toate însetările, toate bețiile lumii. Privește cum țopăie Domnul desculț pe jeratic, semn că și-a băut mințile, că și-a cauterizat simțurile, că și-a împietrit inima! Nu fi tristă, astfel de nuntași se întâmplă să vină neinvitați la petrecere, veselia le resuscitează invidia de oameni singuri. Casă de piatră, casă de frunză, casă de melc, pentru tristețile noastre comune! Neîncrederea putrezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sfătui mai bine ar fi, cred, să-și mai tempereze cumva părerea pe care o au despre grandoarea lor, venerația nesfîrșită pe care o au pentru străvechiul și ilustrul lor neam, precum și zelul neștirbit în fața stemelor lor. Persoanele cu bun simț spun că aceștia ar face mai bine să nu figureze în lume decît ca seniori la locul lor, să renunțe odată la emfaza spre care-i poartă orgoliul, să nu întrețină mai mult decît o gardă, suficientă pentru a alunga
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lipsit de virtuți și un ins care, plin de îndrăzneală și foarte capabil, îi fură celuilalt tronul? Ci prima supoziție nu poate fi nicidecum cea a autorului nostru, căci ea vine în contradicție cu cele mai elementare noțiuni ale bunului simț; predilecția ce ar manifesta-o un popor în favoarea unui om care comite o acțiune violentă în scopul de a deveni stăpîn peste acel popor și care, de altminteri, n-are nici un merit preferabil aceluia al unui suveran legitim, ar fi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dintr-o altă imprimantă, pe o hîrtie mai groasă, pot să scot și pentru mine textul formulat Într un sistem de puncte În relief. Mașinăria izbutește astfel ca, În orizontul aceluiași text, să antreneze auzul, văzul și pipăitul, cele trei simțuri cu acces la feluritele modalități de scriere și tipărire. Despre toate astea am scris și am vorbit mai rar, Îndeosebi În interviuri, răspunzînd la Întrebări precis țintite sau În pledoarii despre accesul orbilor la cultură și mai cu seamă la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de un radiojurnalist ori, simplu, de un cetățean, repere la care se poate adăuga semnalmentul „orb“, ci de un Zoon Exoti kon. Efectul vizat prin contrast de participiul „văzută“ nu scuză mizerabilismul rudimentarei logici oximoronice. În atari Îm prejurări, cînd simțul comun acuză șocurile insolitului, salvarea de moment vine de la reluarea unor truisme precum cele ce urmează: omul, nu cel generic, ci orice om, nu este ceea ce pare, ci ceea ce devine... Devenire, desigur, În ambele sensuri: al ascensiunii sau, dimpotrivă, al
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
niciodată, Îmi mărturisea moșu’, tulburat pînă la lacrimi cînd Își amintea de neaua ce căzuse atunci din cer asupra mulțimii, ca o binecuvîntare din noaptea Sfîntului Andrei. Poate de la acel miracol al Unirii, poate de la Întîmplările primului război, căpătase un simț original al mersului lumii. Deși fusese la Alba sau poate tocmai de aceea, susținea, spre supărarea multor ardeleni, că România Mare o făcuseră Fer dinand și Brătianu, nu Maniu, iar cînd comuniștii l-au amenințat că-i dau afară din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
urmă nici de acest inconvenient, vedea În repatriere, la două secole și jumătate de la sosirea strămoșilor ei În comitatul Sătmarului, mîntuirea de toate hărțuielile existenței: de la banii insuficienți, la bîrfele colegelor. Vedea și Împlinirea tuturor dorințelor sale, de la cauterizarea cu simț estetic a unei alunițe incomode de pe gît, la zborul cu zeppelinul. Se Îmbibase de euforia unor vise nerostite pînă atunci, ataca subiecte neașteptate, vorbea adesea ca-n transă. Își amintea de iubiri mai recente ori mai Îndepărtate, nu-mi dădeam
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În visele lor de inși intrați În viața conștientă ca nevăzători, pe lîngă sunete, voci și obiecte atinse cu mîna, mai apărea o puternică senzație de prezență a interlocutorului ori a reperului material mai apropiat. Dacă senzația asta ține de simțul tactil, apoi ea se produce În zona tactilității inefabile, e o impresie de cîmp energetic format În jurul celuilalt, ființă sau lucru, ce te oprește la marginea elastică a aurei sale, nu treci de o linie de demarcație și astfel nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Însă atașez acestei senzații și un rudiment de imagine nu atît tulbure, cît Înnourată. Erica m-a rugat să mă opresc din vorbit și să păstrez tăcerea. A comentat apoi, aveam să Înțeleg că gîndise Îndelung formularea: — Să te ajute simțul tactil fără să atingi obiectul... Trebuie că se ascunde aici bătaia unei aripi de Înger! Mă mai Întrerupsese de cîteva ori, rugîndu-mă să reiau explicațiile. Exclama uimită din cînd În cînd. — Să nu vrei să vii tu În Germania și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
