2,768 matches
-
și să revigoreze viața monastică a schitului, în 1977 și 1978. Părintele Petroniu a făcut parte de valul al doilea, din 1978. Din 1978, Părintele Petroniu a trăit neîntrerupt la Sfântul Munte Athos, iar din anul 1984 a fost ales stareț. A renunțat la stăreție la începutul anului 2011 din cauza vârstei înaintate. A trecut la Domnul în ziua de 22 februarie 2011 și a fost înmormântat după tradiția athonită la 24 februarie 2011 în micul cimitir al Schitului Prodromu. Părintele a
Petroniu Tănase () [Corola-website/Science/329889_a_331218]
-
prezentarea istoriei mănăstirii și a orașului și în special a manufacturilor tradiționale de chituri și viori din Füssen. Se pot vizita de asemenea camerele de primire în stil baroc ale abației. Până în 919 nu a existat nicio evidență documentară a stareților din această abație. Potrivit tradiției, Sfântul Magnus este considerat a fi abatele fondator, iar succesorul său a fost Fericitul Conrad.
Mănăstirea Sfântul Mang din Füssen () [Corola-website/Science/328189_a_329518]
-
fondată în anul 696 de Sfântul Rupert pe locul unei biserici din Antichitatea târzie originară din perioada Primei creștinări săvărâșită de Severin de Noricum. Înființarea mănăstirii a fost menită să organizeze lucrarea misionară în Alpii Estici. Până în 987 funcția de stareț a fost deținută de arhiepiscopul de Salzburg: cele două funcții au fost deținute întotdeauna de un aceeași persoană. În Evul Mediu Mănăstirea Sf. Petru a fost cunoscută prin excepționala sa școală de copiști. În 1074 arhiepiscopul Gebhard de Salzburg a
Mănăstirea Sfântul Petru din Salzburg () [Corola-website/Science/328300_a_329629]
-
și o parte din moșia Hangu. Printr-un document din 6 martie 1638, domnitorul Vasile Lupu a întărit Mănăstirii Pionul, „care mai înainte se numea schitul lui Silvestru”, mai multe „curături”, una dintre acestea „ci au făcut-o săngur Silvestru, starețul acestui sfânt loc”. El i-a dăruit ulterior unele moșii. Marele paharnic Gheorghe Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu (1634-1653), a zidit pe locul vechiului schit în 1639 o biserică cu hramul „Pogorârea Sf. Duh” și a înzestrat-o cu cele
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
Arhimandritul (n. 7 martie 1886, Secuieni, Bacău - d. 8 august 1964) a fost stareț al mănăstirii Secu între anii 1912 - 1915. Amintirea acestui monah este exemplară: pe când toți forțau trimiterea tuturor pieselor de tezaur spre instabila Rusie, și „au început să se strângă, cu înfrigurare, toate bogățiile țării românești, spre a fi trimise la
Ilarion Bălăiță () [Corola-website/Science/327023_a_328352]
-
tuturor pieselor de tezaur spre instabila Rusie, și „au început să se strângă, cu înfrigurare, toate bogățiile țării românești, spre a fi trimise la Moscova, un singur om n-a voit să cedeze valorile ce le avea sub privirea sa: starețul mănăstirii Secul, din județul Neamțului Așa au fost scăpate de la pieire odoarele acestei frumoase mănăstiri, între cari și acel vestit aer al lui Nes tor Ureche, mare vornic al țării de jos și al soției sale Mitrofana, din 1608 În
Ilarion Bălăiță () [Corola-website/Science/327023_a_328352]
-
au fost scăpate de la pieire odoarele acestei frumoase mănăstiri, între cari și acel vestit aer al lui Nes tor Ureche, mare vornic al țării de jos și al soției sale Mitrofana, din 1608 În zilele blagoslovitului Voievod Simion Movilă””. Numele starețului, care a văzut limpede și nu a avut încredere în Rusia țaristă, opunându-se cu hotărâre... ca să predea odoarele mănăstirii, este protosinghelul .” Astfel protosinghelul Ilarion înfruntând arestul, bătăile și schingiuirile anchetatorilor nu a trădat tainițele știute numai de bătrânii mănăstirii
