3,258 matches
-
cel mic, Gonshirō, dormeau liniștit. Visul de adineauri îi stăruia încă limpede pe pleoape. Visase că era la vânătoare de iepuri într-o zi de iarnă. Răsunetul puștii lui Yozō care trăsese peste câmpul nins se răspândea în valuri largi străpungând aerul rece. Câteva păsări călătoare pluteau pe cerul senin. Aripile lor se vedeau albe pe cerul albastru. La începutul fiecărei ierni, samuraiul se uita la aceste păsări albe care veneau pe pământurile lui, fără să știe din ce țară sosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zăriră corabia plutind în zare. — Aaa! Aaa! strigară ei și se opriră pe plajă fără să vrea. Vasul îi făcea să se gândească la o cetate cafenie, uriașă. Pe cele două catarge înalte fluturau în vânt pânze cenușii. Vârful bompresului străpungea văzduhul ca o suliță ascuțită și valurile se spărgeau înspumate de jur împrejurul vasului. Rămaseră tăcuți un răstimp îndelungat cu ochii ațintiți către galion. Era mai puternic și mai plin de bărbăție decât oricare dintre vasele de război ale Stăpânului. Gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pentru prima dată cu două zile în urmă. Nu semăna cu nici unul dintre vasele japoneze pe care le văzuse samuraiul până atunci. În fața ochilor săi, prova se înălța semeață ca zidul de piatră al unei fortărețe, bompresul din vârful provei străpungea văzduhul ca o suliță și pe catargul cel mare construit sub formă de cruce erau înfășurate strâns vele uriașe legate cu nenumărate parâme. Marinarii spanioli care deja se îmbarcaseră erau aliniați pe punte și priveau bărcile apropiindu-se. Unul după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
deodată întinderea nesfârșită de valuri dezlănțuite. Vedea oceanul pentru prima dată. Nici urmă de uscat sau de insule. Valurile se izbeau unele de altele, se învolburau și vuiau scoțând strigăte de luptă ca o mulțime de războinici fără număr. Prova străpungea ca o suliță văzduhul cenușiu, iar corabia arunca jeturi înalte și înspumate și părea să se scufunde în văile de ape, apoi se ridica din nou plutind deasupra lor. Pe samurai îl cuprinse amețeala. Nu putea nici măcar să-și tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spate și horcăind un tânăr indian, gol și el până la brâu. Lângă el, stătea pierdută o femeie tânără. După pantalonii cu care era îmbrăcat tânărul era fără îndoială un dijmaș pus să muncească pe moșiile de aici. Gâtul îi era străpuns de o rană urâtă de glonț pe care sângele amestecat cu noroi se închegase. Știi spaniolă? îl întrebă Velasco, însă omul continua să horcâie printre buzele întredeschise. Ochii îi erau și ei deschiși, dar se uita în gol, de parcă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu auziseră nici măcar de numele, darămite de existența acestor meleaguri. Era început de toamnă. Case albe se întindeau cât vedeai cu ochii pe câmpia scăldată de razele unui soare blând. În această mare albă se vedeau pretutindeni turle de biserici străpungând cerul diafan. Pe râu era un du-te vino de vase, iar pe maluri, o beție de flori proaspete, deschise în bătaia soarelui. Mireasma florilor plutea în tot orașul, pe prichiciul alb de la ferestrele caselor erau ghivece de flori, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a dat să oprească pe unul care vindeca bolile oamenilor folosindu-se de numele Domnului, Domnul i-a zis: „Cine nu este împotriva noastră este pentru noi...” Dintr-o dată Velasco simți în piept o durere sfâșietoare de parcă ar fi fost străpuns cu o sabie ascuțită. El știa că negustorii japonezi nu crezuseră în predicile sale. Recunoștea că doar se folosiseră de botez urmărind să câștige din negoț. Știa toate astea și, totuși, le trecuse cu vederea. — Adunarea episcopală nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care părea că se îneacă cu ceva pe care-l auzise brusc cine știe dincotro, cu câteva zile în urmă, după ce trecuse pe lângă cei câțiva lachei ce stăteau de vorbă așezați pe butoaie, pe povârnișul ud de ploaie. Hohotul acela străpunse în văzduhul străbătut de nori cenușii. Acum îl auzea răsunându-i în urechi. „Zeu al câmpurilor, bine ai venit! Așează-te În zori de zi bine ai venit! Ca să vii mai repede N-am schimbat pasul cântecului.” Râsul însoțitorilor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
