3,317 matches
-
a lumii în care au fost aduși, în al doilea rând pentru că dificultatea este continuu agravată de contradicțiile și de instabilitățile de conduită ale ființelor umane cu care împărtășesc, ca să spunem așa, casa, mâncarea și uneori patul. A dispărut stăpânul, stăpâna nu apare, câinele Găsit își revarsă melancolia și bășica pe banca de piatră care nu folosește decât pentru meditații. În clipa aceea, Cipriano Algor și Marta ieșiră din olărie. Găsit alergă spre ei, în astfel de momente are impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
aceea, Cipriano Algor și Marta ieșiră din olărie. Găsit alergă spre ei, în astfel de momente are impresia că, în sfârșit, va înțelege totul, dar impresia n-a durat, nu durează niciodată, stăpânul scoase un țipăt enorm, Fugi de aici, stăpâna strigă alarmată, Stai, cine să-i mai înțeleagă pe oamenii ăștia, câinele Găsit va observa doar peste câteva clipe că stăpânii duc niște figuri de lut în echilibru pe niște mici tăblii, câte trei pe fiecare, imaginați-vă dezastrul dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
oară când Marta închise ușa bucătăriei, Găsit avansă din nou spre planșe, dar, ajuns acolo, nu mai ridică labele ca să arate că vrea să ajungă la asirienii cu barbă, rămase cu ochii întorși spre casă, imobil, așteptând, ca și cum își provoca stăpâna să fie mai îndrăzneață decât el, ca și cum întreba Ce răspuns vei da tu acum jocului meu genial, care-mi va aduce victoria, și pe tine te va învinge. Marta murmura, mulțumită, Am câștigat, era sigură că câștigase. Se duse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pentru că nu înțelegea, Găsit nu protestă împotriva iresponsabilei mulțumiri pe care o arătau stăpânii lui, de vreme ce orice persoană pricepută în aceste materii și în stare să aprecieze obiectiv cele întâmplate aici va spune că învingătorul întrecerii n-a fost Marta, stăpâna, oricât ar fi ea de convinsă, ci câinele, deși va trebui să recunoaștem și că vor zice exact contrariul persoanele care nu știu să judece decât după aparențe. Să se laude așadar fiecare cu victoria pe care presupune c-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Dă exemplu și du-te să tragi un pui de somn, spuse Marta, ieri ai lucrat cât a fost ziulica de lungă, chiar pentru un tată ca al meu rezistența are limite, în ce privește mutatul, o să ajungem și acolo, e treaba stăpânei casei. Cipriano Algor se retrase în dormitor, se dezbrăcă cu gesturile lente ale unei oboseli care nu era numai a trupului și se întinse în pat, scoțând un suspin adânc. Nu rămase mult timp așa. Se ridică de pe pernă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în viața lui, că ziua de azi va fi la fel ca cea de ieri, cum este visul constant al câinilor. Se miră că i s-a pus zgarda, nu era obișnuit când călătoreau, dar mirarea crescu, deveni confuzie, când stăpâna și stăpânul mai tânăr veniră să-l mângâie pe creștet, în timp ce murmurau cuvinte de neînțeles printre care propriul nume Găsit răsuna în mod neliniștitor, deși ce-i spuneau nu era chiar așa de rău, O să venim să te vedem într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să aștepte simpatie nici înțelegere în sfâșiata fericire a celuilalt. Nu e departe ziua când vom afla cum a fost viața lui Găsit în noua lui casă, dacă i-a fost ușor sau greu să se adapteze cu noua lui stăpână, dacă bunul tratament și afecțiunea fără limite pe care ea i le-a oferit au fost de ajuns ca să-l facă să uite tristețea de a fi fost pe nedrept abandonat. Acum trebuie să-l urmăm însă pe Cipriano Algor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
spunând că e prea bătrână. În cele din urmă sunt și ei de acord. Începe premierea. Se acordă întâi premiul III, apoi II, apoi I, Shelley e gata să leșine când la caniși aude: − Premiul I se acordă lui Blackie, stăpână Shelley! Blackie primește o fundă mare roșie, iar Shelley ia cupa și diploma. Urmează setterii. Whisky ia premiul I, cu o fundă mare mov, iar Lucy cupa și diploma. Plus mâncare. Fericite, fetele iau un taxi. Șoferul se miră grozav
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3080]
-