Ilarion Bălăiță () [Corola-website/Science/327023_a_328352]
-
din Austria. Dimensiunile clădirii sunt următoarele: 70 m lungime, 34 m lățime și 22 m înălțime. Biserica este legată pe partea de nord cu fosta mănăstire. Magnifice, componentele baroce au fost confecționate de pictorul și sculptorul Meinrad Guggenbichler. În 1497 starețul Benedikt Eck de la Piburg a comandat unor meșteri necunoscuți confecționarea unui nou altar. Fosta trezorerie (azi sacristie) a mănăstirii, corul călugărilor și biblioteca gotică cu o lungime de 36 m, care a fost cândva o bibliotecă medievală, sunt integrate în
Abația Mondsee () [Corola-website/Science/327190_a_328519]
-
618-907), cuprinzând în complexul său monahal aproximativ 10.000 de călugări. Renumitul călugăr chinez Xuanzang (602-664) a petrecut 16 ani într-un pelerinaj în India, pelerinajul începând de la acest templu. La întoarcerea sa, Xunazang a rămas o perioadă de timp stareț al Templului Calului Alb, timp în care a tradus numeroase sūtre aduse de el. Templul a fost reconstruit în vremea împărătesei Wu Zetian, dar a intrat în declin în vremea Marii Persecuți Anti-Budiste dintre anii 842-846. În anul 1125, conform
Templul Calului Alb () [Corola-website/Science/330798_a_332127]
-
Northumbria, din Anglia. El a fost un discipol al lui Wilfrid, episcop de York, cu care a plecat în anul 678 pentru a se alătura călugărilor benedictini la Mănăstirea Rathmelsigi, din Irlanda. După ce a fost hirotonisit, în 690, la îndemnul starețului Egbert, însoțit de 11 ucenici și prieteni, între care Suitbert și cei doi Ewald, Willibrord a plecat să predice Evanghelia în ținutul frizonilor (Olanda de astăzi). Din cauza interdicției și amenințărilor lui Radbod, regele frizonilor, ce spunea că dacă Willibrord și
Willibrord () [Corola-website/Science/330876_a_332205]
-
Plătărești, care începând din momentul respectiv va avea egumeni greci. Portretele ctitorilor domnești, Matei Basarab și soția sa Elina, vor fi șterse din tabloul ctitoricesc iar veniturile sale vor lua drumul Ierusalimului. Diferitele surse disponibile în prezent menționează ca prim stareț al Mănăstirii Plătărești trei nume de călugări: "Platara" (grec), "Nichifor" (grec) și "Vasile" (român). Varianta "Platara" (Plastaras) este folosită frecvent de sursele online, fără a preciza sursa primară pe care se bazează, fiind cel mai probabil o preluare necritică a
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
păcătoasă am zugrăvit biserica, Neagoe și Parthenie, eromonah din Tismana.” Mănăstirea și-a început activitatea încă din anul 1703. Funcționând ca schit, așezământul a fost ulterior (înainte de anul 1718) închinat Mănăstirii Hilandar de la Muntele Athos. Aflându-se permanent sub conducerea stareților greci sau sârbi, Mănăstirea Baia de Aramă a fost un centru de interferențe spirituale interculturale, creându-se totodată relații de comuniune cu poporul sârb vecin și astfel având loc un bogat schimb de experiențe culturale și ecleziastice. Din întregul schit s-au
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
în vederea canonizării oficiale. Din 2008, prin grija mitropolitului Nicolae Corneanu, mănăstirea este reactivată, de data aceasta cu destinație pentru călugări. În 2012, în vecinătatea incintei, s-a dat în folosință "Casa Reginei Elisabeta" care cuprinde un muzeu și o bibliotecă. Stareț este ieromonahul Varlaam Almăjanu. DN59 Timișoara-Moravița, DN59B Deta-Banloc, DJ595B Banloc-Partoș. Se află la 57 km de Timișoara și la 14 de Deta. FORTEAZACUPRINS FARAEDITSECTIUNE
