KorAP: Find »[drukola/base=speria & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...106 107 108 ...463 >

11,560 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

A, da. Walter părea fericit de schimbare. — El i-a spus că va trebui să pună capăt aventurii, iar ea i-a spus că ar fi periculos să o pună să aleagă. Periculos, exact așa a spus. Asta l-a speriat. Era ceva ce Walter ezita să îmi spună. îl simțeam cum își alege cu mare grijă cuvintele. Am insistat. —Și nici ție nu-ți convenea aventura asta, nu-i așa? Atinsesem o coardă sensibilă. Vocea lui a coborât atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Nu, nu e vorba despre asta. Tonul vocii mi-a eliminat cu sfidare ignoranța. —Despre scrisori. I-am spus totul despre scrisorile pe care Catherine le scria femeii aceleia. O grămadă de lucruri s-au potrivit atunci. Iar el era speriat de un scandal, am spus încet, aproape pentru mine. Aproape că a avut un atac de cord, a spus Walter voios. Credea că domnișoara Jackson se va duce direct la ziare. Aș fi putut să îi spun că nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
atenția ca să nu mă duc afară să verific dacă le-a venit șoferul. Aș fi dat peste Walter Quincy. Walter probabil îi spusese că i-am tras clapa și că e posibil să-l fi văzut la față. S-a speriat la gândul că aș putea să-l văd și să fac legătura cu ea. Și i-a mers; m-a trimis în cealaltă direcție, în birou, în timp ce ea a fugit să îi spună personal lui Walter că sunt gata să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Debray. Am luat în total trei. La ultimul ajunsese să fie ca o rutină. Și-a suflat nasul. — Apoi totul s-a petrecut așa cum ai spus. Shelley a spus că urmează să facă un inventar mai devreme și m-am speriat. L-am sunat și mi-a spus să-mi păstrez calmul, că ea nu poate dovedi absolut nimic, dar eu știam că nu o pot convinge. Știam că dacă mă întreabă dacă am văzut cumva tablourile aș fi spus totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
credea că sunt supărată pentru că am dezamăgit-o, nu pentru că eram direct implicată. Tu ai fost singura care și-a dat seama. Dar trebuie să mă crezi, Sam, i-am spus și lui că totul s-a sfârșit. M-am speriat cumplit. Chiar dacă nu ai fi aflat tu, nu aș mai fi făcut-o. Nu sunt făcută pentru așa ceva. Pun pariu că el nu a încercat să o facă să se răzgândească. Harriet era un complice riscant; a fost norocos că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
gândit că mașina poate o să se întoarcă; că șoferul poate o să verifice dacă am murit sau dacă e nevoie să dea cu spatele peste mine. Poate aș fi reușit să arunc cu mâna descărnată peste acel cineva. Asta i-ar speria de moarte. Am încercat să mă ridic și am respirat îndurerată. —Sam, Sam, ești teafără? Sam! —Aaaaa! am urlat în stare de șoc. Corpul peste care stăteam întinsă pe jumătate a sărit în sus. Mi-am întors capul și l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
ceva important. Nu, lipsit de importanță, mai degrabă. * * * Trebuia să i le dau Laurei Archer. Ideal ar fi fost să-i înmânez o grenadă cu cuiul scos, dar oricum îmi câștigase respectul. Făcuse o treabă perfectă, fără greșeală. Ieri se speriase. Văzusem asta. Dar reușise să schimbe situația în favoarea ei. Probabil s-a dus direct la Clifford Hammond. în loc de scrisori avea o altă sfoară: ceea ce știa. Probabil i-a mărturisit că luase legătura cu mine, i-a spus că am amenințat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
se gândise Clifford Hammond, și poate și Catherine, că am să fac încă de la început: să-i șantajez. Dar nu pentru bani, așa cum credeau, ci pentru informații. Aveam mâna pe receptor, gata să sun la Hammond, când a sunat telefonul, speriindu-mă de moarte. După ce m-am mai calmat puțin, am ridicat receptorul. —Sam? a spus o voce emoționată. Sam, sunt eu, Judy, de la Castle Road. —A, bună, Judy. Mă tot întrebam ce motiv avea să mă sune. —Sam, ai treabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
cred. Vrei să spui că tot despre scrisori e vorba? am spus. După tot ce s-a întâmplat? Nat a ridicat din nou din umeri. Dar despre asta a fost mereu vorba, a spus simplu. Să recuperez scrisorile. Să o sperii. —Te referi la Lee. Bineînțeles. — De ce ai fost de acord să faci asta? S-a uitat fix la mine. Acum mă durea privirea lui. — Aveam nevoie de bani, nu? a zis el, pus pe vorbă. Credeam că îmi e dator

