2,860 matches
-
aburi de otravă, peste capul meu zvîrliți-vă; Voi vipere colcăitoare, picioarele-mi înfășurați-le; Voi broaște,-împrăștiați-vă veninul pe cărarea-mi; Voi meteori nimicitori, străluciți asupră-mi. Voi anotimpuri împresurătoare, anul prindeți-l; Și interziceți răsăritul primăverii cu-ale ei splendori; Nu lăsați grînele s-apară, cele ce viața o păstrează; Iar vijeliile muginde hăcuiască cerurile". Voi rîușoare lin lucind, încetați să curgeți, Ori lunecați, umflate cu o moarte certă și otravă". "Voi comete livide, dați foc la cerurile populateCăci - -mîța
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Chatterton în contrast, printr-o afirmare debordantă a viului, a vieții, ajungînd să vorbească de pămînt în termenii a ceva "mai mult decît raiul". Și anume, în poemul Decay / Decădere, Clare spune: Ședeam cu dragoste lîngă rîul pășunii, / Da, însăși splendoarea alături ședea / Pînă ce cîmpuri părură mai mult decît raiuri" (fields did more then edens seem) (cf. Clare 2007: 210-211, v. 21-23).] [**[I'll] die each day in thought: pasaj ce amintește de inscripția (datată 16 ianuarie 1826) a lui
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
acel explorator vine altul, care are aceleași posibilități reduse de investigare. Va avea un alt traseu și va reconstitui oarecum altfel imaginea sălii folosind puține rezultate și multe presupuneri. Exploratorii se vor contrazice deseori, iar creativitatea - acea sală plină de splendori - se lasă cu greu descoperită. Pentru a întregi cunoștințele despre creativitate se impune să se recunoască că fiecare cercetare aduce un strop de lumină în domeniu și reprezintă un punct de vedere adevărat din perspectiva cercetătorului. Deoarece nu putem arunca
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
care simte nevoia, „viața romantică” a banditului Terente. Însemnările ar rămâne simple „dări de seamă” dacă pornirea de a admira, foarte activă la neobositul drumeț, nu ar însufleți o pagină sau alta. „Uluit”, în Deltă sau prin munți, de atâta splendoare, el are de înfruntat, ca întotdeauna, insurmontabilul handicap. „Panorama” e mirifică, nici vorbă, dar pana e „neputincioasă s-o descrie”. Pana nu doar a autorului, ci a orișicui: „Dar cine este atât de trufaș și să spună că poate reda
TICAN-RUMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290169_a_291498]
-
care dă posibilitate de manifestare ciclului samsaric, descoperă condițiile necesare încetării acestei „produceri” și se află în posesia celor patru Adevăruri Nobile. În zori, „nimicită fiind ignoranța, risipită bezna, trezită cunoașterea, dobândită lumina”, sufletul lui Gautama a fost copleșit de splendoarea adevărului pa care tocmai îl descoperise. El devine Buddha, Trezitul, Iluminatul și este pentru totdeauna eliberat de ciclul transmigrărilor. Conținutul real al acestei eperiențe nu poate fi însă niciodată exprimat în cuvinte. Aceasta deoarece cuvintele sunt tiparele măyei, ochiurile rețelei
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
intră în ultima lui existență nu trece prin diversele transformări ale embrionului, ci apare în această raclă, așezat și cu toate membrele marcate de semnele caracteristice. Racla are o culoare care le umbrește pe toate celelalte, o strălucire în fața căreia splendorile pălesc; pătrată, cu înălțimea unui copil de șase luni; deasupra are o galerie cu un jilț (paryaṅka) în mijloc, pe măsura unui Buddha; chiar și veșmântul lui Mahăbrahmă, apropiat de această imagine, ar fi eclipsat, ar semăna cu o stofă
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
și niște bani În plus, nu? Eu mă descurc foarte bine. Copilul nu trebuie să mă ajute cu nimic, el Își câștigă treaba lui, eu cu nevastă-mea mă descurc, stăm aproape unii de alții, am un nepoțel de toată splendoarea, bun de carte, drăgălaș. Ce să-i mai cer altceva lui Dumnezeu? Sănătate-i mai cerem lui Dumnezeu amândoi. Sunt foarte-foarte fericit. Dar resentimente aveți? Nuuu! Nu! Păi, așa m-am născut... Eu nu urăsc pe nimenea... Nuuu! Eu nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a fost instalat biroul tipografiei Grigore Luis. O curte imensă și o casă boierească în fund, proprietatea lui Nicolae Lahovary, tatăl lui Alexandru, Iacob, Ion și Emil Lahovary. Această curte boierească a avut o foarte fru moasă carieră. Decăzând din splendoare, a fost închiriată Ministerului de Justiție, după aceea a trecut cu chirie în mâna unei evreice care dedea camere mobilate. Mai târziu a fost luată cu chirie de către celebrul, pe vre mea aceea, Mihăiță Lăncierul, antreprenorul tunelului de sub Pasagiul Român
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
