3,144 matches
-
fratele său, să fixeze aici un centru episcopal, unde au slujit, de-a lungul vremurilor, cincizeci de episcopi, unii de primă importanță în ierarhia ortodoxă, ca rang și cuprindere culturală. Cea mai ilustră spiță domnitoare zămislită din humusul depresiunii Huși, stăpână proprietară peste geografia locului până hăt departe în codrii Tigheciului din Basarabia, a fost cea a Cantemireștilor. Seva etnică de interferență și seva pământului s-au nuntit rodind mintea cea mai luminată a culturii românești de la întâlnirea veacurilor al XVII
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
mai bună grijă te voi călăuzi: Spre forum-ul Minervei, sub ale Păcii-altare, O afli la libertul Secundus, de vânzare.” Marțial 611. „De-ți va cădea, o Cezar, această carte-n mână, Să-ți descrețească fruntea ce-i peste țări stăpână. Ușoară veselie triumful nu-ți jignește, Iar comandantul oastei de-o glumă nu roșește. Așa cum râzi când joacă Latinus sau Thymele, La fel citește, Cezar și versurile mele. Nici cenzorul prea aspru cu râsul nu se-arată; Nerușinat mi-e
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
istoric al orașului, îi atrag tinerele fete, foarte simțitoare la uniformă. Aceștia pleacă fără să mai aștepte, după ce și-au cerut porția de icre negre. Ceilalți, știuți pentru relativa lor temperanță, se duc la căpitan. Tânăra soție îi primește ca stăpână a casei, iar căpitanul destupă câteva sticle cu un excelent vin local, provenind din pivnițele de la Șaba, o localitate mică, situată pe țărmul estuarului, unde s-a stabilit de câțiva luștri o colonie de podgoreni nemți. Conversația alunecă mai întâi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu Grigore. O să vezi, șchiopătează ușor. Între timp, Panaiota, cu un șorț legat peste mijloc, veni în persoană cu o farfurie mare de musaca. Învățătorul i-l prezentă pe locotenent, care se ridică să se încline în fața ei ca înaintea stăpânei casei: "În afara sezonului, se servește un singur fel. La Bugaz, se trăiește oarecum ca în familie." Cu părul ei negru, ondulat, pe care îl împletea în jurul capului, și nasul grecesc, Panaiota semăna cu o statuie antică. O statuie căreia i-
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de pasăre." Un val de aer cald, mirosind a vanilie, năvăli din bucătărie. Câinele deschise ușa ca să dea raportul: își îndeplinise bine misiunea și chiar mai mult de-atât. Urmă o învălmășeală veselă. "Mai pune un tacâm, Lillișu!", porunci Caterina, stăpâna casei, evident mulțumită că nu mai știa unde-i stă capul. Trei, rectifică șeful de gară, nu-i puteam lăsa pe vecinii noștri să mănânce singuri când la noi e atâta lume! Panaiota și Grigore băteau de altfel la ușă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în jurul camerei și sfârșiră căzând pe pat în hohote, cu Hector peste ele, venit în viteză să participe. Chemarea Caterinei puse capăt acestei învălmășeli vesele: "Hai, copii, veniți?" În camera mare, lungiseră între timp masa și o umpluseră cu aperitive. Stăpâna casei se pregătea să studieze dispunerea mesenilor. După o matură reflecție, hotărî: pe o latură, învățătorul cu eleva lui și Grig, pe cealaltă, locotenentul între Panaiota și Lillișu, cele două capete fiind rezervate unul lui Constantin, însărcinat să toarne vinul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
istoriei pe care acesta o relata: "... după o săptămână, apropiindu-te de München, se mai simțea foarte tare mirosul de ars." Pierduse începutul, nu înțelegea după ce anume se simțea atât de tare mirosul de ars, dar, văzând chipul lung al stăpânei casei, însărcinată cu traducerea, își închipui că Herr Oberst, tot învârtindu-și coniacul în pahar, spusese ceva necuviincios. Caterina, întrebată din ochi, îi răspunse încet: "Du-te să repeți pentru mâine, n-ai nimic de făcut aici..." Era vorba probabil
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Pussy avea aerul unui drăcușor care se amuză: Nu, dar am vrut să-ți spun că farsa s-a făurit de la sine de-a lungul vremii. Neghioabele astea, care duc vorba de la serie la serie și își închipuie că sunt stăpânele jocului, nu fac decât să urmeze o pantă naturală. Înțelegi?" Gabriela devenise foarte palidă: "Și cum se face că doamna Dunin nu-și dă seama?" Sunt posibile mai multe explicații. Cea mai simplă: i-a slăbit vederea. Se mai poate