i se vorbească În persană, În arabă sau măcar ceva mai rar, dar nu-i stă la Îndemână să se adreseze unei femei printr-o draperie. Se resemnează să aștepte ca aceasta să fi Încheiat. Dintr-odată, aude altă voce: — Stăpâna mea, Terken Hatun, soția sultanului, Îți mulțumește că ai venit la această Întâlnire. De astă dată, limba este persană, iar glasul l-ar recunoaște Khayyam și Într-un bazar, la ceasul Judecății. Ar striga, dar țipătul i se preschimbă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Omar. Știu că n-ai dorința de a conduce treburile țării, rolul tău va fi, pur și simplu, acela de a te afla acolo. Hotărârile vor fi luate și Împlinite de alții! — Altfel spus, tu vei fi adevăratul vizir, iar stăpâna ta, adevăratul sultan, asta Îți dorești, nu-i așa? Cu ce te-ar stânjeni? Vei avea parte de onoruri, fiind totodată lipsit de griji, ce ai putea râvni mai mult? Terken Hatun intervine, pentru a nuanța cuvintele ei. Djahane traduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ta, adevăratul sultan, asta Îți dorești, nu-i așa? Cu ce te-ar stânjeni? Vei avea parte de onoruri, fiind totodată lipsit de griji, ce ai putea râvni mai mult? Terken Hatun intervine, pentru a nuanța cuvintele ei. Djahane traduce: — Stăpâna mea spune: pentru că oamenii asemenea ție Întorc spatele politicii, suntem atât de rău guvernați. Ea crede că tu ai toate calitățile pentru a fi un excelent vizir. — Spune-i că Însușirile necesare pentru a guverna nu sunt cele de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
le e prizonier. Ce să faci cu el? Djahane e aceea care i-a luat locul lui Terken ca strajă a copilului-sultan, Înaintea ei se poartă discuția, pentru ca ea să hotărască. Până atunci, se dovedise plină de calități, dar moartea stăpânei sale i-a clătinat pământul sub picioare. Cui să i se adreseze, cu cine altcineva să se sfătuiască decât cu Omar? Când acesta din urmă sosește, o găsește așezată pe divanul lui Terken, la picioarele unei perdele trase, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
salonul lui Djamaledin. Așa stătea atunci, din profil, cu o eșarfă albastră Încununându-i părul care cădea până la piciorul fotoliului. Ce vârstă avea oare? Șaptesprezece? Optsprezece? Cea care avea acum treizeci de ani era o femeie senină, o femeie matură, stăpână pe sine. La fel de zveltă ca În prima zi. Știuse să reziste tentației femeilor de rangul ei: lacomă și gurmandă, să se prăvălească, până la capătul zilelor, pe un divan al belșugului. Se măritase, era divorțată sau văduvă? N-am discutat niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
singur lucru. Simt un nod în stomac, dar cumva mă sforțez să inspir adânc și să mă întorc spre el. — Și zi. Cum a fost întâlnirea de la Zürich? Ce se aude cu... noua ta afacere? Încerc să rămân calmă și stăpână pe mine, dar simt că buzele încep să‑mi tremure și îmi frământ mâinile. — Becky, zice Luke. Se uită în pahar preț de o clipă, după care îl lasă jos și mă privește. Trebuie să‑ți spun ceva. Mă mut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ochii lui întunecați îi întâlnesc pe ai mei. Depinde. — De ce anume? zic, aproape incapabilă să respir. — De... mai multe lucruri. Se lasă o tăcere. — Pare că te‑ai aranjat destul de bine, Becky, spune Luke pe un ton liniștit. Ești perfect stăpână pe situație. Îmi place, da. — Arăți foarte înfloritoare. Se uită în jur cu un mic zâmbet. Locul ăsta ți se potrivește. Ceea ce nu cred c‑ar trebui să mire pe cineva... — Crezi că m‑am angajat aici doar pentru că îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Vancea urmărea secvența. Vântul înșuruba rafale iuți, umezeala se îngroșa, totul plutea într-o ceață rece, muind oasele și gândul. Un bondoc transpirat, cu sacoșe doldora în fiecare mână, se apropie de vedetă. Vorbiră ceva, ca doi vecini sau ca stăpâna cu servitorul de la moșia părinților. Brunetul încerca să-și elibereze un braț, să se încline, să sărute mâna princiară. Vedeta seînălță brusc, peste toată galeria din jur, înaltă pe tocurile înalte, tot mai înaltă. Din pelerină se ridică un fus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am grijă de Tavi, mi l-au lăsat în grijă pe Tavi, generoșii. Mă simt legată de Tavi, ce să fac... De când cu devastarea apartamentului, cu incendiul și cu insomniile... stau mai mult aici, cu Tavi. Tavi nu tresări, deși stăpâna întinsese mâna să-l mângâie. Un