3,065 matches
-
aur" în spatele rușinoaselor simulacre scatologice (2005a: 154). Subiectul (artistul), departe de a se supune lumii, domină realitatea modelând-o conform propriului "delir". Plasându-și demersul creator la nivelul freudian al inconștientului, Dalí cedează uneori imperativelor libidoului; picturile lui conțin un simbolism adesea explicit sexual, dar și alte elemente a căror prezență rămâne dificil de interpretat. Imaginea delirantă a "chipului paranoic", reprodusă în Le Surréalisme au service de la Révolution este pentru pictorul-eseist o ilustrare convingătoare a forței procedeului de a genera, la
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
mantidei, o postură clasică folosită ca preliminariu la împerecherea violentă. Bărbatul, fiul, este captivat și parcă lipsit de viață, de insolența erotică irezistibilă a femeii; rămâne "țintuit" locului, hipnotizat de "exhibiționismul ei spectral", care îl anihilează. Poziția pălăriei, a cărei simbolism este bine-cunoscut în limbajul viselor, trădează starea de excitare sexuală a fiului și ilustrează actul de împerechere; ea definește, de asemenea, o postură de rușine ce se contrapune virilității (1998: 293). Urmează actul sexual violent, simbolizat în tablou prin furca
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
nu mai apare pe pânza lui Dalí, figurația bogată din original este înlocuită cu o masă stâncoasă, aproape pleșuvă, ce amintește doar prin formă de insula böckliană, cu o cană de aluminiu atârnând de un lanț, în prim plan. Abia simbolismul lor - în ochii săi cele două obiecte evocă simbolic sodomia - stabilește o relație "paranoică" cu Vecernia lui Millet. Meditație la o harpă (1932/34) este un tablou realizat de Dalí după o altă reverie legată de Vecernia lui Jean-François Millet
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
au drept punct de plecare tabloul lui Millet. Una dintre ele mai ales, în care Saturn își devorează copilul prins într-o mașină de cusut, este o referință directă la o expresie a lui Lautréamont, mult citată de suprarealiști pentru simbolismul ei erotic: "frumos ca întâlnirea accidentală dintre o mașină de cusut și o umbrelă pe masa de disecție". În mod cu totul surprinzător, Dalí interpretează mașina de cusut și umbrela ca două figuri din Vecernia lui Millet. Imagini metamorfico-narcisice În
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
imaginea delirantă, arta și dorința. Arta lui Dalí ne dezvăluie felul în care realitatea se reconstruiește în jurul unei idei "obsedante", aberantă dar perfect coerentă, care ordonează logica viziunii. Pictorul spaniol explorează resursele iraționale al imaginii chiar înainte de 1930, construind un simbolism complex și foarte personal. Astfel, în Enigma dorinței (1929) figurează o stâncă antropomorfică poroasă, în care artistul a gravat inscripția ma mère (mama mea) și care se prelungește cu un chip (al lui Dalí) ce atinge pământul. Un personaj feminin
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
din care una (a doua din dreapta) este inspirată de Madona pe stânci a lui Leonardo da Vinci, dar și un bătrân scuipând într-un caliciu - doar cu greu putem să deslușim toate acestea din învălmășeala (deliberată) de forme. Pentru psihanaliză, simbolismul acestor imagini este legat de dominația parentală, de răzvrătire, teamă, nevroză ori obsesie. Poetica și logica înscrierii unei imagini în alta evidențiază simbolul, continuitatea, în dauna fragmentării. Puternica impresie de integrare a subiectului cu obiectul pe care o lasă tablourile
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
suprem al metodei paranoico-critice de creație, dar și o autobiografie vizuală, a cărei elaborare a fost inspirată de reproducerea celebrei sculpturi antice, Venus din Milo, pe capacul unei cutii de creioane colorate cumpărate în timpul unei vizite la New York. Artistul combină simbolismul, motivele vizuale și culoarea pentru a exprima emoțiile trăite față de subiect, folosește spațiile negative ale tabloului pentru a produce o serie de imagini și forme cvasi-hipnotice, alternative și complementare, constituind o panoramă de amintiri și asociații vizuale. Umbrele după-amiezii se
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
prin diferite tipuri de "imagini" ale sale, mai ales materiale (v. fig. 1). Ceea ce schimbă ei este atât rolul pe care acest dublu − în cazul lor, masca funerară − îl are pentru ceremonial în ansamblu, atât funcția în cadrul ritualului, cât și simbolismul respectivelor imagines. Antropologic vorbind, ne aflăm în centrul absolut al lumii romane, acolo unde puterea umană, în forma ei glorificată, întâlnește trecutul și unde memoria figurată privește comunitatea în ochi, prin măștile înaintașilor ei. Mai întâi, în capitala orientală se
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
