2,703 matches
-
principal de statele Washington, Oregon și Texas. În 1994129, Statele-Unite aveau o suprafață plantată cu viță de vie de 310 000 ha., o producție de 16,2 milioane de hl și un consum de 6,7 litri per capita. Așadar spaniolii sunt cei care au introdus vița de vie în Argentina, aducând cu ei câteva plante de Vitis vinifera. Marele răspânditor al viței de vie a fost P. Juan Cidrõn, în 1558. La începutul secolului al XIX-lea, marele curent al
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
în Argentina, aducând cu ei câteva plante de Vitis vinifera. Marele răspânditor al viței de vie a fost P. Juan Cidrõn, în 1558. La începutul secolului al XIX-lea, marele curent al imigrației europene, constituit în principal din italieni și spanioli, a transformat actualele provincii Mendoza, situată la picioarele Anzilor 130, dar la o latitidine similară cu cea a Marocului, și San Juan în veritabile oaze viticole. La acest fapt s-a adăugat și construcția unei căi ferate, între 1878 și
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
29,50 l. Provenind din insula Madeira și din Azore, vița de vie a fost introdusă în Brazilia în 1532 de către Martin Alfonso de Souza. Dezvoltarea acesteia s-a produs în funcție de colonizare și de diferitele valuri de imigrare. Astfel, portughezii, spaniolii, francezii și italienii au contribuit la expansiunea viticulturii braziliene. Către 1830, peisajul viticol se va transforma total, odată cu sosirea primei varietăți a viței de vie americane, Vitis Labrusca "Isabella". Rezistența acesteia la maladii, rapida ei aclimatizare și productivitatea i-au
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
să producă vin. În 1994, Uruguayul avea o suprafață plantată cu viță de vie de 11 000 ha, o producție de 709 000 ha și un consum per capita de 30,50 l. Vița de vie, introdusă în 1555 de către spanioli, a cunoscut un avânt rapid în văile fertile din Peru, ajungând la o suprafață de aproape 36 000 ha. Producția de vin a urmat aceeași tendință, concurând regatul Spaniei care, în 1629, a interzis navelor din Atlantic să transporte vinuri
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
mereu ești Lumea Nouă a cuiva. Din acest punct de vedere, Europa a fost Lumea Nouă a navigatorilor și cartografilor chinezi care, îndeosebi la începutul secolului al XV-lea, brăzdau mările lumii 134. Din păcate, confruntarea dintre autohtoni și europeni (spanioli, francezi, englezi, portughezi, olandezi), s-a tradus mai ales prin masacre, ba chiar și prin genocide 135. Capitolul II SITUAȚIA VIILOR LA NIVEL PLANETAR Comunitatea Europeană ocupă primul loc în cadrul sectorului vitivinicol deținând, în medie, 75% din producția mondială (ceea ce
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
pustiu sau cucerit în dauna locuitorilor săi inițiali. Cuvântul "colonie" apare în franceză (în sensul roman al termenului) în 1308 și se generalizează în secolul al XVI-lea. De asemenea, englezescul colony (1382) se aplică exemplelor moderne începând cu 1555. Spaniolul colonia apare în 1570. 51 Numiți keltoï de către greci, ei sunt numiți galli de către romani. Însă celții sau galii sunt același popor. 52 Galii erau și ei civilizați, asemenea romanilor. Dacă nu au dominat, aceasta s-a întâmplat pentru că nu
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
teologi și mediciniști, mai târziu și juriști. Pe lângă francezi învățau și străini. În această perioadă au devenit celebri, mari medici din Salerno, Montpellier și Padova, precum Jean Saint-Amand, Gilles de Corbeil, Gérard de Bourges, Pons de Saint Gilles, Pierre Julien Spaniolul, ajuns Papa Ioan al XXI-lea. Chirurgia nu era profesată de medici până la 1515. Bărbierii erau aceia care practicau mici intervenții chirurgicale și extracții dentare, fiind organizați în colegii ca cel înființat de Jean Pittard, la 1260 (Collège Saint-Côme). Dar
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ca importanță în centrul secolului, ca inima în centrul organismului uman, al vieții și atenției medicale. (în Anatomia lui Galen era ficatul). Până la marea descoperire a sistemului circulator sanguin general, mai mulți medici scriseseră despre mica circulație sanguină, între care spaniolul Miguel Servet, ars pe rug de calvini, în 1553, la Geneva. Deci, în plină Renaștere, Servet precizase că sângele circulă de ventricolul drept al inimii la plămâni „unde se purifică“, și se reîntoarce la inimă prin atriul stâng ajungând în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Daquin și Nosographie philosophique, tratatul lui Pinel, un nou orizont se deschide Psihiatriei a cărei importanță va crește în fiecare secol. Ecoul scriitorilor filosofi se resimte și-n organizarea învățământului pentru handicapați. G. Cardano înființează un învățământ pentru surdo- muți; spaniolul Pedro Pouce proiectează un învățământ propriu-zis pentru această categorie de handicapați fizici; în Franța Rodrigues Pereire se ocupă de școlile pentru handicapați (speciale) și în Germania, Heinicke, înființează la Leipzig (1788) o școală specială. în secolul următor vor apărea numeroase