Mănăstirea Partoș () [Corola-website/Science/330218_a_331547]
-
său a fost Filelfo care la introdus în guvern și literatură. Alți cardinali ai familiei au fost Guido Santa Fiora (1534), Alessandro Sforza (1565), Francesco Sforza (1583) și Federico Sforza (1645). La vârsta de 10 ani el a fost numit stareț elogios de Chiaravalle. În timp ce era încă un adolescent lui Ascanio i s-a fost promis pălăria roșie de către Guillaume d'Estouteville, care a vrut să câștige sprijin de la Galeazzo Maria Sforza pentru candidatura sa pentru tronul papal în 1471. Tiara
Ascanio Sforza () [Corola-website/Science/330357_a_331686]
-
Acesta a studiat cu sârguință pentru a înțelege limba sanscrită, limba originală utilizată pentru a înregistra învățăturile lui Buddha, iar apoi a petrecut câțiva ani luând lecții despre budism în Nalanda, cea mai faimoasă mănăstire. Aici, a fost instruit de către starețul Śīlabhadra în doctrina școlii Yogacara, pe care o va introduce și în China. Mai târziu, a vizitat alți maeștri bine-cunoscuți și stupe (n.t. monument religios indian destinat comemorării sau păstrării relicvelor unei căpetenii budiste) și și-a îmbunătățit în
Xuanzang () [Corola-website/Science/329166_a_330495]
-
cele mai celebre traduceri ale sale se numără "Mahaprajnaparamita Sutra" și diferite tratate ale unor maeștri ai școlii Yogacara (în chineză "Faxiang"). De asemenea, Xuanzang a activat o perioadă și la Templul Calului Alb din Luoyang, unde a fost numit stareț și a tradus câteva sutre. De-a lungul vieții sale a avut mulți discipoli, unii veniți chiar din Coreea și Japonia pentru a-i asculta predicile. În anul 664, Xuanzang a murit în Chang'an. La înmormântarea lui au participat
Xuanzang () [Corola-website/Science/329166_a_330495]
-
și nu se organizau târguri. În 1522, regele Sigismund I al Poloniei a ordonat autorităților locale să marcheze limitele Nowe Brzesko, și să se creeze o rețea de străzi, împreună cu o piață. Locuitorii orașului au fost în permanent conflict cu stareții de la Hebdów, care au încercat să le ia privilegiile. În secolul al XVI-lea, populația localității Nowe Brzesko a fost de apoximativ 1.000 persoane. Orașul s-a dezvoltat încet, dar războaiele de la mijlocul secolului al XVII-lea (a se
Nowe Brzesko () [Corola-website/Science/329342_a_330671]
-
distrus complet localitatea și au decimat populația. Aici s-au perindat soldați polonezi, suedezi, tătari și soldați din Transilvania, care au jefuit și furat. Sărăcia și foametea au fost frecvente, iar populația a scăzut cu 50%. Mai mult, conflictele cu stareții din Hebdów nu s-au terminat, și locuitorii orașului au fost forțați să lucreze pentru mănăstire (a se vedea iobăgie). În 1761, un grup de locuitori răzvrătit împotriva autorității starețului, și au cerut regelui Stanisław August Poniatowski să-i sprijine
Nowe Brzesko () [Corola-website/Science/329342_a_330671]
-
iar populația a scăzut cu 50%. Mai mult, conflictele cu stareții din Hebdów nu s-au terminat, și locuitorii orașului au fost forțați să lucreze pentru mănăstire (a se vedea iobăgie). În 1761, un grup de locuitori răzvrătit împotriva autorității starețului, și au cerut regelui Stanisław August Poniatowski să-i sprijine. În secolul al 18-lea (vezi dezmembrările Poloniei), Nowe Brzesko a fost anexată de către Imperiul Austriac (1795). În 1815, a devenit parte a Poloniei Congresului controlată de Rusia. În 1818