scriitorii români postbelici. Apărut într-o epocă de prefacere a literaturii (venită după „dezghețul” din 1956), el a beneficiat de simpatia pentru poeții tineri apărută (cu oarecari urme de remușcare) după moartea lui Labiș, pentru a se desfășura în toată splendoarea talentului său. Păunescu, angajat în întreprinderi politice și civice, a trebuit să se supună unor cenzuri. De asemenea, Ioan Alexandru s-a supus (voluntar) unor determinări filosofice și teologice. Autorul Necuvintelor a fost singurul liber: a trăit pînă în ultima
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu floarea albă, apoi a apărut celălalt lan, de maci cu floarea roșie. Stăteam pe bancheta din față a autobuzului. M-am ridicat în picioare și m am întors către cei aflați în spatele meu. Entuziasmat la culme, am strigat: „Liniște!” Splendoarea regală a lanului cu maci trezise în mine pornirea de a-i da onorul. La capătul lui, s-a aplaudat, ca la sfîrșitul unui spectacol. *Sufletește, sînt sătean. Mă recunosc în portretul moral pe care un cercetător i l-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și de zări largi. Trubadur și rapsod! *„Am și eu uneori ca multă lume gînduri de nemărturisit” (Caragiale, vezi: Restituiri, p. 308). Da, fiecare din noi are „son jardin secret”, colțuri sufletești cu porți sigilate, care în anumite cazuri închid splendori, în altele „mizerii”, lucruri urîte și regrete... „Tainele inimii”... Ani mi-a descris cum arată „Bunica”: „un schelet îmbrăcat în piele”... I-au scos (căci n o mai putea suporta) și placa dentară, iar acum are fața scobită adînc. Stă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
obștesc. În prezent citesc viața lui Ibrăileanu, așa cum ar putea fi cetite și memoriile D-lui Ciurea. Noi avem o viață mai ștearsă din punct de vedere artistic și cultural, dar ne menținem sănătatea În aerul ozonat de aci, În splendoarea peisagiilor brașovene. Foarte mulți vizitatori străini, care admiră pitorescul brașovean! (...). 96 Memoriile lui Vasile Ciurea, cuprinzând date despre activitatea sa culturală, despre oameni de seamă și Întâmplări din epocă, n-au văzut lumina tiparului. El a plecat În lumea umbrelor
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
speriat frigul și ploaia. Peisajul, tot Îngălbenit, are farmecul lui coloristic, dar totuși strecoară În suflet, un sentiment de tristeță!? Vara aceasta ne-a oprit să facem excursii mai multe; vizitatorii nu țin cont de ploaie și frig. Au admirat splendoarea așezării Brașovului. Prea devreme am Început focul la sobă! În privința documentelor promise, chiar astăzi le-am expediat - colet - pe adresa D-lui Ciurea. Rog să nu se supere, deoarece era o cursă mai dreaptă. Ar fi fost un ocol prea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Cât privește Brădățelul 663, În adevăr e poziție minunată, brădet frumos, impozant, vrednic de văzut. S-ajungem cu sănătate În primăvară, prin mai, să vii, să te conducă cumnatul Costică 664, preotul, pe la Rotopănești, prin Brădățel și pădurea nesfârșită cu splendorile ei. și acum dragul meu nepot, eu Îmi Închei scrisoarea, În credința căți vor pricinui oarecare bucurii, cele scrise și arătate de mine. Doamnei 661 Învățător În Botești, frate cu socrul meu, Învățătorul Ion Todicescu și cu generalul de corp
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
fericiți să le facă cunoscute întreg neamului românesc. Peste adevăr s-a depus zgura zecilor de ani, ca peste aurul acoperit de pământ în straturi, dar când întâmplarea sau căutătorul harnic îl scoate în soare, el strălucește împrumutând ceva din splendoarea însăși a generatorului luminii. Desigur că cercurile comuniste de la Moscova și apoi din țară au tras hașuri negre și groase pe fișa avută de Maniu și când a fost aruncat în temniță, unde a avut moarte de martir, a tras
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
timp în care ți-ar fi fost suficient să dai pe gât două cutii de bere. Slujba, whiskyul, liniștea și tihna mea, singurătatea, colecțiile cu Somerset Maugham și John Ford - toate, dar absolut toate, nu mai însemnau nimic. Strălucirea pajiștilor, splendoarea florilor... am murmurat eu. Am întins mâna spre panoul electric și am întrerupt toate luminile din casă. Chiar dacă voiam să gândesc, nu puteam. Mă durea rău rana și eram cumplit de obosit. Decât să reflectez asupra lucrurilor numai de dragul de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
chiar, o replică. — Da, vreau. M-am dus la mașină și am luat sacoșa de pe banchetă. Era o seară plăcută și liniștită de început de octombrie. Norii se spărgeau din loc în loc pentru a lăsa luna să-și arate toată splendoarea. O să fie vreme bună mâine, mi-am zis. M-am întors la canapea, am tras fermoarul sacoșei, am scos craniul înfășurat în prosopul de baie și i l-am întins fetei. Ea a pus paharul cu vin pe masă, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Brahms. Creator cu fundament folcloric, neputând fi nici desprins de, nici redus la acesta, C. se avântă pe jumătate din trunchiul viguros al literaturii populare pentru a se înscrie în specia literaturii culte. El este miticul Centaur, de o unică splendoare, al culturii noastre. Apărut după începuturile noastre literare, străin de influențele de imitație ale timpului și într-o perioadă când poporul își păstra încă arta lui orală, Creangă aduce prospețimea sufletului artistic popular, a cântecului și zicalei, valorificându-le și