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
tirania rimei, care înlătură teatrului orice verosimil și orice credit celor care aduc acolo vreo scânteie de judecată." Limbaj al convenției, versul este, după părerea lui, de evitat pe scenă. El îi citează ca modele pe autorii dramatici italieni sau spanioli care, în majoritate, utilizează în mod fericit proza. "Dintr-o mie de comedii și tragedii italiene, nu cunosc decât Sophonisba lui Carretto care să fie rimată, toate celelalte fiind în proză sau în vers liber care aproape că nu se
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mie de comedii și tragedii italiene, nu cunosc decât Sophonisba lui Carretto care să fie rimată, toate celelalte fiind în proză sau în vers liber care aproape că nu se face simțit; în afara creatorului de rime Lope de Vega, toți spaniolii, care de altfel desconsideră toate regulile din teatru, au avut grijă să nu păcătuiască împotriva verosimilului în această privință, lucrând, ca și italienii în comediile lor, în proză sau în versuri fără rimă. Numai noi, ultimii barbari, mai păstrăm acest
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a lui Carol I, marile creații ale lui Marlow, Shakespeare, Ben Jonson, Cyril Tourneur etc., nu are teoreticieni. Câteva tirade, uneori, ne lasă să ghicim din loc în loc că pozițiile autorilor dramatici sunt identice cu cele ale contemporanilor lor italieni, spanioli și francezi. Trebuie deci să revenim pentru moment în urmă și să luăm în considerare starea teatrului înainte de apariția Clasicismului. Arta nouă de a face comedii [în aceste vremuri] (Arte nuevo de hacer comedias en esto tiempo)1 de Lope
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lucru! Însă astăzi câți își fac semnul crucii când văd cum fug anii într-o acțiune al cărei termen convenit este o zi artificială care nu are nici măcar durata ei matematică! Luând în considerare totuși că la teatru, furia unui spaniol așezat [pe locul lui] nu se calmează decât dacă i se reprezintă în două ore tot ce se întâmplă de la Geneză la Judecata de Apoi, cred, în ceea ce mă privește, că fiind vorba de a plăcea, orice efort care reușește
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu fi atins gloria, nici calitatea excelentă a Anticilor. Ei nu considerau că gustul națiunilor este diferit, atât față de obiectele spiritului, cât și față de cele ale trupului, și că la fel ca maurii dar fără să meargă atât de departe, spaniolii își imaginează și se complac într-un fel de frumusețe cu totul diferită de cea pe care o prețuim în Franța, și că ei doresc la iubitele lor o altă proporție a membrelor și alte trăsături ale feței decât cele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ne privește, vom păstra unitatea de loc ori de câte ori acțiunea se va desfășura într-un singur oraș, ba chiar, dacă se va desfășura într-o singură casă; este suficient să nu treci de la Napoli la Castilia, cum obișnuiau să o facă spaniolii fără să-și pună niciun fel de probleme; de altfel, ei încep să-și corecteze această exagerare, să fie mai scrupuloși în privința distanțelor și a duratei. De unde trag concluzia că, în cazul în care comedia poate să se desfășoare fără
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care el l-a ținut la Viena în 1808 și care a fost publicat în Germania în 1811. El condamnă aici, cu o virulență uneori nuanțată de rea credință, Clasicismul francez și, cu multe elogii față de dramaturgiile elisabetane și față de spaniolii Secolului de Aur, proslăvește un teatru în care acțiunea primează asupra povestirii. Dornică să le împărtășească francezilor dragostea ei pentru literatura germană, ea difuzează ideile lui Schlegel în Despre Germania (De l'Allemagne). Lucrarea, publicată la Londra în 1813, nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca Jérôme Savary, sunt moștenitorii săi și proslăvesc, ca și el, un spectacol complet. Mișcarea Panique provine direct de la Artaud și Suprarealism. Între 1960 și 1962, Arrabal (născut în 1932), Roland Topor, Alexandre Jodorovsky, pictori, dramaturgi, regizori scenici francezi, mexicani, spanioli, au ales cuvântul "panique" (panică) cu ocazia întâlnirilor lor de la Paris, la Café de la Paix, pentru a denumi între ei, nu un grup sau o școală artistică, ci un mod de a fi. În cursul unei conferințe 35, în 1963
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