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Presupun că tot despre Lee vorbești. Mi se uscase gura. A dat din cap. Nu trebuia să se întâmple. Nu că i-ar fi păsat în vreun fel lui Clifford. Nu voia să o omoare? — Doamne, nu. Doar să o sperii. Să-i spun să stea departe de Catherine. —Și ai speriat-o? Nat s-a răsucit incomod pe canapea. —într-un fel, da. De unde ai știut unde o să fie, am întrebat plină de curiozitate? —Ciudatul ăla care lucra pentru Catherine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
dat din cap. Nu trebuia să se întâmple. Nu că i-ar fi păsat în vreun fel lui Clifford. Nu voia să o omoare? — Doamne, nu. Doar să o sperii. Să-i spun să stea departe de Catherine. —Și ai speriat-o? Nat s-a răsucit incomod pe canapea. —într-un fel, da. De unde ai știut unde o să fie, am întrebat plină de curiozitate? —Ciudatul ăla care lucra pentru Catherine, a spus Nat. Ar fi făcut orice să ajungă la Lee

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318

oară, îl ajutase să alunge din el superficialitatea, punând în loc un spirit înflăcărat. Mai înainte nu îndrăznea să le privească pe fete, tremura de nervozitate când vreo fată dansa mai strâns cu el. Avusese ochi reci de iepure care o speriaseră pe Tua la început. Și așa, deodată, în corpul său avusese loc o schimbare - putea să vorbească deschis, cu ochii strălucind de iubire, cu o privire magnetică ce venea din adâncul inimii. Natanael și-a terminat studiile cu brio. Părinții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370

și negru, mirosind puternic a teamă, măști moarte, scenă de teatru, fum demonic și carne de gagici. - Nu-nțelegi, a conchis Bogdan. Văd că nu-nțelegi. Eu nu puteam scoate un sunet. Mi-a întins mâna, zâmbind. - Ce? m-am speriat eu. - Nimic. Plec. Trebuie să mă-ntâlnesc cu cineva și-am cam întârziat. Hai. Du-mă pân’ la ușă. Am deschis ușa cu frică. Nimeni acolo. Am respirat ușurat. Bogdan plecă, i-am urmărit ultima secundă de parpalac dispărând în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
înțelese că nu mai era chip de statere degeabas și se-avântă în luptă. Il avait un cal cu șapte capete e coadă del arginto, plus o sabie cu onze tăișuri e mâner format din pizdă de albină. Asta îi sperie-n așa măsură pe oamenii del nisipado, că fură brusc cuprinși de panic și devălmășie, care oricum îi caracteriza din naștere. Chaos era atât de mareones, încât arabon păreau că-s terminați și urmau să cadă într-un chasm profondo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
dintre numeroasele ziare cumpărate de ea întins pe jos și deschis chiar la pagina povestirii copilului, femeia pricepu instantaneu întreaga situație. - Mircea, ce faci? întrebă ea, ușor contrariată. Doar nu cumva... Ochii bărbatului ei trădau însă crima, iar femeia se sperie văzând acest lucru. - Mircea! strigă ea, sperând că ceea ce vedea nu era adevărat. Însă scriitorul era atât de transportat de ceea ce urma să întreprindă, încât nu putea să vorbească. Cu ochii sticlind de nebunie, trecu pe lânga soția lui fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
podea. Se înflăcără pe loc, uitând că în mod normal ar fi trebuit să continue prin a-și suge degetul mare de la picior. Reveni la poziția inițială. Un ritm dement, canibalic, la care directorul se acordă instantaneu, începu de nicăieri, speriindu-l de moarte pe Teleferic. Lui Clossettino nici că-i păsă. Începu să-și desfacă nasturii de la sacou în urlete gigantice de preamărire și adorație, după care haina îi căzu, dansând fantastic. Urmă cravata. Căzu și aceasta, umilă, alunecând în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
celui făcut de obiectivul unui aparat fotografic ieftin, automat. Din zona în care ar fi trebuit să se afle sexul lui Michael ieșea acum tot un sex, numai că mult mai ciudat, de tablă, arab. - Bă, oprește-te! urlă Teleferic, speriindu-se de moarte în clipa când realiză că tocmai i se adresase stăpânului său în limba necunoscută a oamenilor. Vrăjit de noutatea și forța gândului uman, încremeni pe loc, într-o grămăjoară informă de zăpadă carbonică. Era incredibil felul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
nasol. Dar asta nu înseamnă că n-o să ai și o șansă. Dar una singură, ascultă-mă bine. O să vezi și tu ce înseamnă cu adevărat viață nasoală, că deșertul v-a ținut în puf până acum. - Aoleu, făcu Abdulah, speriat. - Nici un aoleu. O singură șansă, reține asta ca și cum ai auzi o formulă magică. Dacă îi dai cu piciorul, s-a terminat. Deodată tipul în halat de baie se ridică în picioare, hotărât. Fostul moș Abdulah îl privi uimit. - Auzi, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
magazin gri care îi apăruse în fața ochilor. Pe el scria UNIREA. Totuși asta nu-l ajuta prea mult, așa că încercă să caute ajutor privind în jurul său. Fețele și hainele oamenilor depășeau și ele orice imaginație, fiind negre. Lucrul acesta îl sperie într-o așa măsură, încât Abdulah făcu pe loc o reevaluare a tuturor datelor care compuneau persoana lui, moment în care înțelese. Pedeapsa. Pedeapsa din grădina raiului. Iar această pedeapsă însemna că el încă mai păstra o umbră din conștiința