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mănăstire glasul divin să-i vorbească mai deslușit. Devine astfel frate la mănăstirea Liubetski, în 1739, la doar șaptesprezece ani. Apoi, rasofor cu numele de Platon, la mănăstirea Medvedovski, aflată pe teritoriul ucrainean ocupat de polonezi. Închisă de autoritățile catolice stăpâne în dreapta Niprului, mănăstirea își pecetluiește în scurt timp porțile, iar călugării și frații săi iau calea pribegiei. După o scurtă ședere la Kiev, la Așezământul monahal Pecerskaia Lavra, Petru Velicikovski devenit acum rasoforul Platon, decide să fugă din calea urgiei
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
biserica Schimbării la Față a Domnului, ca loc important pentru destinul creștin al familiei, fiind vorba de locul creștinării familiei evreești din partea mamei, odată cu fratele cel mare intră în percepția imagistică a lectorului silueta „catedralei din Poltava a Adormirii Prea-sfintei Stăpânei noastre de-DumnezeuNăscătoare și Pururea Fecioare Maria, biserică în care au slujit ca preoți și tatăl și bunicul și străbunicul meu.” <footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,p.89
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
în întîmpinarea dezideratelor americane. Europa împărțită în două "Doctrina Truman" stopează înaintarea sovieticilor în Europa de Est, care, la rîndul lor, în cursul anului 1947 răspund prin "satelizarea" economică și politică a țărilor din această zonă. Peste tot unde Armata Roșie este stăpînă, tactica folosită pentru lichidarea coalițiilor "frontului național" și înlocuirea lor cu echipe complet supuse URSS-ului, este exact aceeași. Aceasta consistă în primul rînd în plasarea unor comuniști intransigenți la conducerea ministerelor-cheie (Interne, Agricultură, Apărare Națională) și în infiltrarea administrației
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
ar fi apatrizi și dacă ar fi scris în vreo limbă "integrată" ca esperanto sau volapuk." În concluzie, nu o Europă integrată într-un ansamblu supranațional gestionat de "tehnocrați apatrizi", ci o confederație a națiunilor în care fiecare să fie stăpînă pe destinul ei: acesta este proiectul pe care președintele celei de-a V-a Republici îl prezintă celor care susțin o Europă care să se îndrepte spre supranaționalitate, al cărui instrument să fie Comisia de la Bruxelles prezidată la începutul anilor
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
pasărea măiastră. Nici nu ia în seamă figura lividă de pe scaun, surâsul ciocului flegmatic însă iluminat de perfecțiunea geometriei aripilor ancestrale trece nonșalant pe lângă trupul inert. Nici nu merită vreo atenție cel cu verbul vlăguit și intrat într-o negură stăpână pe gânduri. Doar universul cu năluci și miresme de trandafir și dafin, doar sângele din scoarța copacilor când din clorofilă scad miracolele la încrucișarea clipelor de taină, doar poala cerului în care zboară suratele păsării în popas pe masa lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și o componentă rasistă, care plasează într-o poziție privilegiată atît propria ei persoană, cît și pe albi în defavoarea celor de culoare. Vedeta se află în permanență în centru și este figura dominantă, apărîndu-i lui Hooks mai degrabă ca o "stăpînă a unui domeniu" decît ca o "soră de suflet" (Hooks, 1992: 157 ff). Hooks mai notează că, în ultimă instanță, Madona preferă imaginea sa blondă față de cea brunetă, naturală, așa că, "la urma urmei, imaginea exploatată cel mai mult este aceea
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
făcea haz de cântecile ca și de persoana lui. Pe atunci era în București o foarte frumoasă și elegantă doamnă al căreia bărbat, un avocat mare, ținea casă deschisă. Ionică Frumosu mergea des în casa aceea și căzuse amorezat de stăpâna casei. Doamna glumea cu el și-i declara că nu-l crede că o iubește, iar ca dovadă că nu minte, îi cerea să bea o întreagă carafă cu apă de doi litri. Iar Ionică, galant și amorezat, bea apa
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
frică de Dumnezeu să domnească în inimile noastre. Providență Divină, Îngerul mângâierii, păzește-ne și ocrotește-ne. Providență Divină, Îngerul concordiei, unește totdeauna inimile noastre întru caritate. Providență Divină, Îngerul sfântului exemplu, fă-ne să devenim Evanghelii vii. Providență Divină, Stăpână măreață a binelui, consumă-ne în iubirea lui Isus și a sufletelor. Sfântă Providență a planurilor admirabile, transformă-ne în instrumentele tale docile. Sfântă Providență a planurilor misterioase, fă-ne asemenea lutului în mâinile tale. Sfântă Providență a planurilor înțelepte
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