la acest obicei chiar la funerariile lui Constantin I, din rațiuni multiple, dar mai ales cu scopul ca trupul lui divinizat să fie însoțit de un cortegiu simbolic al apostolilor, nu de dublurile unor strămoși "păgâni". Societatea creștină preia din simbolismul greco-roman al dublului doar efigia împăratului, în relație cu semnificațiile corpului său divin, iar imago generează în timp portretul regal cu valoare sacrală (mai întâi, realizat în mozaic, ulterior în pictură murală și în tablou). Masca de ceară va trece
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pentru ca aceasta la rândul ei să poată lăsa moștenire reprezentarea unei identități complexe; de aceea, ordinea impusă cetății și individului de către instituțiile puterii a ajuns să inspire, în mod natural, o anumită structurare a imaginarului, jalonată de repere fundamentale, precum simbolismul ritualic sau valorile morale. Cum este posibilă, însă, lectura acestei lumi interioare a mentalului colectiv, și nu doar ca o țesătură de motive, imagini, simboluri, mituri, arhetipuri, relevante antropologic, istoric sau chiar estetic (cum se întâlnește la Gaston Bachelard și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pentru a releva mai curând stratificarea și istoria semantico-simbolică a noțiunii de imaginar. Într-o anumită măsură, acest tip de demers poate aminti, cum se va vedea, de tripartiția socială stabilită de Georges Dumézil în relație cu ritualul și cu simbolismul, dar nu din cauza unui împrumut metodologic operat aici. Este adevărat că, prin natura observației, pun în lumină rolul componentelor ritualice în raport cu semnificația simbolică și cu denotația cuvântului "imaginar" (în formele sale latine). Ceea ce rezultă însă din analiza unor texte ale
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de teoria societăților indo-europene și caut să țin cont de ea în sondarea imaginarului, acolo unde întâlnim pragul istoric dintre lumea pre-creștină și cea creștină, pentru că: ... nici studiul lui Dumézil nu explică originea sensibilizării conștiințelor la două moduri diferite de simbolism [cu referire la "suveranitatea magico-religioasă" și "regalitatea simbolică", n.n.] și mai ales nu legitimează numeroasele anastomoze care s-au putut forma între cele două mentalități. (34) Deși se concentrează asupra imaginarului puterii, studiul de față se ferește a trata imaginația
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de memorare a experienței colective). În plus, una din constatările revelatorii la care conduce acest parcurs este că semnificația cuvântului nu dispare odată cu obiectul de referință, iar semele nu se pierd în magma vocabularului. Faptul în sine, și anume că simbolismul noțiunii era puternic ancorat în spiritualitatea utilizatorilor (romani), este susținut de menținerea și acomodarea lui la schimbarea de paradigmă declanșată în anul 330. Reflexul de ritualizare pe care îl are gândirea socială a lumii romane se schimbă, în mod substanțial
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
se înscrie grija doliului colectiv; el este resimțit la nivelul comunității creștine ca o obligație față de trecut (amplificată de valoarea sacrificiului christic), dar și ca o responsabilitate pentru pregătirea vieții de după moarte, decise (în înțelegerea dogmatică) la Judecata de Apoi. Simbolismul redat de funcțiile primare ale ritualului funerar roman trece nealterat în imaginarul creștin, așa cum rolul său de rememorare trece de la o unică scenă urbană la cea a întregului imperiu. Imaginarul creștin, după cum metoda de arheologie aplicată aici ne va dezvălui
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
o modalitate eficientă a politicilor instituționale de a asigura controlul manifestărilor psiho-sociale. În ritualul roman de înmormântare, funus imaginarium indica faptul că populația și instituțiile stăpâneau conștient procesul de memorare, precum și relația cu trecutul și cu spiritul înaintașilor. Întâlnirea dintre simbolismul acestui ritual și creștinism și transferarea "mecanismului" lui la nivelul mentalului colectiv face ca, în procesul de abstractizare, imaginarul să preia "culorile" fricii de pedeapsa veșnică și de pierderea, în moarte, a stării (precare) de echilibru. Antropologia creștină ar putea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în culturile vechi; printr-o selecție orientată, urmăresc sau doar pun în perspectivă o parte din termenii care converg către o albie comună, respectiv: imaginație, imagine, fantezie, memorie, mit, istorie, timp, precum și relațiile dintre ei, fecunde pentru menținerea semnificației și simbolismului lui funus imaginarium. Unele din aceste noțiuni provin din texte de filosofie, discurs în care și-au decantat sensul, cu predilecție în raport cu realitatea sensibilă și cu cea inteligibilă. Surprinzător sau nu, acest bazin lingvistic, precum și corelativele sale conceptuale, ne indică
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
romanii vor utiliza și vor distribui altfel sememele (cele de mai veche tradiție greacă): imago, spre exemplu, denumea în cazul numit un obiect, o mască de ceară, cu o funcție riguros încadrată în ceremonialul public al morții și cu un simbolism nobil, bine determinat (după cum vom vedea). Înainte de eleați, grecii par a fi fost sensibili și ei la prestigiul imaginii (subliniază Joël Thomas, cu prudență însă, din cauza surselor puțin numeroase). Practica "literară" a ékphrasis-ului oglindea destul de limpede fascinația exercitată