grade și poate explora instantaneu la orice distanță.“ Înseamnă că fiecare făptură omenească este dublată În plan energetic de una perfectă În corporalitatea sa subtilă. Odată trecută dincolo, ființa e restabilită În idealitatea sa, cu toate mădularele complete și toate simțurile tefere. Fostul nevăzător poate să contemple Îndelung de deasupra, cu noul organ al mirării, cadavrul trupului cu care a Împărțit viața tocmai Încheiată. Rezultă din ipoteza citată mai sus că există o conștiință independentă de creierul anatomic, ea Însoțește corpul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mirării, cadavrul trupului cu care a Împărțit viața tocmai Încheiată. Rezultă din ipoteza citată mai sus că există o conștiință independentă de creierul anatomic, ea Însoțește corpul subtil și ajută noul eu să Înțeleagă ceea ce toc mai percepe cu un simț pe care nu l-a folosit niciodată În viața terestră. Evanghelia după Marcu, În capitolul 8, 22-25, pre zintă un astfel de caz pămîntesc de inițiere În simțul vizual nou dobîndit. După ce Iisus Îi dăruiește vederea orbului din naștere, scoțîndu-l
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și ajută noul eu să Înțeleagă ceea ce toc mai percepe cu un simț pe care nu l-a folosit niciodată În viața terestră. Evanghelia după Marcu, În capitolul 8, 22-25, pre zintă un astfel de caz pămîntesc de inițiere În simțul vizual nou dobîndit. După ce Iisus Îi dăruiește vederea orbului din naștere, scoțîndu-l pentru asta În afara satului Betsaida și ocrotindu-l astfel de gura căscată a mulțimii, tămăduitul spune că vede oamenii umblînd, dar i se par a aduce cu niște
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lîngă care trecea, fiindcă, În dreptul lor, zgomotul de fond al mediului se Întrerupea pentru o clipă ca să revină Îndată la rumoarea dinainte. Dar față de statul de om, statura copacilor fiind mai Înaltă, mai dominatoare, pentru orb, datorită bunei funcționări a simțului său de ecolocație, ea a devenit o repre zentare generală a verticalității. Drept care bărbatul din Betsai da, la prima deschidere a ochilor asupra lumii, Înțelegînd pe semne mulțumită glasurilor că zărește niște oameni, nu altceva, a dedus, din deplasarea lor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
n-au avut-o ei niciodată. E limpede că nu toate funcțiile trupului pămîntesc au nevoie să fie transferate În organismul energetic: foamea și setea nu au motive să existe dincolo, deci nici gustul nu ar trebui să rămînă un simț necesar. Iar atingerea, pipăitul nu are ce să mai descopere. La rîndul lui, nasul n-ar avea ce să mai adulmece pe la corpurile subtile ale altora, cu toate că exuberanța florală a Paradisului clasic nu e de lepădat. „Un holocaust de miresme
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și ea tot materie vie... N-or fi avînd plantele tocmai suflet, dar s-ar cădea ca Întreaga natură să se refacă În starea ei genuină. Poate Însă că acolo pulsează alte priveliști, la alt nivel de eflorescență. Prin urmare, simțul olfactiv are șanse să-și găsească rostul. Văzul și auzul, În schimb, devin cu siguranță omnidi recționale, global receptoare și atotînțelegătoare. Corpul subtil s-ar cuveni să fie interesat de a reține numai simțurile cu 243 ZÎnele lui Zarathustra mare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
alt nivel de eflorescență. Prin urmare, simțul olfactiv are șanse să-și găsească rostul. Văzul și auzul, În schimb, devin cu siguranță omnidi recționale, global receptoare și atotînțelegătoare. Corpul subtil s-ar cuveni să fie interesat de a reține numai simțurile cu 243 ZÎnele lui Zarathustra mare putere de cunoaștere, văzul și auzul, pentru că ele pot asigura lectura pătrunzătoare a universului. Iar acest corp de aleasă subtilitate, cu funcțiile sale nobile În expansiune, cu cele plebeene lăsate În surdină, e alcătuit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
am dat seama și mi-am adus aminte, precum același colonel În fața plutonului de execuție, că În toată viața mea eu nu am văzut nici un mort. Dar dacă viața după viață există și dacă omul se reface acolo cu toate simțurile tefere Înseamnă că primul mort pe care am să-l văd voi fi chiar eu... Da, bineînțeles eu, așa după cum și alții, care pretind că au fost pe punctul de a trece dincolo, povestesc că, desprinzîndu-se din ei Înșiși, Înainte de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
altădată. Intrase la facultatea dorită, așa că descinderile ei În București se Înmulțiseră. Și eu mă reapucasem să bat vechiul drum al Sătmarului. Era un fel de a călca din nou pe țărmurile luminii. Despre mama, ce să zic?... Cu un simț uneori agresiv al realității, mă tem că i-a venit greu să creadă că, după ce Începusem să mă Învîrt prin Europa, se nimerise să mă iau cu o fată de a cărei existență habar nu avusesem pînă mai ieri, dar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Geică (apărut în Ziua, 10 martie 2007) „Biblia nu se apără cu strigăte și cu bicepși încordați, ci cu credință, bun-simț și știință de carte”tc "„Biblia nu se apără cu strigăte Și cu bicepși încordați, ci cu credință, bun‑simț Și Știință de carte”" Sebastian Maxim: și evreilor impregnați de cultură elenistică, dar și Părinților creștini, LXX li s-a impus ca un text înzestrat cu un sens tare și autonom în el însuși, atât în privința adevărului doctrinar, cât și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]