resemnare și supunere în fața sorții specifică japonezilor. — Nimeni nu știe ce va fi mâine, am început eu să-i vorbesc. Cine știe, poate că ajunși la Roma, toate se vor schimba în bine, așa cum pe neașteptate o rază de soare străpunge perdeaua deasă a ploii. Eu nu-mi pierd speranța. Am să-mi păstrez speranța până la sfârșit. Căci necunoscute sunt căile Domnului. Am murmurat aceste vorbe aruncându-mi privirea în zare. Parcă nu pentru Hasekura, ci pentru sufletul meu deznădăjduit spusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
colinei Torre Vecchia. Eterna capitală era învăluită în ceață, Tibrul cotea somnoros la vale; în depărtare se zărea colina Pincio îmbrăcată într-o pădure de un verde lin, case castanii se înghesuiau unele în altele și nenumărate turle de biserici străpungeau cerul. Velasco își opri calul și făcându-și datoria, le arătă Colosseumul și Forumul Roman, dar în ziua aceea japonezii nici măcar nu mai dădură din cap a încuviințare. Acela este Vaticanul unde locuiește Sfinția Sa, Papa. O cupolă albă și rotundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înnoptat la marginea orașului Mexico. Am trimis un mesager să ceară încuviințare ca să intrăm în Mexico. De la margine am putut vedea în depărtare turlele de biserici ridicându-se drept printre străzile orașului și crenelurile albe dimprejurul său. Printre turlele ce străpungeau văzduhul se aflau și cea a bisericii San Francisco unde primiseră botezul japonezii, precum și cea a mănăstirii care ne găzduise. Însă, am primit poruncă de la guvernator să ne îndreptăm drept spre golful Acapulco fără să mai trecem prin Mexico. Zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cameră, erau chiar și unii care mângâiau stâlpii de lemn și plângeau. Egumenul și slujbașii ascultau povestirea lui Nishi despre meleaguri străine cu chipuri neîncrezătoare. Le povesti despre clădiri din piatră cu trei sau patru etaje și despre biserici care străpungeau văzduhul, dar era greu să-i facă să înțeleagă. Le povesti despre câmpurile sălbatice din Nueva España unde mergeai și mergeai, dar nu vedeai decât agave și cactuși. În zadar. — Am descoperit că lumea... zâmbi Nishi parcă resemnat, e mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
iasă din vale, seniorul Ishida îi cerea anume să vină la Nunozawa însoțit de un supus. Și de data aceasta îl luă cu el tot pe Yozō și plecă la Nunozawa. Pe drum era frig și cu toate că un soare plăpând străpungea din când în când cerul plumburiu, zăpada spulberată de vânt de prin crânguri le șfichiuia neîncetat fețele. În timp ce-și mâna calul de-a lungul râului acoperit de o pătură groasă de gheață, samuraiul se gândea de câte ori străbătuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vedenia Celui Atotputernic. Cel ce cade cu fața la pămînt și ai cărui ochi sunt deschiși: 17. "Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, un toiag de cîrmuire se ridică din Israel. El străpunge laturile Moabului și prăpădește pe toți copiii lui Set. 18. Se face stăpîn pe Edom. Se face stăpîn pe Seir, vrăjmașii lui. Israel face fapte mari. 19. Cel ce se naște din Iacov domnește ca stăpînitor și pierde pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
