KorAP: Find »[drukola/base=somn & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...106 107 108 ...883 >

22,065 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

în față. "Ei, puțină confuzie nu strică, a ținut-o Fluturel pe-a lui. La lansarea Magdei U., cu Strigă acum..., am anunțat că personajele sînt în sală și i-am epuizat stocul de carte". Asta-i! mă trezesc din somnul cel de moarte. Deșteaptă-te, românco! O să bag albumul lui Rusalin în codul bunei mele prietene, Magda U.. O sun. Îmi răspunde, după ce revin și revin. Trage de multe ori puntea de la mal, adică scoate telefonul din priză. Ca să plece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
de scris arăt. Tano miroase curios pînza, încă neuscată: Cîinele n-are conștiința nudității, Iordanco. Nu-i mai simplu de trăit nud? Or fi două ceruri? Unul pentru bătrîni și unul pentru tineri? mă întreb înainte de-a intra în somn. O fi avînd Dumnezeu vreo strategie? Morții tineri se întîlnesc ei înde ei sau ne regăsim cu toții, laolaltă? Și-atunci Iordan ar fi mai aproape de vîrsta mea. Îmi țiuie tîmplele la gîndul ăsta: ce oră o fi "dincolo"? Dimineața ninge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
o mică repetiție a bolii care l-a omorît: tușise cu sînge. Îl priveam cum dormea îndoit ca un semn de întrebare. Prețiozități, așa e, nu-i nevoie să mi-o șuiere vocea cealaltă, dar l-am auzit, luat de somn: " Fără tine n-aș fi decît sicriu". Jaluzelele tăiau geamul în felii înguste, așa cum tai eu acuma felii subțiri de viață amintită. "Doamne, Dumnezeule, cît am mai dormit. Hai la Dorobanț. Foc, grătar, plajă". Înviase. El regiza, el făcea scenariul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Ei, am și eu o Franță interioară, o Italie interioară, o Elveție interioară. Am castelul meu în Spania și insula mea în Canare. Vorbești prea repede, nu te înțeleg. Nu mă mai aude. Se prăvălește la loc, să-și ducă somnul mai departe, încă zăpăcit de pocnetele barbare, din miez de noapte. N-are chef de querelle d'amour cu mine. Vacanța '79 începuse prost. Cu vagonul tras în afara peronului și cu Iordan luînd-o neatent înainte, uitînd să mă ajute să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
de colonie a universității și a obținut un transfer la catedra de limbă. "Show must go on! Am scăpat, Ior, am scăpat!" N-a uitat să mă încurajeze: "L-ai văzut pe micuț la prelecțiunile de sîmbătă? L-a luat somnul în plină expunere. Seamănă cu o morchella esculanta, popular, zbîrciog". Înainte de-a pleca, a mai strecurat o notă la gazeta de perete. A semnat-o Pepin cel Scurt: SOS-gramatica. Tîrîind al său picior și gata-gata să-mi dea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
răspund. Eram abia eliberată și foarte precaută cu tot ce mă putea răni. Să te fi folosit ca să ții locul altei iubiri? Nu mai îmbinați atîta inutilul cu neplăcutul. Io-s sătul pînă-peste-cap. Bodogăniți ca moșul cu baba. Mi-e somn. Da, Tano. Să "reconstitui" amărăciunea din dragoste, dorul, jindul e mai dificil decît să refaci un animal preistoric pornind de la o vertebră. Pateticul te face să rîzi: "Cît am fost plecat, am tot vorbit cu tine însuți cum aș fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

oglindă. Obsedat de numele străbunicului (pe care nu și-l poate aminti), acesta se materializează, fără a se rosti, sub înfățișarea unui vizitator necunoscut, ce îi pare totuși familiar, și cu care, până la urmă, se identifică în apele oglinzii. În Somnul meu și al Arinei, o gravidă, privindu-se în oglindă pe întuneric, fără a se vedea, deslușește în dreptul ei, de la o vreme, o formă amorfă, ce începe să semene cu o față de om, de om bătrân, cu trăsături de gnom

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
a se vedea, deslușește în dreptul ei, de la o vreme, o formă amorfă, ce începe să semene cu o față de om, de om bătrân, cu trăsături de gnom. La lumina unui fulger, realizează că gnomul e un balon scofâlcit. Pătrunsă, în somn, de frig, ea are senzația de a fi ținută, pe la spate, în poziție fetală, ca în copilărie, de către bunică-sa, acum rece țestoasa. Aceeași bunică îi strigă din pământ că nu mai poate de frig. Coșmarul e spart de un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
