12,660 matches
-
orchestrații nedrepte din umbră și a unor ciudate manipulări, fiind boicotat din cursa spre Nobel, ca și personajul său din Nouăsprezece trandafiri, care devine implicit un text al anamnezei. În cele două volume din lucrarea bibliografică Reviste de filosofie și sociologie (1979-1983) P. realizează o panoramă a publicisticii filosofice românești de la origini până în 1947, iar în ediția Titu Maiorescu, Prelegeri de filosofie (1980), alcătuită în colaborare cu Alexandru Surdu, scoate la lumină cursurile ținute de mentorul junimist la Universitatea din București
POP-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288885_a_290214]
-
a mișcării legionare, autorul fiind preocupat, ca istoric, de un fenomen interbelic pe care îl stăpânește bine. Crima din templul de jad (1996) este, în aparență, un roman polițist, dar implică și o parabolă postmodernistă. SCRIERI: Reviste de filosofie și sociologie, I-II, București, 1979-1983; Lecturi filosofice, Craiova, 1991; Crima din templul de jad, București, 1996; Mircea Eliade și Nobelul interzis, București, 1998; Puși contra Dumitru Dinulescu, București, 2001. Ediții: Titu Maiorescu, Prelegeri de filosofie, pref. edit., Craiova, 1980 (în colaborare
POP-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288885_a_290214]
-
au recunoscut că ar avea „ceva de spus”. Mult mai numeroase și mai persistente au fost criticile care i s-au adus, a căror vehemență mergea până la „excluderea” sa din literatură. Dincolo de orice interpretare, în favoarea prozatorului există un argument de sociologie literară: a fost unul dintre cei mai prizați autori români ai epocii, cu un puțin obișnuit succes de librărie. SCRIERI: Fleacuri, București, 1897; Versuri, Ploiești, 1900; Din ocna vieței, București, 1902; ed. 2 (Ocna vieței), 1907; De dragul celor mici, București
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
drama cu punerea ei în scenă, sensurile încifrate și dezlegările scenice refractate. P. raportează continuu arta spectacolului nu numai la arta literară intrinsecă textului de la care se pornește, ci și la domeniile implicite ale viziunii, precum fenomenologia, filosofia culturii, istoria, sociologia și antropologia. Nu e uitată funcția teatrului, privită cu optimism, teoreticianul visând romantic la reîntoarcerea acestuia la rosturile inițiale, ca artă a cetății. Toate aceste chestiuni sunt discutate incitant în Chei pentru labirint (1986) - o incursiune plecând de la analiza operei
POPESCU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288936_a_290265]
-
iar în 1936 va absolvi Facultatea de Litere și Filosofie, luându-și licența în filologie romanică. Urmează studii de specializare la Dijon și Paris (1938-1939). Scurt timp este profesor suplinitor, bibliotecar, apoi secretar de redacție la ziarul „Timpul”, la revista „Sociologie română” a Institutului Social Român, condus de D. Gusti, redactor la Radio București (1945-1948), iar mai târziu tehnoredactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, director adjunct la „Reclama comercială” (1965-1967). Editează revista „Cadran” (1931, 1939). Debutează în 1928
POPESCU-25. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288946_a_290275]
-
drept motouri citate din Jean Starobinski și Gérard Genette, ceea ce indică implicit orientarea către un anume tip de critică. Autorul este preocupat mai mult de istoria ideilor literare, de teoria și morfologia genurilor literare, din perspectiva istoriei culturii și a sociologiei literaturii. Cu asemenea concepte, el va investiga aspecte ale cărților populare, topografia romanului românesc sau începuturile criticii literare la români. P. este un cercetător pasionat, care apelează la surse de prima mână, valorificând arhive și publicații vechi, îndeosebi cele privind
