4,151 matches
-
etc.); b. motive de securitate (a muncii, a locului de muncă, a relațiilor de muncă); c. motive sociale (nevoia de familie, grup de prieteni, elite); d. motive de realizare a eului (prestigiu, lucru bine făcut) e. motive de realizare a sinelui (dorința de a face doar lucruri plăcute); f. motive cognitive (nevoia de a ști, de a vedea, de a înțelege, de a descoperi); g. motive estetice (nevoia de ordine, de natură, de frumos etc.); h. motive de asigurare a concordanței
Idei și proiecte by Elvira Grigoraș () [Corola-publishinghouse/Science/1213_a_2053]
-
literaturii universale"48. Așadar, în melodramă criticul întrezărește acum un fel de formă estetică genuină, capabilă să atingă cele mai sensibile coarde ale sufletului și să pătrundă în inconștient, pe unda muzicală a unor emoții tulburătoare, până în miezul adânc al sinelui. Chiar dacă, în alt loc, Lovinescu ține să-și corijeze opiniile (când precizează, de pildă, că "o operă de artă nu se judecă prin violența emoției ce trezește, ci prin calitatea ei"), afirmația de fond rămâne în picioare: indiferent de natura
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
al nostru) în lucrările sale târzii: ego-ul super ego-ul id-ul /eul-supraeul-sinele (psihanaliza s-a folosit din plin de scenariul "realist" al interpretării primejdioaselor legături amoroase). După cum se știe, Eul urmărește atât adecvarea psihicului la realitate, cât și satisfacerea nevoilor Sinelui, fără a încălca limitele impuse de Supraeu (ca o cenzură), jucând deci rolul unui mediator între Sine și Supraeu, cum și între aceste două instanțe și realitatea exterioară. Echilibrul e menținut de termenul mediu ("eul", respectiv femeia), care îndeplinește o
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
vreun "erou" anume cine s-ar recunoaște cu bucurie în bietul amant, în soțul încornorat sau în nefericita femeie sinucisă fără de voie? "Triunghiul" rămâne de fapt o entitate compactă, desemnând un singur "personaj" (psihicul uman) în trei "ipostaze" (eul, supraeul, sinele). Din cele prezentate până acum rezultă că, deși a recurs la recuzita lesne recognoscibilă a teatrului naturalist (motivul bolii psihice, determinismul biologic, instinctualitatea), autorul a vrut să scoată în relief mai curând drama lipsei de comunicare, a dialogului fatalmente ratat
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
tensiunea freudiană între libido și conștiință nu funcționează", ceea ce face ca Id-ul "să se articuleze fără dificultăți în ordinea ideală a super-ego-ului". Or, dacă Peter Brooks nu greșește, aceasta e chiar definiția melodramei, înțeleasă ca luptă de afirmare a Sinelui ("the assertion of selfhood"). În sprijinul afirmației sale, teoreticianul american ținea să facă distincția între solilocviul tragic (expresie a unei introspecții angoasante) și acela melodramatic, care nu mai trădează nicio angoasă, ci se ipostaziază ca manifestare pură a Sinelui, revelată
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a Sinelui ("the assertion of selfhood"). În sprijinul afirmației sale, teoreticianul american ținea să facă distincția între solilocviul tragic (expresie a unei introspecții angoasante) și acela melodramatic, care nu mai trădează nicio angoasă, ci se ipostaziază ca manifestare pură a Sinelui, revelată în actul autonominalizării (în enunțuri de tipul "Eu sunt omul", "Eu fac", "Eu vin" etc.). Drept urmare, în melodramă toate personajele, fie ele pozitive sau negative, își prezintă identitatea și întregul set de calități ori defecte, fără să acorde pic
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și imagine, de vreme ce "chiar și scenele construite pe semnificația cuvintelor tind spre încremenirea gestuală a tabloului", iar "suspinele, țipetele, sunetele nearticulate" se vădesc a fi semnificative pentru că "ele sunt chiar limba naturii" (la fel și gestul/ pantomima), expresia pură a Sinelui 204. Mai e nevoie de alte argumente? Și apoi, chiar dacă preia multe elemente din tragedia clasică, melodrama le atribuie o altă funcționalitate și transformă însăși "fatalitatea" într-un principiu arbitrar, care nu mai conduce cu necesitate la un final catastrofic
