3,952 matches
-
drept”, „Săptămîna” (Râmnicu Sărat), „Apărătorii patriei”, „România nouă”, „Calendarul literar al României Mari”, „Gloria României”, „Săgetătorul”. Împreună cu Oreste, a compus un poem alegoric, Zile de purpură (1916), însuflețit de un ardent simțământ patriotic. În boema bucureșteană a începutului de secol, sonetele lui P., la fel și epigramele, se bucurau de succes. Nici critica, de la cea emisă de prieteni până la câteva condeie ilustre, nu le-a trecut cu vederea. Dacă E. Lovinescu, apreciind „sforțarea și meșteșugul real al condensării”, consideră că P.
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
lectură de căpetenie. De altfel, în afară de o tălmăcire din Jean Richepin („Rampa”, 1912), el a transpus în românește toate poemele lui José-Maria de Hérédia (o bună parte vor fi publicate în „Adevărul literar și artistic”, 1936-1937). A tradus în franceză sonete de Mihai Codreanu („România nouă”, 1920). Câteva poezii sunt de inspirație istorică. O alta se vrea o replică, de colorit sumbru, la un mit (Sfârșitul lui Don Juan). „Spectrul morții” (Hanul blestemat) se strecoară, aparent neașteptat, în versurile tânărului P.
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
Juan). „Spectrul morții” (Hanul blestemat) se strecoară, aparent neașteptat, în versurile tânărului P. E, desigur, un mimetism livresc („parcul mort”, „vântul plânge” - Toamna), dar nu numai atât. „Fantoma morții”, care dă târcoale până și amorului (Gelozie), semnalează un presentiment. În Sonete postume (1925), ceea ce precumpănește este starea de melancolie, cu înlăcrimate aduceri-aminte și cu replieri într-o solitudine aburită de dezamăgirea iubirii care trece și a visurilor care se sting. Există, răzleț, și strofe cu un nerv caustic. Ca epigramist, P.
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
vremea cu nimicuri”.) Din păcate, posteritatea l-a uitat de mult și pe bietul P. Un Pavelescu, Cincinat, i s-o fi părut de ajuns. SCRIERI: Sigilii de aur, București, 1916; Zile de purpură (în colaborare cu Oreste), București, [1916]; Sonete postume, Râmnicu Sărat, 1925; Epigrame și epitafuri, Râmnicu Sărat, 1925. Repere bibliografice: Iosif Nădejde, „Sigilii de aur”, ADV, 1916, 10 528; Ion Foti, Ion I. Pavelescu, UVR, 1916, 30; I. F. [Ion Foti], [Ion I. Pavelescu], „Viitorul”, 1924, 4789; Ion
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
Râmnicu Sărat, 1925; Epigrame și epitafuri, Râmnicu Sărat, 1925. Repere bibliografice: Iosif Nădejde, „Sigilii de aur”, ADV, 1916, 10 528; Ion Foti, Ion I. Pavelescu, UVR, 1916, 30; I. F. [Ion Foti], [Ion I. Pavelescu], „Viitorul”, 1924, 4789; Ion Gane, „Sonete postume”, „Ritmul vremii”, 1925, 7-8; Perpessicius, Opere, II, 93-94, 178-180; Lovinescu, Scrieri, IV, 492-493, VI, 125; Predescu, Encicl., 644; Ciopraga, Lit. rom., 255; Alex. Oprescu, Scriitori buzoieni. Fișier istorico-literar, Buzău, 1980, 29-30; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 116-117; Valeriu Nicolescu, Gheorghe
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
migălos/ dantelând cu lumină și umbră o inscripție peste noapte./ v. înnopteanu înaintează printre heraldice șoapte.” Este un univers în care s-ar simți la largul lor umbrele lui William Blake și Christian Morgenstern, englezii și-ar recunoaște structura de sonet îngropată sub experimentul ingambamentului și poate chiar tipul de umor pince-sans-rire, totul însă combinat într-o atât de personală viziune, încât ingredientele își pierd aromele individuale spre a se topi într-un tot ce propune un „este ce nu există
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
sugestiei, Despre ierburile magice, Numerele, Vrăjitorie și descântec. Călinescu tine și rubricile „Prostologhion”, „Repertoriul nostru literar” ș.a. Foarte activi sunt și tinerii săi discipoli: G. Ivașcu semnează cronici la un mare număr de cărți (La curțile dorului de Lucian Blaga, Sonete de G. Tutoveanu, Cântecul destinului de G.M. Zamfirescu, Hore de Ț. Arghezi, Moartea nimănui de Petru Manoliu, Pasărea paradisului de Mircea Pavelescu ș.a.), în timp ce Al. Piru comentează Rădăcini de Hortensia Papadat-Bengescu, Argint de G. Lesnea, Suzana, român de Maria S.
JURNALUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287694_a_289023]
-
al lui E. Lovinescu. Debutează în 1927 cu poezii în „Viața literară”, iar în 1928 publică poezia Crinii în „Bilete de papagal”. Primul volum, Schituri cu soare, îi apare în 1929 la Brașov. În 1929 i se acordă Premiul pentru sonet „Ionel Pavelescu” al Societății Scriitorilor Români, iar între 1931 și 1933 activează în cenaclul revistei „Brașovul literar și artistic”, condus de poetul Cincinat Pavelescu, și în 1933-1934 redactează revista „Herald. Lui Lucian Blaga” (un singur număr). În 1934 este premiat
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
trăiește mai mult în trecut, acolo e atmosfera care îi priește, de-acolo vin figurile unor scriitori tutelari, copilăria cu Moșii, circul și filmele mute. Conștient de anacronismul întreprinderilor sale lirice, autorul îl poematizează: „Mi-s versurile tot mai demodate [...]/ Sonetul astăzi nu prea se mai poartă”, dar când încearcă să părăsească forma fixă nu mai este el însuși. Derutat de cursul evenimentelor politice, L. încearcă să se alinieze, prin câteva piese de teatru schematice, despre viața comuniștilor în ilegalitate și
LALESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287739_a_289068]
-
timpului. Bat miezul veacului curanții (1951) și Lumina ochilor mei (1957) sunt evocări idilice, într-un limbaj vetust. În cărțile care îl reprezintă cu adevărat, Orga codrului (1966), Galerie cu autoportret (1968), Hingher și demiurg (1973), Grădinar (1980), Coroană de sonete (1992), predomină problematica general umană, temele metafizice. De aceea, ideologii literari ai regimului totalitar l-au considerat un poet „apocaliptic”. E o lirică meditativ-intelectuală, marcată atât de sobrietatea și muzicalitatea versului tradițional, cât și de polivalențele și ambiguitățile versului modernist
MIHNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
continuă suită de „identificări” metaforice ale eului liric cu toate regnurile. Hotărât „să se adune din toate câte sunt”, el tinde „a face grădina din toate cele” și „a fi muzică din creștet până-n tălpi”. M. este un maestru al sonetului. Poemele lui de dragoste se caracterizează prin atitudini romantice și subtilitate psihologică, prin polifonia sentimentelor și arta sugestiei muzicale. A tradus din poeți pe care i-a simțit apropiați: Vergiliu, Ovidiu, Rainer Maria Rilke, Paul Verlaine și Paul Valéry, N.A.
MIHNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
Blok ș.a SCRIERI: Preludiu, pref. Mircea Streinul, Cernăuți, 1940; Bat miezul veacului curanții, Chișinău, 1951; Lumina ochilor mei, Chișinău, 1957; Orga codrului, Chișinău, 1966; Galerie cu autoportret, Chișinău, 1968; Hingher și demiurg, Chișinău, 1973; Grădinar, Chișinău, 1980; Coroană de sonete, Chișinău, 1992. Traduceri: Vergiliu, Bucolice, Chișinău, 1970; Ovidiu, Elegii din exil, Chișinău, 1972; R.M. Rilke, Elegiile din Duino, Chișinău, 1977; Paul Valéry, Vrăji, Chișinău, 1979; Paul Verlaine, Poezii, Chișinău, 1985. Repere bibliografice: Ion Ciocanu, „Orga codrului”, „Moldova”, 1967, 4; Vasile
MIHNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
semnând și articolul Sărbători fără de rost; D. Anghel - Un vis simbolic, Sămănătorul, Amintiri despre Ioan Adam, Reflecțiile unui poet, iar G. Topîrceanu - În noapte. Sunt prezenți în paginile revistei și Mihai Codreanu, Dumitru Rareș, Horia Furtună ș.a. Este recuperat „un sonet necunoscut al poetului P. Cerna”, scris la 1 ianuarie 1897. Ion Agârbiceanu publică Ceasuri de seară. Păsările nopții și O scrisoare, Mihail Sadoveanu scrie eseul În amintirea lui Creangă și Un prieten al nostru (Wilhelm de Kotzebue) la rubrica „Note
MISCAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288184_a_289513]
-