și dinții galbeni, e alergică la usturoi. Îți povestește întâmplări cu fete leneșe, cărora le strivea degetele cu vătraiul. Muma-Pădurii are părul în șuvițe de șerpi, e adusă de spate și are mâinile noduroase crăci uscate. Se laudă cum fură somnul copiilor, pentru a-l restitui copiilor ei; singurul mod de a-i fi făcut să tacă din gură era prin adormire. Se strecoară în visul copiilor, în acel vis din starea de reverie ce pregătește somnul. Îngroziți de chipul ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Se laudă cum fură somnul copiilor, pentru a-l restitui copiilor ei; singurul mod de a-i fi făcut să tacă din gură era prin adormire. Se strecoară în visul copiilor, în acel vis din starea de reverie ce pregătește somnul. Îngroziți de chipul ei, visul se transformă în coșmar și baba apucă somnul cu mâna, îl ascunde sub fuste, să nu zboare și dusă e. Fuga acasă la copiii ei, cu darul. În verile foarte umede, la cerere, poate provoca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
mod de a-i fi făcut să tacă din gură era prin adormire. Se strecoară în visul copiilor, în acel vis din starea de reverie ce pregătește somnul. Îngroziți de chipul ei, visul se transformă în coșmar și baba apucă somnul cu mâna, îl ascunde sub fuste, să nu zboare și dusă e. Fuga acasă la copiii ei, cu darul. În verile foarte umede, la cerere, poate provoca ploi cu broaște. Copiii ei, la fel ca cei ai Babei Dochia, au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
piatră seacă, spre propria mea mirare. Apoi, am cărat apă în gură și l-am stropit cu ea pe Făt-Frumos care imediat a prins viață. În ziua aceea nu aveam chef să urc până la izvor, era mult prea cald și somnul mă toropise. Ajung, prin urmare, la râu. O fată frumoasă ca o nimfă făcea baie goală în apele tulburi. La vederea mea, se oprește ca fermecată și mă contemplă îndelung cu ochii ei ca niște ațe, de un verde aprins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
ușor în lumea viselor. Desigur, cele mai năstrușnice vise pot prinde formă doar în poala fecioarelor neprihănite. Căci numai așa pot fi prinși licornii, în actul cel mai necugetat de-a adormi cornul în poala fecioarelor pentru a cădea în somnul cel mai adânc, vecin cu moartea. Somn în care simțurile lor adormite nu mai răspund la lătratul câinilor, galopul cailor sau cântecul cornilor de vânătoare. Or, numai poala unei adevărate fecioare, mai exact, mirosul ei de lapte au acest efect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
năstrușnice vise pot prinde formă doar în poala fecioarelor neprihănite. Căci numai așa pot fi prinși licornii, în actul cel mai necugetat de-a adormi cornul în poala fecioarelor pentru a cădea în somnul cel mai adânc, vecin cu moartea. Somn în care simțurile lor adormite nu mai răspund la lătratul câinilor, galopul cailor sau cântecul cornilor de vânătoare. Or, numai poala unei adevărate fecioare, mai exact, mirosul ei de lapte au acest efect soporific asupra Licornului. Cu alte cuvinte, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
un Licorn inteligent și cu experiență nu zăbovește în poala unei fecioare spre a-și desfăta cornul decât pentru câteva clipe. El mai degrabă își alege o femeie la fel de tânără și frumoasă, în poala căreia poate dormi, în voie, un somn normal, cu vise, poate nu la fel de năstrușnice, dar din care poate auzi de departe cornul vânătorului și lătratul spart al ogarilor. Or, fata superbă din fața mea avea deopotrivă dezinvoltura, atitudinea, căutătura o vai! dar mai ales mirosul (și mirosul nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
deopotrivă dezinvoltura, atitudinea, căutătura o vai! dar mai ales mirosul (și mirosul nu m-a înșelat niciodată!) unei adevărate curtezane. Mi-am lăsat în voie cornul în poala ei, fericit de darurile sorții, și aproape instantaneu m-am cufundat în somnul cel mai adânc. Am visat vânătorii cu ceata lor de câini cum se apropiau tot mai mult de corpul meu inert, cu simțurile paralizate, și-am știut pe dată că, pentru prima oară, intuiția mea a dat greș. Trei săgeți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
cu simțurile paralizate, și-am știut pe dată că, pentru prima oară, intuiția mea a dat greș. Trei săgeți aplicate cu măiestrie în puncte nevitale ale trupului meu aproape neînsuflețit au avut darul de-a mă întoarce cu greu din somnul morții. În următoarele clipe eram legat fedeleș și închis într-o colivie cu bare de fier, destul de meschină pentru dimensiunile mele. Apoi și-a făcut apariția și prințul; trufaș, aprig, mic la statură, cu trăsăturile dure, dar nu nedelicate, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