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și de caracterul simbolic al narațiunii). Așa se explică de ce retorica melodramei ilustrează, după cum s-a spus, refuzul cenzurii, victoria asupra tendințelor către refulare, înfrângerea "principiului realității", și în același sens trebuie acceptată înțelegerea discursului melodramatic ca expresie pură a sinelui, fară mijlocirea conștiinței, adică fără acel hamletianism al literaturii de "analiză" care sugrumă emoția. Evidențiind cu pregnanță rolul major al inconștientului, melodrama pare să contamineze în cele din urmă nu doar literatura, ci însuși limbajul psihanalizei, marcat de același scenariu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
principiul regenerator al sexualității, clamat drept "lege" în universul compensativ al "lumii pe dos". Iată o "cheie" de interpretare interesantă, care justifică în mod neașteptat apartenența romanului lovinescian la categoria melodramaticului adică a literaturii axate pe lupta de afirmare a "Sinelui", după definiția lui Peter Brooks (vezi mai jos explicația completă). 201 Peter Brooks, op. cit., p. 34. 202 Vezi supra, capitolul II.1. "Moartea tragediei. Către o teorie a romanului- melodramă". 203 Peter Brooks, op. cit., p. 27. 204 Idem, p. 36
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o poți transfera imaginar în prezent, făcînd-o să te însoțească aproape, cu discreție. Este lecția Dasein-ului, ne spune autoarea. Finitudinea acestuia înseamnă tocmai Moartea. Viața curge fără folos spiritual, atîta timp cît individul nu se întreabă în legătură cu rostul și întinderea sinelui său. În momentul în care Ființa (cu majusculă) devine conștientă de sine, adică realizează că se află în lume, aici și acum, în sensul lui Da, cu răspunderi grave, Moartea îi sare în față ca o leoaică, așa cum Iubirea, corelat
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
plan raportarea la sine însuși a subiectului); ceea ce deosebește "luminarea" de știință este tocmai această raportare la sine a subiectului; nu este luminat acela care știe totul, ci acela care poate să raporteze cele știute la el însuși, la înțelegerea sinelui de către el și la interesele sale practice; filosofia presupune o schimbare a celui căruia i se adresează discursul, un proces de autotransformare activă a omului; înțeleasă ca "luminare", nu doar ca știință, filosofia are nevoie de religie, estetică, etică. Întrebările
Fundamentarea discursului filosofic pe componenta morală, religioasă şi estetică. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Fundamentarea discursului filosofic pe componenta morală, religioasă şi estetică () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2279]
-
susține că „pentru Platon, scrierea nu valorează mai mult ca leac decăt ca otravă (...) leacul este neliniștitor în sine (...) nu există leac inofensiv. Pharmakon-ul nu poate fi niciodată pur și simplu binefăcător”. Întălnim specificații similare și la pharmakonul cioranian: descrierea sinelui (fie pentru sine, fie pentru alții), eseistic sau aforistic este ambivalentă: încăntarea stilistică vine cu tristețea metafizică, umorul discret cu cel mai adănc pesimism, elogiul muzicii cu pulverizarea divinității ș.a., fapt ce l a făcut pe exegetul Stéphane Barsacq să
De-sine-scrierea cioraniană ca pharmakon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