1912]; Rabindranath Tagore, Grădinarul, București, 1913; Maria, Regina României, Visătorul de vise, București, 1914, Ilderim. Poveste în umbră și lumină, București, 1915, Patru anotimpuri din viața unui om, București, 1915, Povestea vieții mele, I-III, București, 1934-1936; Elisabeth Barrett Browning, Sonete portugheze, București, 1915; Edgar Wallace, Asociația secretă „Broscoiul”, București, 1933; J. E. Esslemont, Baha’u’llah și era nouă, București, 1934; Maria, Regina României, Mihai Eminescu, Poésies, București, f.a.; Ursula Parott, Lisbeth, București, 1946; George Meredith, Rhoda Fleming, București, 1947
MILLER-VERGHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288144_a_289473]
-
tendința de a reuni un număr mare de scriitori, depășind pe alocuri cadrele unei publicații strict umoristice. Astfel, M. r. include poezii aparținând lui Marin Sorescu și Nichita Stănescu, alături de versuri de Anghel Dumbrăveanu, Radu Cosașu, D.R. Popescu, Viorel Cacoveanu (sonete), în vreme ce Mircea Micu semnează parodii, iar Tudor George dă așa-numitele „sonete homeopatice”. Colaborează cu proză Valentin Silvestru, Ion Băieșu (romanul în foileton Unul dintre noi doi a ucis), Paul Everac, D.R. Popescu, Valeriu Cristea, Sorin Holban, Vasile Băran, Mircea
MOFTUL ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288204_a_289533]
-
cadrele unei publicații strict umoristice. Astfel, M. r. include poezii aparținând lui Marin Sorescu și Nichita Stănescu, alături de versuri de Anghel Dumbrăveanu, Radu Cosașu, D.R. Popescu, Viorel Cacoveanu (sonete), în vreme ce Mircea Micu semnează parodii, iar Tudor George dă așa-numitele „sonete homeopatice”. Colaborează cu proză Valentin Silvestru, Ion Băieșu (romanul în foileton Unul dintre noi doi a ucis), Paul Everac, D.R. Popescu, Valeriu Cristea, Sorin Holban, Vasile Băran, Mircea Horia Simionescu, Bedros Horasangian, în timp ce Dumitru Solomon figurează cu Teatru foarte scurt
MOFTUL ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288204_a_289533]
-
Se cultivă ritmul clasic, cu accente romantic-baladești, sunt invocate nume de rezonanță exotică, ca în Triptic („Acarnia - țară de veacuri prelungi/ Alarhos - trup fără trup, nume fără nume”). Lirica primește treptat accente melancolice, evocatoare, erotismul filtrându-se în forme calofile. Sonetul, cultivat cu pasiune, are incantații melodice delicate, etalând imagini brodate parcă în fir de mătase, cu o anume suavitate a versului ce riscă să eșueze în dulcegărie („Chiar tu erai liana înălțată/ pe gâtul cerului înlăcrimat/ cu geana ochilor încercănată
MOCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288198_a_289527]
-
Bucovina”. Lasă fabule, încercând o actualizare a tipurilor și situațiilor universale și subliniind necesitatea păstrării limbii, a portului și a obiceiurilor autentice. O satiră din „Calendariul pentru Bucovina” pe anul 1848 (Calendariul vechi către cel nou) îi este atribuită. Patru sonete de factură clasică, în care compară între ele anotimpurile și ciclurile vieții omenești, sunt compuneri livrești, lipsite de fior liric. Lui M.-A. i s-a atribuit, de asemenea, localizarea unei povestiri a lui Pușkin, Viscolul, publicată sub titlul Rătăcirea
MORARIU-ANDRIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288243_a_289572]
-
CU STRUCTURA LUCRĂRII ȘTIINȚIFICE (P. 54 ÎN ȘPALT)!!! DE INTRODUS SI LEGENDA Bibliografie specială Florea, 1983. Șerbănescu, 2001. IV. Speciile textului științific Fiecare dintre cele patru stiluri publicistice și-a cristalizat specii proprii. Astfel, În cazul stilului beletristic, vorbim despre sonet, rondel, odă, roman, schiță, povestire, nuvelă, dramă etc. Stilului administrativ Îi sunt specifice petiția, cererea, procesul-verbal, CV-ul, scrisoarea de intenție, scrisoarea de recomandare, după cum stilul publicistic are următoarele specii: știrea, interviul, ancheta, reportajul, editorialul etc. Este și normal ca