cavaler vrednic de cornul meu. La miezul nopții, am pornit cu toată viteza spre nord, către Codrii Albaștri. Drumul a durat câteva zile și câteva nopți, în care mi-am desfătat cornul în poala fetei, de data asta într-un somn prelung, odihnitor. Visele nu mai conteneau în cele mai vii și variate culori, ce numai pe fundul mării puteau să mai existe, și fata se înfățișa în fiecare dintre ele și dragostea ei era nemărginită. Aș fi vrut să prelungesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
existe, și fata se înfățișa în fiecare dintre ele și dragostea ei era nemărginită. Aș fi vrut să prelungesc la infinit această călătorie, dar știam că fiecare întârziere premeditată îmi va putea fi fatală. Niciun Licorn nu și-a bucurat somnul atâtea zile la rând în compania unei fecioare fără să fie prins. Dar nu eram decât eu și cu ea, departe de hămăitul ogarilor și țipătul cornului de vânătoare. Pe măsură ce ne apropiam de destinație, legătura dintre noi devenea tot mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
din jurul patului stătut, din care străbunicul nu s-a urnit preț de câțiva ani; acolo mânca, își făcea nevoile, primea vizitele rudelor apropiate și depărtate, ba chiar tot acolo mai și dormea sporadic, scurt și rar, când îl răzbea oboseala. Somnul sosea deodată, năprasnic, când te așteptai cel mai puțin, se anunța cu un sughiț înecăcios, urmat la scurtă vreme de darea ochilor peste cap și un sforăit vibratil și leneș, ca un tors de pisică. Cum de nu-și dăduse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
albă de perne brodate cu "Păunașul codrilor / Spune-mi de cine mi-e dor". Avusese și el o variantă a aceleiași perne, mai modestă, brodată în negru și roșu, pe care-și odihnea capul în fiecare vacanță. Mai cu seamă somnul de prânz era patronat de prezența falnică a păuniței, pe care o privea lateral, cu capul rezemat pe marginea pernei, și citea mecanic, la nesfârșit, versurile fără noimă, ca pe-o incantație ce avea să-i aducă somnul. Și mirosul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
cu seamă somnul de prânz era patronat de prezența falnică a păuniței, pe care o privea lateral, cu capul rezemat pe marginea pernei, și citea mecanic, la nesfârșit, versurile fără noimă, ca pe-o incantație ce avea să-i aducă somnul. Și mirosul îi penetra tot mai adânc întreaga ființă, dintr-odată și-a amintit până și tabloul de la capul patului, unde era străbunicul tânăr, înalt, bățos, în costum negru, alături de o mireasă tânără și subțire, triunghiulară datorită fustei așezată pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
a transmis mai departe la nivelul populației culte, negre și albe din împrejurimile rezervației. Maimuța se arăta mai mult în anotimpul uscat, când dormea spânzurată prin copacii înfrunziți ai pădurii nesfârșite din inima rezervației, în timp ce în anotimpul ploios își făcea somnul într-o colibă de stuf, papură și nuiele, ce probabil fusese clădită cu cele patru membre egale ale sale. Era o mare amatoare a poziției bipede, membrele inferioare și le purta aproape drepte, capul semeț, ușor dat pe spate, doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
gând să mor, nu acum, nu în curând, ci când voi fi gata. Faza 2. Răzvrătirea Străbunicul, bunicul și tata au murit cu toții în patul lor același -, cu brațele unite pe piept, liniștiți, pregătiți și împăcați. Așa i-a cuprins somnul morții în cea mai deplină ordine și armonie. Fiecare dintre ei și-a anunțat din timp plecarea, pentru ca lumea să fie pregătită, ca înmormântarea să se desfășoare corect, după datină, să nu lipsească nimic. Desprinderea lor a fost calmă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
lungă, foarte lungă din viața ei se remarca prin absența iubirii. Prin urmare, oglinzile au dispărut complet din existența ei. Cum poți trăi atâta vreme în absența iubirii, ca un animal singur, doar cu prada ta zilnică, istovitoare și cu somnul tău fără vise, greoi și apăsător? Nici ea nu prea știa cum, dar așa crede ea că a trăit o vreme, total în absența iubirii. Într-o zi, lucrurile s-au schimbat pentru ea. A început din nou să interogheze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]