POPA-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288912_a_290241]
-
independent de Nae Ionescu - ale cărui cursuri nu le-a audiat - și în bună măsură pe un drum paralel cu D.D. Roșca, el se definește drept cel mai fervent susținător, la noi, al existențialismului. Fascinat încă din anii studenției de sociologia lui Georg Simmel, promotor al „filosofiei vieții”, P. își dedică întreaga tinerețe aprofundării, interpretării într-o perspectivă personală și nuanțării metafizice a ideilor existențialiste. Fără a construi un sistem - de altfel existențialismul neagă din principiu „temnițele” oricărui sistem -, el e
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
critice”, „A treia Europă” ș.a. Focarul criticii lui P. îl constituie relația dintre personaj și persoană (fie aceasta o entitate reală sau o individualitate fictivă), raport pe care autorul îl abordează, de regulă, cu instrumentele naratologiei, secondată uneori de psihanaliză, sociologie sau ontologie. Astfel, studiul Marin Preda - timpul dialogului analizează opera de tinerețe a prozatorului, în care criticul vede nu atât o vârstă biologică, cât „o anume stare de creație”, concretizată în nuvele și în Moromeții, scrieri unde descoperă un „timp
POPOVICI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
sunt promovate idei și atitudini de extrema dreaptă - sau direcția revistei „Muncitorul național român” (1941). Opiniile exprimate în presă sunt rezultatul unor preocupări timpurii, concretizat în câteva lucrări de gen: Interdépendance des facteurs sociaux (1913, în colaborare), un studiu de sociologie teoretică scris cu intenția de a corecta ideile lui Émile Durkheim, urmat de alte lucrări - Războiul popoarelor (1914), Principiul libertății în evoluția politică a statelor europene și atitudinea României (1915), Heghemonia politică în raport cu dezvoltarea economică a statelor (1916). Observator și
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
Ilea, Mărturisirile, 151-161; Popa, Spații, 65-83; Micu, „Gândirea”, 681-705; Dan, Proza, 192-201; Steinhardt, Între viață, 21-23; George, Sfârșitul, III, 176-178; Ornea, Tradiționalism, 498-504; Ion Apetroaie, Cezar Petrescu. Un jurnal inedit, ATN, 1981, 18; Mircea Popa, Cezar Petrescu sau Romanul ca sociologie a mediilor, DFC, 120-171; Lăzărescu, Romanul, 177-178; Râpeanu, Scriitori, 151-160; Cosma, Romanul, I, 106-107; Craia, Fețele, 49-66; Cândroveanu, Lit. rom., 80-83; Steinhardt, Monologul, 321-323; Negoițescu, Ist. lit., I, 204; Constantin Cubleșan, Cezar Petrescu 100, ST, 1992, 11-12; Alex. Ștefănescu, Cezar
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
, Adrian Dinu (15.IX.1949, Soloneț, j. Suceava), eseist, critic literar și prozator. Este fiul Feliciei Rachieru (n. Strilciuc) și al lui Ioan Rachieru, învățători. Urmează Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava și cursurile Facultății de Filosofie, secția de sociologie, a Universității din București (1966-1971). Funcționează ca sociolog la diverse întreprinderi timișorene (1971-1986), apoi în calitate de cercetător științific la Centrul de Igienă și Sănătate Publică (1986-1993), inspector-șef la Inspectoratul pentru Cultură al județului Timiș (1993-1994), consilier la Editura Augusta și
RACHIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289079_a_290408]
-
doctor în filosofie la Leipzig cu teza Über das Leben und die Philosophie Contas (1901). Funcționează ca profesor de liceu în București (la „Sf. Sava”, „Matei Basarab”, „Mihai Viteazul”, Gh. Lazăr”) și tot aici, din 1913, ca profesor de pedagogie, sociologie, etică și estetică la Universitate, fiind titularizat în 1923. A fost ales, în 1919, membru corespondent al Academiei Române. S-a format sub înrâurirea directă a lui Titu Maiorescu, față de care a nutrit întreaga viață un veritabil cult, și s-a
RADULESCU-POGONEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289112_a_290441]
-
REVISTA BURGHEZA, publicație apărută la București, bilunar, între 5 noiembrie 1934 și 10 mai 1935. Revista de „sociologie, istorie, critică socială și culturală”, R.b. publică proza, studii, cronici, recenzii și semnalări editoriale. Articolul-program, intitulat Constatări și directive, afirmă, în materie de literatură, necesitatea întoarcerii la „estetică pură”. Colaborează cu proza Em. Neuman (Ciocoi regățeni și elită ardeleana
REVISTA BURGHEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289185_a_290514]
-
REÎNVIEREA, publicație editată la Iași și Botoșani la 1 decembrie 1903, având subtitlul „Sociologie, literatură. Revistă naționalistă ilustrată”. Directori: A.D. Xenopol (pentru sociologie) și Riria (Coralia Xenopol) (pentru literatură). Prim- redactor: A.Vojen. Unicul număr din R. cuprinde un amplu articol, Curentul naționalist, și o cronică literară, Părerea Domnului Pompiliu Eliad asupra istoriei, semnate
REINVIEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289168_a_290497]
-
REÎNVIEREA, publicație editată la Iași și Botoșani la 1 decembrie 1903, având subtitlul „Sociologie, literatură. Revistă naționalistă ilustrată”. Directori: A.D. Xenopol (pentru sociologie) și Riria (Coralia Xenopol) (pentru literatură). Prim- redactor: A.Vojen. Unicul număr din R. cuprinde un amplu articol, Curentul naționalist, și o cronică literară, Părerea Domnului Pompiliu Eliad asupra istoriei, semnate de A.D. Xenopol, care prefațează și rubrica „Chestiunea țărănească
REINVIEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289168_a_290497]
-
scrisul în prefețe, studii introductive, precum și în ediții critice. Nu în ultimul rând, ca director al Editurii Eminescu, inițiază câteva colecții de prestigiu („Biblioteca de filosofie a culturii românești”, „Thalia”, „Biblioteca Eminescu”), cuprinzând nume și opere fundamentale ale filosofiei, istoriografiei, sociologiei, artei teatrale și muzicale românești. La R. se remarcă o anume evoluție în realizarea studiilor de istorie literară, de la prefețele la volume din scrierile lui D. Anghel (1957) și George Mihail Zamfirescu (1957) sau de la cartea sa de debut, „schița
RAPEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289135_a_290464]
-
Ramón Jiménez, Saint-John Perse, Giuseppe Ungaretti, Ezra Pound, Lawrence Ferlinghetti, Allen Ginsberg, Walt Whitman, Ivo Andrić, Eugenio Montale, Octavio Paz, Robert Sabatier, William Saroyan, Tagore, Georg Trakl și mulți alții. R. își deschide paginile multor intervenții în domeniile științelor, filosofiei, sociologiei, economiei, istoriei, politicii, aparținând lui C.I. Gulian, Octav Onicescu, George Vâlsan, Tudor Bugnariu, H.H. Stahl, Vasile Netea, Nicolae Mărgineanu, Vasile Vetișanu, Ovidiu Trăsnea, N. Bagdasar, Pavel Țugui, Virgil Mocanu, Alexandru Balaci, Petre Preoteasa, Elisabeta Trăistaru, Constantin Noica, N. Steinhardt, H.