preferată, lăsă totul baltă și ieși în ogradă. Mă strigă și mă strigă, dar degeaba. Nici urmă de fată. Ieșind în livadă, zărește mielușeii grămadă, strânși unul lângă altul. Merg să-i întreb pe mielușei ce s-a întâmplat cu stăpâna lor, își zice tata în gând. Când ajunge lângă ei, l-a umplut nu numai mirarea, dar și râsul. Eu dormeam ghemuită în iarbă și mielușeii mă păzeau toți în jurul meu. M-a luat pe brațe, m-a dus în
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mine nu mă lăsa să umblu la ea. Zicea c-o să mă învețe când o să mai cresc și poate m-oi face croitoreasă. Toate fetele care știu să coase la mașină, câștigă bani frumoși. Noaptea în vis, mă și vedeam stăpână pe mașina mea de cusut și lucram de zor rochii de mătase și de catifea pentru fetițe și mamele lor. Când într-o vineri, mama s-a dus cu treburi la târg, la Rădăuți, tata fiind la primărie și sora
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu moștenitorii jitnicerului Panaite Buzdugan . Hrisovul lui Scarlat Alexandru Callimachi (27 august 1812-20 iunie 1819) din 28 iunie 1814 atestă jalbele clironomilor jitnicerului Panaite Buzdugan, proprietarii moșiei Căzănești, de pe malurile Stavnicului, precum și ale stolnicesei Maria Holban, sora căminarului Iordachi Râșcanu, stăpâna moșiei Frenciugi, și a unei jumătăți a satului Căzănești, . . La 1814 documentele moșiei Frenciugi erau amanetate creditorilor, anume vel vornicului Șerban Costachi și căminarului Mihalachi, care În urma cercetărilor demonstrau numai stăpânirea stolnicesei pe Întregul sat Frenciugi . În jalba din 29
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
murmure speriată: — Cine ești, străine? Nu cumva...? Își făcu din nou, grăbită, semnul crucii, sărutând un me dalion de aur care-i atârna de un lanț subțire pe piept. — Nu, nu, se grăbi să o liniștească Simeon. Nu vă temeți, stăpână. Nu sunt Satana. Dacă-mi Îngăduiți, am să sărut și eu relicva sfințită ca să vă dovedesc că sunt un bun creștin. — Atunci de unde știi cine sunt? Spuneai că ești străin și acum, dintr-odată, știi că sunt femeie și știi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
are nici un preț, dar tu n-ai de unde să știi asta. Oricum, moartea Domniei Tale trebuia să semene cu o Întâmplare nefericită a cărei vină o poartă acest dobitoc cuminte și nevinovat. Ucigașul, cine o fi el, cunoaște obiceiurile Bizanțului. Stăpână, caută-l printre cavalerii cruciați care s-au Întors de acolo și păzește-te. E un om primejdios și, dacă a Încercat o dată, va mai Încerca. Ți-a cumpărat slugile și știe ce faci și unde te duci. Oricând poate
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
atenție. Oamenii se apropiară de marginea prăpastiei și priviră jos, În hăul tulbure. Dar nici un semn, nici un strigăt care să fi anunțat că s-a des coperit ceva deosebit nu se auzi. După un timp, Hugo se apropie și spuse: — Stăpâne, oamenii n-au găsit nimic. — știu ce-ar fi trebuit să găsească? se amestecă clericul. — Părinte stareț, crezi că Satana mi-a luat mințile? iz bucni mânios ministerialul, nemulțumit de cursul pe care-l lua Întâmplarea. Crezi că Hugo nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fost chemată. În astă vreme, obiectul uneltirilor lor infame călărea cu inima grea spre capela din pădure, făcându-se că nu aude reproșurile timide și pline de spaimă ale Berthei, care se străduise zadarnic s-o Întoarcă din drum pe stăpâna ei. V Cam cu zece ani Înainte de , momentul când Începe povestirea noastră, la Curtea ministerialului din Appenweier, avusese loc un eveniment cu totul deosebit. Hildebrand, credinciosul vasal al ducelui Bertold, care se bucura de cinstea de a fi prietenul și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
bucura de cinstea de a fi prietenul și omul său de Încredere, plecase cu stăpânul la vânătoare. Tocmai apăruse moda vânătorii cu șoimi, pe care o aduseseră din Răsărit cavalerii cruciați ai lui Bohemund Normandul. Ca de obicei, doamna Rishawa, stăpâna castelului, se pregătise cu grijă pentru sosirea oaspeților. Pe talgere de argint așteptau păstrăvi prăjiți În unt, spinare de căprioară cu foi de dafin și boabe de ienupăr, potârnichi Învelite În slănină și fripte pe jăratic, pe care nobila doamnă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe Bertha Înapoi la castel, pentru a-i da de veste părintelui Bernhard. — Sau poate că Între timp s-a Întors unchiul meu Conrad. Du-te și spune-i că am nevoie de ajutor. Dar fratele Gregor se Împotrivi: — Doamne ferește, stăpâna mea, ești atât de palidă! Ce mă fac dacă leșini pe drum? Ia-ți slujitoarea să te sprijine și să te ajute, ca să putem ajunge neîntârziat la mânăstire! Cum Berthei Îi era frică să pornească singură prin pădure, găsi că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]