Nowe Brzesko () [Corola-website/Science/329342_a_330671]
-
de până la anul 901 este cea mai timpurie astfel de lucrare. O scrisoare atribuită arhiepiscopului Theotmar al Salzburgului către Papa Ioan al IX-lea în 900 se referă de asemenea la cuceririle ungurilor, dar unii cercetători o consideră un fals. Starețul Regino din Prüm, în Cronica sa scrisă pe la 908, a rezumat toate informațiile despre unguri într-o relatare despre anul 889. O sursă importantă de informații este "Antapodosis" al episcopului Liutprand din Cremona scrisă pe la 960, scrisă la câteva decenii
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
ordinul Sfântului Mormânt se retrage în principal în așezământul Sfântului Luca din Perugia sau în diverse alte schituri ori mânăstiri din Occident precum cea din Orleans, fondată de Ludovic cel Tânăr la întoarcerea sa din cea de-a doua cruciadă. Starețul mânăstirii Sfântul Luca primește astfel titlul de maestru al ordinului. Dar în 1330, când papa Ioan al XXII-lea oficializează prezența creștină în Țara sfântă, el acordă franciscanilor și nu ordinului Sfântului Mormânt această misiune. De fapt, din Cipru unde
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
ambele ritualuri ezoterice mandala. Ennin a fost martor al Marii Persecuți Anti-Budiste chineze dintre anii 842-846. Ca urmarea a persecuției, a fost deportat înapoi în Japonia, în anul 847. Întors în Japonia, s-a reinstalat la Enryaku-ji, unde a devenit stareț și patriarh al sectei Tendai, în anul 854. A promovat meditația amidistă și a intrat în conflict cu un alt călugăr Tendai, călugărul Enchin. În urma disputelor dintre cei doi, secta Tendai s-a împărțit în alte două secte: "Sammon" (urmașii
Ennin () [Corola-website/Science/330972_a_332301]
-
fost un medic în subteran, antifascist. La 17 aprilie 1943 tânărul Andrei primește logodirea Marelui Mire (tunderea în monahism) cu numele de Antonie în cinstea Sfântului Antonie de Kiev (al Peșterilor). Tunderea în monahism a avut loc la mănăstirea Podvorja, stareț și duhovnic al acesteia fiind Arhimandritul Atanasie (Neceaev). Andrei Blum a lucrat ca medic până la 27 octombrie 1948, atunci când, Mitropolitul Serafim (Lukianov) îl hirotonește diacon [1]. În data 11 decembrie 1948 același Mitropolit Serafim (Lukianov) îl hirotonește preot și îl
Antonie (Bloom) de Suroj () [Corola-website/Science/334928_a_336257]
-
în care este ridicat la rangul de Egumen, iar în 9 mai 1956 ridicat la rangul de Arhimandrit. În luna decembrie a aceluiași an a fost numit Paroh la Biserica Adormirea Maicii Domnului și Tuturor Sfinților din Londra. Rangurile de stareț al Bisericii, Catedrală mai târziu, așa cum o lasă înainte de plecarea sa. La data de 29 noiembrie 1957 este numit Exarhul Patriarhiei Moscovei cu sediul la Londra, iar în 30 noiembrie 1957 este hirotonit în demnitatea episcopală de către Nicolae (Eremin) Arhiepiscop
Antonie (Bloom) de Suroj () [Corola-website/Science/334928_a_336257]
-
numele de mirean al lui Ciprian rămân necunoscute. De la o vârstă fragedă, a intrat ca novice la Mănăstirea Machairas, unde a primit educația elementară și a fost hirotonit diacon în 1783. Ulterior, în 1784, l-a însoțit în Moldova pe starețul mănăstirii sale, arhimandritul Haralambos, în cadrul călătoriei acestuia cu scopul de a obține ajutor economic pentru a face față datoriilor mari cu care se confrunta atunci așezământul său. Acolo a fost hirotonit preot și a fost angajat ca paroh al bisericii
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]