dezastru nesperat, un iad care mă răscumpără în proprii-mi ochi”, aspect pe care îl concede și S. Barsacq: „întreaga mișcare care traversează opera (sa), este aceea a unei căutări poticnite a lui D-zeu”. În postura de „supraviețuitor al sinelui”, Cioran prin scrierea teologiei sale negative, afirmă o profesiune de credință: „vrea să-l distrugă pe D-zeu doar ca să-i aparțină Lui cu totul, redat fiind astfel sieși însuși. Dacă D-zeu îi ia dreptul de a gusta din
De-sine-scrierea cioraniană ca pharmakon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
mai degrabă un „cartograf al dispozițiilor” ce se alimentează din „izvoarele verbului” (S.B.). În definitiv, doar în-scris se vorbește de/spre D-zeu: „D-zeu este, chiar dacă nu există”... un adevăr aberant, o aberație adevărată! În lupta cu finitudinea, cu sinele ca finitudine, „avocatul lucidității” a mizat pe subterfugii nonscripturale: muzica („Eu aud viața”), umorul și recursul la copilărie („întoarcerea la bucuriile copilăriei îți dă iluzia că moartea se îndepărtează, că nu-ți poate da tărcoale” - S.B.)... fie pe stratagema bibliotecii
De-sine-scrierea cioraniană ca pharmakon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
a lui Erving Goffman: spațiul organizațional este văzut ca un spațiu microsociologic, în care membrii săi utilizează capacitățile semnificante, pe care le au la dispoziție sau pe care și le creează, dar nu numai într-un joc de "imagini ale sinelui", ca în teoria lui Goffman, ci într-unul cu finalitate concretă. Este important sa subliniem că teoria sistemelor de acțiune concretă răspunde la o serie de probleme pe care mai multe analize ale organizațiilor le-au evidențiat, cum ar fi
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
și publicurile relevante (externe, se înțelege). Desigur, suntem conștienți de faptul că a vorbi despre relații publice interne reprezintă o manieră soft de a lua în seamă membrii organizației cu obiectivele lor personale (de satisfacție în munca și împlinire a sinelui), dar ni se pare că aceste obiective pot fi foarte bine avute în vedere prin activități de comunicare internă. Orice s-ar spune, aceasta din urmă are alte obiective și proceduri decât comunicarea cu mass-media sau alte grupuri și instituții
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
Țăranului polonez în Europa și America: 1918-1920), a fenomenelor urbane, delincvente sau comunitare sau asupra legăturii dintre culturi și practici sociale merită o atenție particulară. Aceștia acordă un loc important discursurilor și interacțiunilor dintre actori în geneza formelor simbolice, a sinelui și a societății. Vom reflecta, în sfîrșit, asupra scrierilor lui Alfred Schütz (Le chercheur et le quotidien. Phénoménologie des sciences sociales, trad. fr., Paris, Klincksieck, 1987), Peter Berger și Thomas Luckman (La Construction sociale de la réalité, trad. fr., Paris, Klincksieck
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
tranziția spre economia de piață într-o fostă țară comunistă (Negură). Observarea identității colective și individuale ar putea forma în sine un paragraf special. Relațiile intergrupale (Doise, Tajfel) constituie un capitol de bază al acestei tematici, la fel ca reprezentarea sinelui (Codol; Faucheux și Moscovici), a prieteniei sau sentimentelor (Amerio și De Piccoli; Maisonneuve și Lamy), a propriului grup (Kaës), a națiunii și a Europei (De Rosa; Echebarria Echabe; Tapia) sau a relațiilor interculturale (Simon, 1998). Să subliniem importanța experimentelor fondatoare
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
între grupuri ilustrează, prin nume-roase rezultate (Doise sau Lemaine; Sherif, Tajel sau Turner), tendința, prezentă la toți subiecții, de a supraestima caracteristicile propriului colectiv și de a le subaprecia pe cele ale altora, pentru a păstra o percepție pozitivă asupra sinelui și a anturajului propriu. Reprezentările sînt în acest caz emanații culturale ale comunității, care consolidează aceste forme de categorizare și sentimentul de apartenență al indivizilor, cîteodată chiar prin conduite de conformism superior de sine (efect descris mai ales de Jean-Paul
