2,655 matches
-
Povestirea e o parabolă tipică din categoria celor care, în comunism, stârneau vigilența cenzorilor: „— Apăi să le număram, coane, cum ar zice Caragiale, he, he! - făcu maiorul Dobre. Mai citim și noi, nu? Uite, de pildă asta: «Domnitorul, mic de statură, cam bâlbâit, pocind adeseori cuvintele, porunci să i se aducă flinta.» La cine vă referiți?" - La domnitor. - La care domnitor? Ioan Groșan, Un om din Est București, Editura Noul Scris Românesc & Tracus Arte, 294 p. - Nu mă refer la unul
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
lua numele de Vasile, amintind de tradiția împăraților bizantini. Era un om mândru și ambițios „cu hirea înaltă și împărătească mai mult decât domnească”, precum îl caracteriza Miron Costin. Portretul fizic e pe măsură: „Nu prea înalt, dar de o statură potrivită, cu față oacheșă rumenă, cu sprâncenele negre, fruntea înaltă, nasul întrucâtva coroiat, buzele puțin revărsate, mustățile și barba negre (dar cănite!), fața severă dar căutătoare de o oarecare maiestate” arată documentele timpului. Un călător polon care l-a văzut
Vasile Lupu, întemeitorul bisericii Trei ierarhi, avea un adevărat harem. Domnitorul a decis că dragostea poate fi circumstanţă atenuantă () [Corola-website/Journalistic/70620_a_71945]
-
și încărcătură emoțională. A marcat foarte sugestiv trecerea de la statutul modest și umilitor al Cenușăresei la cel al prințesei din basm, cu acea strălucire și demnitate impuse de noua ei imagine. Zâna a fost interpretată de o balerină impunătoare prin statură și prestație, Adina Tudor, care a creat un personaj de poveste. Tatăl, prin Raul Oprea, și-a găsit o imagine benefică ce aparține eroilor pozitivi. Cele patru balerine care au ilustrat anotimpurile din suita Zânei (Marina Minoiu, Bianca Stoicheciu, Rin
"CENUȘĂREASA" de Prokofiev by Mihai-Alexandru CANCIOVICI () [Corola-website/Journalistic/83491_a_84816]
-
frumoasă creștere calitativa, pentru care, Hector Lopez merită felicitat. Concepția baritonului Ștefan Ignat despre Scarpia înclină mai mult spre latura să violență, venala, de „zbir” al Romei. Se și potrivește cu vocea să incisiva, cu multe accente în forță, cu statura să înaltă și gestica hotărâtă. N-ar strică însă și puțină noblețe, o oarecare îndulcire a frazei, mai ales în scenă ademenirii Toscăi în pânză să de paianjen. Celelalte roluri au fost asigurate de soliști tineri și cu glasuri de
O proaspătă montare a operei "Tosca" de Puccini la Brașov. In: O proaspătă montare a operei "Tosca" de Puccini la Braov by Luminița CONSTANTINESCU () [Corola-website/Journalistic/83850_a_85175]
-
când era Vodă cam supărat. Într-o seară, când nu era stăpânu-su acasă, Șolcan s-a îmbrăcat frumos și s-a dus să se fudulească la neamuri. Când l-au văzut țiganii și țigăncile în port fain și țanțoș la statură, toți s-au strâns buluc împrejurul lui. - Aoleu, ce mai faci, Șolcane, maică? El le răspundea chefos: - Sunt sănătos și voinic, Să trăiască Măria- Sa Vodă. Dar Dumneavoastră cum mai trăiți? Toată laia i-au răspuns într-un glas: - Cu
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]