L'Avant-Scène Théâtre Revue d'Histoire du théâtre Théâtre/Public Travail théâtral Tabla ilustrațiilor 1. Teatru grec (reconstituirea teatrului din Delos) 2. Plantare tip a scenei după moda italiană, după un desen de Sabbattini (1638) 3. Car rulant al autosacramentalului spaniol 4. Teatru elisabetan: ("Swan Theatre") 5. Le Vieux-Colombier, de Jacques Copeau 6. Teatrul total, de Walter Gropius (1927) Index A Adamov, 251 Agathon, 30, 32 Alembert (d'), 150, 158, 177, 189 Antoine, 84, 93, 146, 232, 233, 234, 265 Apollinaire
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Iustinian conține reflectată atitudinea societății față de deficienții de auz și despre drepturile pe care aceștia le aveau. În secolul al XVI-lea, medicul, filosoful și matematicianul Girolamo Cardano scrie despre instrucția și educația surdomuților, bazate pe demutizare și comunicare verbală. Spaniolul Pedro Ponce de Leon este primul care a folosit limbajul oral că forma a demutizării. Au existat de-a lungul timpului diferite poziții față de metodă folosită pentru învățarea limbii de către deficienții de auz. Dintre acestea, au fost structurate trei metode
Integrarea ?colar? a copiilor cu deficien?e de auz by Ancu?a Mocan () [Corola-publishinghouse/Science/84054_a_85379]
-
noiembrie 1929. A făcut o vizită în Catalonia, a stabilit numeroase contacte cu istoricii spanioli și a fost primit de regele Alfonso al XIII-lea. Lui Iorga îi plăcea Spania și admira poporul acesteia. Vorbea despre "demnitatea aristocratică a tuturor" spaniolilor și considera țara aceasta ca fiind "cea mai cinstită și mai manierată țară din lume". Era profund afectat de "veselia" poporului spaniol. A vizitat Portugalia în mai multe rînduri în 1928. Pe lîngă participarea la Conferința Mondială de Istorie de la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Ceea ce nu l-a împiedicat să-și continue atacurile împotriva altor evrei. Astfel, în cele mai tensionate momente ale acestor ani de istorie, Iorga l-a susținut pe rabinul Nemicrower, dîndu-l ca exemplu 28, i-a apărat pe evreii sefarzi (spanioli) și i-a prețuit pe dr. Gaster, pe Sigmund Freud, Albert Einstein și pe mulți alții. A condamnat totodată orice atrocități comise împotriva evreilor de legionari și de naziști. Dr. Anna Colombo, o studentă evreică italiancă, a venit să conferențieze
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Franța, În 1914, englezii preferaseră să lupte „prin procură”: fără o armată permanentă, evitând implicarea serioasă pe continent și abținându-se să desfășoare trupe pe pământ european. În trecut, o putere maritimă În căutare de mercenari se putea orienta spre spanioli, olandezi, elvețieni, suedezi, prusaci și, bineînțeles, spre ruși. Dar vremurile se schimbaseră. De aici și decizia britanică, În ianuarie 1947, de a-și dezvolta propriul program atomic. Alegere care avea să conteze abia mai târziu. Pe moment, singura speranță a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1927, Parlamentul britanic instituise prin lege un sistem procentual: până În 1936, minimum 20% din filmele difuzate În Marea Britanie erau producții interne. După al doilea război mondial, guvernul britanic spera să ridice cota la 30% pentru anul 1948. Francezii, italienii și spaniolii aveau obiective similare sau chiar mai ambițioase (industria germană a filmului nu era, desigur, În măsură să se apere). Dar un lobby hollywoodian insistent a menținut prin Departamentul de Stat presiunea asupra negociatorilor europeni, reușind să includă În fiecare acord
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vremea respectivă, includea Sri Lanka, Birmania și teritoriile care formează astăzi Pakistanul și Bangladeshul. Toate imperiile europene se formaseră prin anexiuni sporadice, episodice și (cu excepția rutelor terestre și maritime care serveau India britanică) fără calcule privind coerența logistică sau câștigul economic. Spaniolii pierduseră deja cea mai mare parte a imperiului lor: la Început În favoarea britanicilor, apoi cedând cererilor de independență ale propriilor coloniști și, cel mai recent, În fața puterii crescânde a Statelor Unite - o sursă de antiamericanism persistent În Spania, atunci și acum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru oraș și s-au mutat În regiuni mai dezvoltate ale țării. În Spania, peste un milion de locuitori din Andaluzia s-au mutat spre nord, În Catalonia, În cele două decenii de după 1950: În 1970, 1,6 milioane de spanioli născuți În Andaluzia părăsiseră regiunea natală, 712.000 dintre ei fiind stabiliți numai În Barcelona. În Portugalia, un procent substanțial de locuitori din sărmana regiune Alentejo au plecat la Lisabona. În Italia, Între 1955 și 1971, aproximativ nouă milioane de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]