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
realizate, începând cu numărul 15 din 1993, numere tematice cu subiect dinainte anunțat, la care participă interlocutori din cele mai diverse câmpuri: scriitori, sociologi, istorici, oameni de știință, politicieni, ziariști-comentatori, studenți ș.a. Se remarcă de-a lungul anilor dosare precum: Splendoarea și mizeriile mitocanului, Armata, Ce fel de bârfe bârfim, Violența, A fi sau a nu fi independent, Exilul românesc, Kitsch, Serialomania, Lumea interlopă, Vin americanii, Locul comun, Disciplina de partid, Modă și mode, Laic și religios, Subculturi, Scrisul & cititul, Specific
DILEMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286762_a_288091]
-
la infinit, eternizat. Poezia lui D. este în întregul ei o minunată halima. Dintre poeții de azi Leonid Dimov are, probabil, vocabularul cel mai bogat. Indiferent despre ce scrie, poemul devine o procesiune de obiecte. Nimicurile, mizeriile lumii capătă astfel splendori incalculabile. Banalitatea cea mai descurajantă pentru spirit este înfășurată, prin acest meșteșug, în purpuri regale și, vorba lui Ion Barbu (modelul autoritar), se căftănește. EUGEN SIMION Trezind în toată breasla cheful de a le comenta, ingenioasele și rafinatele poeme („proze
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
purpuri regale și, vorba lui Ion Barbu (modelul autoritar), se căftănește. EUGEN SIMION Trezind în toată breasla cheful de a le comenta, ingenioasele și rafinatele poeme („proze”) ale lui Dimov au dus critica în ispita unui fel de beție a splendorii și a unei emulații fascinate, epuizând-o și „plafonând-o” într-un timp relativ scurt. Încât a mai încerca în momentul de față o nouă caracterizare globală a acestei formule lirice după ce s-a vorbit atât de mult despre onirismul
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
de discriminare și cea intelectuală de uimire. Este, apoi, literatura contemplativă prin excelență. CÎnd nici un stimul exterior nu mai vine să provoace excitații, cînd informațiile primite de organism se răresc, conștiința ăși apare sieși mai limpede ca altădată, În toată splendoarea inefabilului ei. Tot ce ține de fiziologie face sens: foamea, setea, durerea, instinctul - acesta din urmă Înzestrat, e limpede, cu sens forte. Tot ce ține de funcționarea psihicului devine problematic, chestionabil, nesigur. CÎnd fiziologicul Își calmează manifestările, psihicul se dezvăluie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
îl acoperă cartea: interferarea dinamică între mișcarea liberă, excitată de spațiile cosmice, a halucinației vizionare și priza la existentul situat în proximitatea receptării comune: „În cele din urmă/ dezordinea atinge desăvârșirea/ limbile toate se dizolvă în muzica vântului/ haosul atinge splendoarea/ În cele din urmă dintre evoluții vârtejuri/ lumea brusc se oprește într-o imagine/ ape văzduhuri metropole rămân suspendate/ universul întreg se oprește/ într-o fotografie/ adâncă și temerară// El ia fotografia umedă încă/ o privește prelung/ pe el se
CARNECI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286117_a_287446]
-
pictura” amănunțită a peisajului și de numeroase întâmplări nesemnificative. Brodate pe o intrigă forțată, artificială, narațiunile (mai mult înșiruiri de secvențe lirice saturate de epitete dulcege și de expresii locale) exultă de un preaplin al fericirii de a trăi în splendoarea naturii și în curăție sufletească. Căldura autorului, atenția neobosită de observator minuțios al vieții rurale, fidelitatea în descrierea obiceiurilor, comportamentelor și a modului de a fi al țăranilor conferă prozei sentimentale a lui C. o anume valoare documentară. SCRIERI: Pe
CIOCARLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286251_a_287580]
-
Literatură, București, 1968, p. 39. Aceeași idee va fi reluată, poate într-o formulare mai pregnantă, în volumul Explorări în istoria literaturii române, Editura pentru Literatură, Bucureti, 1969, p. 37: Fondul de idei va rămâne, tot timpul, mai important ca splendoarea verbală și cuvântul va continua să fie un semn ce nu trădează o frumusețe și o muzicalitate intrinseci". 22 Mircea Anghelescu, "Barocul și retorica persuasiunii în Istoria ieroglifică", în vol. Scriitori și curente, Editura Eminescu, București, 1982, p. 44. 23
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]