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
1931 cu volumul de versuri Eulalii, prefațat de Ion Barbu și încununat cu Premiul Socec. Singurele versuri încredințate ulterior presei, până cu puțin timp înaintea morții, când în „Viața românească” și „Tribuna” îi apar tălmăciri din E. A. Poe și șase sonete, sunt cele în limba franceză din „Contimporanul” și „Ulise”. Primele eseuri i se tipăresc în 1932 în „Floarea de foc”, „Contimporanul” și „România literară”. Momentul coincide cu afilierea la gruparea Criterion, la simpozioanele căreia conferențiază despre direcții și doctrine din
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
urmată, după război, de ani lungi de penitență. Acum tălmăcește din Shakespeare (Regele Ioan), Ferreira de Castro (romanul Oile Domnului), François Villon (Balade și alte poeme), Sofocle (Oedip Rege) și poemele lui E. A. Poe. În tăcere și izolare, poetul compune sonetele din Cununa Ariadnei, ciclurile Epigrame, Poeme, Poeme în curs, dramele Deliana și Soarele și Luna, toate apărute postum. Versuri inedite, originale și traduceri, își vor găsi loc, începând din 1966, în „Familia”, „Astra”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Manuscriptum”, „Revista de
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
un suflu tragic se insinuează în atmosfera mistic-liturgică și moartea ia dimensiunile unui mister cosmic. Cantilenă, care este o piesă antologică a modernismului românesc și o culme a artei lui B., nu este unica formulă a lirismului său. Ciclul de sonete Cununa Ariadnei pare scris de un alt poet. Expresia s-a limpezit, versul bate cadențele unei prozodii sever normate. Abia acum, zelul clasicizant al eseistului află suportul care îi dă credibilitate. Forma apolinică a sonetului, în care poetul aduce unele
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
a lirismului său. Ciclul de sonete Cununa Ariadnei pare scris de un alt poet. Expresia s-a limpezit, versul bate cadențele unei prozodii sever normate. Abia acum, zelul clasicizant al eseistului află suportul care îi dă credibilitate. Forma apolinică a sonetului, în care poetul aduce unele inovații, satisface și nevoia de simplitate, și pe aceea de revelație. Obsesia absolutului și a purității spirituale se menține, dar vehicul, de data aceasta, este dragostea, nu însă cea profundă, Afrodita Pandemos, ci aceea sacră
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
1904-1907). Lirica lui B.-A., poet famelic și boem incorigibil, e o spovedanie amară, păstrând, în confesivitatea ei, o anume decență a suferinței. Tonalitatea versurilor, încă de la primul volum, Singurătate (1892), rămâne elegiacă. La fel, în Din vravuri (1894) și Sonete (1904). Chiar și clipele de veselie sunt umbrite de tristețe. În poezia erotică, îngânările lui sunt ale unui eminescianizant, mergând până la pastișă. Unde inspirația se mai primenește e în contact cu „cântările poporului”, cu doinele și baladele, al căror spirit
BURLANESCU-ALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285960_a_287289]
-
din Berta Galeron de Calonne, Béranger, Schiller ș.a. Tălmăcirile sale sunt din franceză și italiană, germană și engleză, ceea ce denotă cultură. SCRIERI: Singurătate, Craiova, 1892; Din vravuri, București, 1894; Doine oltenești, Craiova, 1896; Lew, Craiova, 1899; Două cumetre, Craiova, 1899; Sonete, Craiova, 1904; Cântări, Craiova, f.a.; Salba de aur, Craiova, 1907; Proză, Craiova, 1907; Poezii, Craiova, 1907; Epigrame, Craiova, 1910. Traduceri: [Berta Galeron de Calonne, Béranger, Marc Monnier, Schiller], în Din vravuri, București, 1894. Repere bibliografice: I. C. Popescu-Polyclet, Reliefuri, Craiova, [1940
BURLANESCU-ALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285960_a_287289]