gest aiurea, în aer, Tavi era deja lângă fereastră, iar doamna nu voise, de fapt, decât să-și îngăduie o pauză de respirație, să-și recapete suflul, înaintea marii scene finale. Într-adevăr, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Tereza nu se calmase, deloc nu se calmase, o nouă ofensivă părea iminentă, iminentă. Vocea slăbi, totuși, devenise șoaptă și suspin. — De când cu devastarea apartamentului, cu spaima aceea, pogromul acela... stau mai mult aici, cu Tavi. Tavi nu tresărise, deși stăpâna întinsese mâna să-l mângâie. Un gest aiurea, Tavi dormita sub fereastră, departe, Tereza voise doar să-și recapete suflul, probabil. Va fi nevoie de eroi, așa ai spus. Înlocuitori de eroi, așa ai spus. Când se va ridica, cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
refuzul care o travestește, în sfârșit, în ea însăși, ca o mască ultimă, care nu mai acceptă nici o travestire. Ridică privirea spre cerul negru. Clopotele o vor găsi pregătită, cum se cere. Debutul noii încercări, tăișul altei vârste. Singură, singură, stăpână. Cândva, se furișează în casă, în vârful picioarelor,să nu facă zgomot. Revine cu un pled gros, roșu, în care îl învelește pe absent. Pare viu, deși nu tresare și nu deschide ochii. Nu mișcă, dar nu e mort. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
întinse alene în pătuțul ei dar, deodată își aminti că era singură acasă. Părinții erau plecați la câmp, iar mama îi spusese de cu seară: Florinuța, mâine noi vom pleca la câmp, iar tu vei rămâne singură acasă, vei fi stăpână pe toată gospodăria până seara când ne vom întoarce. Eu am încredere în tine că te vei descurca, doar ești fetiță mare de acum, la toamnă vei merge la școală deja. Nu-ți face griji, mămico, mă voi descurca, spuse
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
cu părul auriu-roșcat strâns cu grijă într-o cosiță și îmbrăcată în cămășuța lungă până în pământ, porni fără sfială, dar cu grijă în pași, spre murmurul care venea curios dinspre bucătărie. Suntem așa de obosite, toată ziua ne-a alergat stăpâna la fântână! E adevărat că drumul până acolo a fost vesel și ușor, dar la întoarcere ne-a umplut cu apă de ni s-au lungit urechile sub greutatea ei, nici nu mai ținem minte câte drumuri am făcut! Ilenuța
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
spun? Toată ziua am fost încins să coc vinete și gogoșari, de nici acum nu m-am răcit, vorbi cuptorul. Vă plângeți toate pentru un flecușteț de treabă ce l-ați făcutvorbi cu glas sfătos bătrâna sobă de cărămidădar la stăpână v ați gândit vreun pic? Că doar mâinile ei v-au pus pe toate în mișcare și au robotit alături de voi. Eu sunt mai bătrână decât voi toți și de ani de zile o văd pe stăpâna noastră cum muncește
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
de cărămidădar la stăpână v ați gândit vreun pic? Că doar mâinile ei v-au pus pe toate în mișcare și au robotit alături de voi. Eu sunt mai bătrână decât voi toți și de ani de zile o văd pe stăpâna noastră cum muncește fără să se plângă vreun pic, în fiecare toamnă. Atunci sunt cele mai multe treburi de făcut și le face singură pe toate, căci nu are cine să o ajute. Prin mâna ei trec toate roadele toamnei, pe care
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Prin mâna ei trec toate roadele toamnei, pe care le pregătește cu grijă și le depozitează în cămară, pentru iarnă. Decât să vă plângeți, mai bine v-ați odihni, că mai este puțin și se luminează de ziuă, acuș vine stăpâna și vă pune iar la muncă. Toate vasele tăcură rușinate și-și plecară sfios capul în barbă, iar soba închise calm ochii, pregătindu-se pentru odihna binemeritată. Dincolo de prag, Ilenuța se rușină și ea, nici nu se gândise vreodată cât
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
de zăpadă. Și mereu ea le lungește, Și urcând pe cer le mută, Dar ei trec, se pierd în codri Cu vieața lor pierdută. {EminescuOpI 68} La castel în poartă calul Stă a doua zi în spume, Dar frumoasa lui stăpână A rămas pierdută-n lume. {EminescuOpI 69} MELANCOLIE Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă, Prin care trece albă regina nopții moartă. O dormi, o dormi în pace printre făclii o mie Și în mormânt albastru și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]