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
faptele trecute erau ordonate după genealogii, cum apreciază Vernant (Mit și gândire 142), nu după cronologia lor. În schimb, Roma imperială și "eternă" integrează în discursul de ceremonial, prin referința la fondarea sa, atât ideea de calendar istoric, cât și simbolismul "neamului glorios", romanitatea; caracteristica identitară este exaltată însă pe alte temeiuri politice decât la vechii greci. Vitalitatea imaginarului mitologic este totuși o trăsătură comună a celor două neamuri (eroice) și concordă cu propria lor imagine despre sinele colectiv, în ambele
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pe care îl reprezintă, a-i da un punct de ancorare, a-i semnala "starea" și a-i evoca memoria prin forme care îi subliniază absența (Vernant, Figure 37). În cazul eroului, ne apropiem de o zonă de confluență cu simbolismul funerar roman: evocarea publică are ca scop sublinierea gloriei (kléos), a virtuților (aretē), dar și manifestarea sentimentului comunității de nostalgie, de absență (póthos), de doliu colectiv (precum în Homer, Iliada). În ceea ce privește ceremonialul funerar, o dimensiune comună
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
romane - v. fig. 2.b.) În secolele VI-IV î.Ch., comunitatea greacă își desăvârșește ceremonialul funerar, iconografia corespunzătoare, aristocratică (stele funerare figurate și koûroi, care îl reprezintă pe defunct într-o scenă memorabilă de viață), literatura omagială, scenografia și simbolismul gloriei. Imaginarul colectiv se ancorează și el în această temă, devenind astfel un model pentru comunitatea romană; aceasta, însă, cu un repertoriu mult mai bogat și mai rafinat, cu o vocație universalistă și o politică a divinizării ce o situează
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
un substitut al său, o "figură"; la fel, la înmormântare, pentru a se mima coparticiparea cetățenilor imperiului la ceremonia de consecratio care îi era dedicată la Roma. "Corpul" (de ceară) - dacă exista -, un element scenografic spectaculos, era investit cu un simbolism de factură sacrală (la fel, masca mortuară). Interpretări recente, pe baza mărturiilor și a bibliografiilor specializate, nuanțează sau chiar contrazic această lecțiune semantică mai veche, care ar trebui să fie pusă în relație nu cu efigia (manechinul) defunctului nobil, ci
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fantezist sau fantastic în crearea imaginarului colectiv este aici "sememul" pe care îl căutăm prin sondarea "arheologică", ci un anumit sens definitoriu pentru comunitate, nederivat, "realist", apropiat de necesitatea fundamentală de a legitima un trecut și de a avea un simbolism "obiectiv", confirmat de realitate și eficient în viitor. Această obiectivitate era ancorată în regimul vizualului, probant prin sine însuși pentru memoria transmisă posterității. Comunitatea Romei își juca rolul in præsentia, fiind martorul și beneficiarul ceremonialului funerar și al punctului său
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
un simplu rol scenografic (era o statuie poziționată fie în picioare, fie culcată peste catafalc, fie, precum în cazul lui Traian, așezată pe un scaun, cu picioarele încrucișate sub tron, ipostaza securitas, cu armură și însemne militare). Voi reveni asupra simbolismului corpului imperial și asupra modului în care este integrat în teoria puterii basileice, în relație cu imaginarul medieval coagulat în jurul figurii divine (christice) și al celei semi-divine (a autocratului). Grupurile care participau la aceste ceremonii, instituționale sau populare, reprezentau imperiul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
memorare. Funus imaginarium este, ca ritual, complementul nu doar al lui adventus (primirea) și al cortegiului triumfal, ci, parțial, și al manifestării publice în Hipodrom a puterii romanilor. Politicul în cetatea latină nu este încadrat doar de teorie și de simbolismul ceremonialurilor care îl au ca actor principal pe împărat. Prezența manifestă a comunității, în orice acțiune spectaculară a puterii, îi alocă și dreptul de facto de a fi o voce la fel de importantă în acțiunea politică și legislativă precum cea senatorială
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
́n cu ceilalți membri ai comunității sale reprezintă unul din factorii de omogenizare, care presupune a simți și a acționa asemănător, în spiritul éthos-ului comun. Îl amintesc aici și pentru faptul că sunt fondate astfel principiile și simbolismul cavalerismului medieval occidental, într-o măsură parțială contribuind și la întărirea ritualului vasalității 36. Valorile prieteniei, plurale, se bazează pe trei concepte: bun, util și "ceea ce creează plăcere, bucurie". Fără a fi rigide și atotcuprinzătoare, cele trei motive ale relației
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]