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Paris, Mouton/Bordas, 1969). Diferite lucrări, în Statele Unite, au confirmat existența acestor predicții creatoare și a consecințelor stigmatizante ale prejudecăților (K. Gergen și M. Gergen, Psychologie sociale, trad. fr., 1984, Saint-Laurent, Vigot, pp. 118-120). Studiile despre efectele reprezentării sarcinii, grupului, sinelui, celuilalt sau a partenerului (Abric, 1970, 1971; Apfelbaum, 1967; Codol, 1968, 1970) au permis explorarea funcționării altor aspecte ale aceluiași mecanism. 2.2.2. Zăcăminte de cunoștințe maleabile Prin caracterul lor generic și prin specificul de "depozite de cunoștințe" diseminate
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
androginie psihologică, care ar fi legată de apariția autonomiei și de ideea de independență individuală față de regulile rolului în apartenența la un grup. Rezultă, pentru acest tip de individ, o mai bună adaptare la sarcini, o dezvoltare mai pragmatică a sinelui, o înțelegere simetrică a raporturilor "bărbați/femei" și o depășire a frontierelor între aceste ansambluri. Definirea personalității androgine a fost, inițial, operată pe baza inventarului rolurilor sexuale (Bem, 1974 și 1979). Prin acest procedeu, se adună autodescrieri ale subiecților, fără
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
să accepte și să integreze percepția despre ei înșiși pe care dominanții le-o transmit. În cazul "intuiției feminine", vom considera că femeile dezvoltă, prin această modalitate, o cunoaștere implicită și practică a dominantului (personalizare, forme diverse de afirmare a sinelui etc.). În definitiv, reflecția se deplasează de la noțiunea de schemă de gen la cea de relație de dominare sau de putere. În acest fel, împlinirea, în grad mai mare, a conduitelor androginice la bărbați față de femei este o ilustrare a
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
v. Tabelul 1): Obiecții aduse postmodernității PM MR 1. Înțelege tranziția actuală în termenii epistemologiei sau ca dizolvând epistemologia în întregul ei. 2. Se concentrează asupra tendințelor centrifuge ale transformărilor sociale actuale și asupra dislocării produse de acestea. 3. Vede sinele ca dizolvat sau dezmembrat de caracterul fragmentat al experienței. 4. Aduce argumente în favoarea caracterului contextual al pretențiilor de adevăr sau le consideră ca fiind "istorice". 5. Teoretizează lipsa de putere pe care indivizii o resimt în fața tendințelor globalizatoare. 6. Consideră
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
al individului / al eticii. 1. Identifică dezvoltările instituționale care creează un sentiment al fragmentării și al dispersiei. 2. Consideră modernitatea târzie drept un set de circumstanțe în care dispersia este legată dialectic de tendințele profunde spre integrare globală. 3. Vede sinele ca fiind mai mult decât un loc de intersectare a unor forțe; modernitatea face posibile procesele active ale identității de sine reflexive. 4. Argumentează că trăsăturile universale ale pretențiilor de adevăr se impun asupra noastră într-un mod irezistibil datorită
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
creștinism, sacrul prezintă o serie de înțelesuri speciale, acesta relaționând cu însăși ideea de Dumnezeu 364. Accepțiunea aceasta presupune, în viziunea lui Plazaola, o asumare de către credincios a condiției sale terestre, acceptând dependența față de divinitate printr-o consacrare 365 a sinelui și a lumii ce-l înconjoară, noțiunea sacrului asociindu-se în acest caz celei de sfânt 366. Deservind credința într-un Dumnezeu atotputernic, omniscient, provident și milostiv, în creștinism, reprezentările vizuale ale sacrului oferă măsura înțelegerii principiilor religioase, arta creștină
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]