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
Palade, soția directorului, în clipa când bietul Moș Crăciun veni să-și ridice banii. Vino poimâine. - Bine, dar... - Te-ai mai înnegrit la față, remarcă deodată femeia. Și nasul, parcă... nu mi-ai spus, ai avut strămoși turci? Abdulah se sperie. Înseamnă că se vedea? Fiindu-i deja teamă să nu se dea de gol cu privire la nu se știe ce, pentru că oricum situația în care ajunsese părea mai mult decât îngrozitoare, acesta bâlbâi două vorbe după care ieși, speriat. - Barosane, împrumută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
veci după oribila experiență din București, Abdulah se îndreptă spre ei zâmbind cu toată fața, vesel, radiind fericire și bunătate. Îi întâmpină cu mâinile întinse ca pentru a-i saluta sau îmbrățișa, însă atât de neașteptat, încât cei doi se speriară. Lindsay îl recunoscu imediat, luminându-se și ea la față. Îi studie costumul. - Abdulah, tu aici? Ce idee bună ai avut să fii Moș! Îți stă extraordinar! - Am vrut să vă urez Crăciun fericit amândurora, spuse el aproape pe nerăsuflate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
afla în încăpere și, de asemenea, nici jena ce m-a cuprins nu-mi vine ușor a vă mărturisi. Probabil că arătam dezgustător. Am încercat să mă port cât mai natural, desigur, vreme în care am panoramat cu privirea-mi speriată întreaga încăpere, încercând să înțeleg cât mai multe din cele ce vedeam. Lumina din această sală era extrem de puternică, aproape orbindu-mă după semiîntunericul în care îmi clătisem ochii înainte de a intra. Încăperea avea, din câte puteam să-mi dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
nu glumea absolut deloc, iar cenaclul îi purta pur și simplu numele, ceea ce mi se părea cumplit. - Să ai grijă, spuse deodată lângă urechea mea o voce de bărbat. Euripide e nebun. La fel și cenaclul ăsta. Am întors capul, speriat. Cel care îmi adresase aceste cuvinte era vecinul de scaun aflat în partea mea dreaptă, singurul vecin de altfel, pentru că în partea opusă nu aveam altceva decât zidul. - Cum? am întrebat, prefăcându-mă că nu l-am auzit. Ce anume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
doar, virgulă deci el o aștepta pe ea în fremătare, nemainemaiputând în a-și ține răsuflarea. El o iubea fără asemănare virgulă dragostea e cel mai înălțător sentiment pe care îl poate concepe ființa umană! - Aah! urlă Euripide ca înjunghiat, speriindu-ne. Credeam că i se făcuse brusc rău, dar nu era decât sentimentul de profundă încântare pe care îl trăia ascultând cuvintele tinerei Sticlaru. Genială asta cu dragostea... murmură el aproape prăvălindu-se, atât de intens trăia acele clipe. - Ăăăă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
de două secunde, după care își luă inima în dinți: - Sunteți sigur că vreți ca toată lumea să audă opinia mea sinceră? - Exact. - Ei bine... atunci... generația domișoarei aici de față ar face mai bine să tacă! tună Maro, extrem de nervos, speriindu-mă chiar și pe mine. Era atât de hotărât, încât admirația mea față de el crescu și mai mult. - Cum adică? întrebară într-un glas Aurora și Euripide. - Adică nu are nimic de spus. Generația aceasta, din care face parte și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]