RAMURI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289128_a_290457]
-
, Sebastian (16.I.1947, Galați), poet și traducător. La București urmează doi ani cursurile Institutului Politehnic, frecventează și Facultatea de Filosofie (după un semestru va fi exmatriculat), în 1971 absolvind aceeași facultate, secția de sociologie. Debutează în 1966, sub îndrumarea lui M.R. Paraschivescu, în „Povestea vorbei”, suplimentul revistei „Ramuri”. În 1969 îi apare prima carte de versuri, Geraldine. Pleacă în Israel în 1972, stabilindu-se, din 1973, la Paris. Își ia doctoratul în psihologie generală
REICHMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
contemporană. Critic mereu avizat, la curent cu noutățile din teoria și critica literară, în Lesezeichen (1986) el își amplifica aria de cuprindere. Pe langă studii despre Oscar Walter Cisek și Adolf Meschendörfer, își fac loc reflecții teoretice privind estetică receptării, sociologia literaturii comparate, raportul dintre poetica și realitate, cu referiri la nume cunoscute precum Hans Robert Jauss, Manfred Durzak, Klaus Schuhmann, Heinrich Vormweg. Un capitol îi este dedicat lui Rilke (receptarea istorică, scrierile sale de comentator al literaturii germane și europene
MOTZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288262_a_289591]
-
rigoare în epocă, imaginile ceremonios-convenționale, limbajul latinizant apar și la M. Repere bibliografice: A.A. M.[Aurel A. Mureșianu], Iacob Mureșianu, Brașov, 1913; Iuliu Moisil, Figuri grănițerești năsăudene, [Bistrița], 1937, 211-234; Cărturari brașoveni, 155-156; George Em. Marica, Studii de istoria și sociologia culturii române ardelene din secolul al XIX-lea, I-II, Cluj-Napoca, 1977-1978, passim; Dicț. lit. 1900, 597-598; Tanco, Dicț. lit. Bistrița, 240-242. G.D.
MURESIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288313_a_289642]
-
de cultură românești („Revista de pedagogie”, al cărei director este, „Analele Universității din Cernăuți”, „Buletinul Seminarului Pedagogic Universitar din Iași” „Revista de filosofie”, „Revista generală a învățământului”, „Convorbiri literare”, „Junimea literară”, „Îndreptar”, „Preocupări literare” ș.a.) și străine („Revue internationale de sociologie” ș.a.), precum și o suită de cărți, printre care se numără Educație și ideal (1927), Tolstoi educator (1929), Patru mari educatori (1933), Istoria pedagogiei (I, 1935), Pedagogie generală (1938), Metode de educație (1943) ș.a. Câteva contribuții i-au fost incluse în
NARLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]
-
filologic a putut să ofere criticilor un refugiu în fața presiunilor ideologice, și dihotomia s-a refăcut pe alt plan. Aspirația lui P. este să întemeieze teoretic și aplicativ o sinteză care, depășind ruptura consacrată, să tindă la etajele superioare spre sociologie și psihologie, iar la cele inferioare spre filologie și stilistică. Acest arc aruncat între sociologie și filologie se concretizează într-o critică hermeneutică integratoare, pentru care orice opțiune între eu și text, între subiect și obiect, între sens la nivelul
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
refăcut pe alt plan. Aspirația lui P. este să întemeieze teoretic și aplicativ o sinteză care, depășind ruptura consacrată, să tindă la etajele superioare spre sociologie și psihologie, iar la cele inferioare spre filologie și stilistică. Acest arc aruncat între sociologie și filologie se concretizează într-o critică hermeneutică integratoare, pentru care orice opțiune între eu și text, între subiect și obiect, între sens la nivelul textului și sens la nivelul cititorului are o valabilitate limitată și strict metodologică. Între toate
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
în scrisorile către Alexandru Paleologu, și critica adusă esențialismului în partea a doua a Politicelor. Talentul de a polariza până la umoral taberele este reșapat în eseul Omul recent (2001) - critică structurată modular, prin antamarea de referințe din economie, epistemologie, politologie, sociologie etc. la adresa modernității și a exceselor manifeste în apendicele ei postmodern (relativism, multiculturalism, corectitudine politică etc.). „Azi, nimeni nu mai poate renunța la modernitate fără a produce o catastrofă de civilizație. În același timp, nimeni nu mai poate trăi doar
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
și a încălca domeniul socialului. Ipoteza, evident polemică, este că proiecțiile imaginative de orice fel beneficiază de o autonomie absolută în raport cu determinațiile exterioare; căci ele trimit la viața spiritului, funciarmente liberă de presiunile socialității. Ostentația demonstrativă are o țintă precisă - sociologiile literare, prizate de intelectualitatea franceză gauchistă a anilor ’60-’70. În viziunea lui P., imaginarul clasicist se constituie în interiorul lumii reale ca un element alogen: un domeniu cu statut privilegiat, beneficiind de o demnitate simbolică inegalabilă. Pentru a o traduce
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]