7. La vederea acestui lucru, Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, s-a sculat din mijlocul adunării și a luat o suliță în mînă. 8. S-a luat după omul acela din Israel pînă în cortul lui, i-a străpuns prin pîntece pe amîndoi: atît pe bărbatul acela din Israel, cît și pe femeia aceea. Și a încetat astfel urgia care izbucnise printre copiii lui Israel. 9. Douăzeci și patru de mii au murit loviți de urgia aceea. 10. Domnul a vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
sa Eugenia, din data de 10-13 mai, 1999. S-au împlinit șase ani în aceste zile, de la acel pelerinaj. în biserica satului ca mărturie zguduitoare a crimelor comise de ocupanții ruși în 1944, se află ți astăzi o sfântă icoană, străpunsă în trei locuri de gloanțele trase de cei fără de Dumnezeu, cotropitorii acestor locuri. Priviți și vă rugați la această Sfântă icoană, udată și de lacrimile măicuței Natalia Ilașcu, pentru eliberarea fiului ei, ți pentru unitatea neamului românesc! Nu pot încheia
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cu cât stăm în inactivitate. Dar ăsta este un semn bun. Cu cât mai puțină nevoie de avioane sanitare cu atât ne cresc speranțele de încheiere a bătăliei. 16 <Oct. 1941>. Liniile fortificate dela Dalnic și <greu descifrabil> au fost străpunse. Trupele noastre au intrat în Odessa. Astăzi dimineață la ora 11, pe un timp de primăvară, am survolat Odessa salutând drapelul românesc ce fâlfâie pe clădirea monumentală a operei. Trei <în text, scris: "3"> imobile incendiate fumegau încă, în partea
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
culturală, ca și un climat psihic al regiunii natale pot influența. Scrisul, poezia, sunt trans-regionale și reflectă natura interioară a celui care le practică până la anularea identității etnice. Dacă nu o face (avem destule exemple), înseamnă că scriitorul nu a străpuns cerul scund al datului său etnic și a rămas prizonierul cuibului de barză, oricât de sus ar sta ea pe stâlp. Ca orice pasăre stranie, el este adevărat în zbor, iar nu în ipostaza faimoasă a albatrosului baudelairean, aceea de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Iosif din Arimateea relatează despre învierea morților împreună cu Isus. Ca martori direcți îi citează pe Simeon, preotul, și pe cei doi fii ai săi, tustrei morți de puțină vreme și înviați de curând. Minunea începe cu o lumină orbitoare ce străpunge întunericul iadului. Pentru prima dată locuitorii lumii de jos s-au putut vedea unii pe alții. Apoi, în mijlocul lor s-a arătat Ioan Botezătorul, care, credincios funcției sale de înaintemergător, le face un scurt instructaj catehetic despre Isus. Urmează o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ÎȘI PROIECTAU REFLEXELE POLICROME ÎN SCUAR, ACEST SIMBOL AL EREI ATOMICE. ÎNCONJURAT DE CLĂDIRILE ÎNALTE, I SE PĂREA CĂ SE AFLA ÎNTR-UN UNIVERS APARTE. EXISTAU DOAR PATRU IEȘIRI ÎNGUSTE ȘI JOASE \ SPECIAL CONSTRUITE AȘA \ SEMĂNÂND CU NIȘTE TUNELE CARE STRĂPUNGEAU MASA DE ZIDĂRIE ÎN PATRU COLȚURI. DAR MARIN NU SE GÂNDEA LA ASTA. ÎNCERCA SĂ SE DECIDĂ DACĂ SĂ MEARGĂ LA ÎNTÂLNIREA CU SCUDDER DE LA ORA DOUĂZECI ȘI DOUĂ SAU... Avea o treabă grea de făcut, întrucât dorea să studieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
autobuzul opri În fața Teatrului Național, Fima Își dădu seama că făcuse o greșeală de neconceput ieșind azi din casă fără umbrelă. Sau promițându-i patroanei restaurantului că o să se Însenineze. Pe ce bază? O fâșie subțire de lumină strălucitoare, roșiatică străpunse subit norii și se reflectă Într-un geam la unul din etajele superioare ale hotelului Hilton, orbindu-l aproape. Reuși totuși să zărească un prosop fluturând pe balustrada balconului de la etajul al zecelea sau al douăzecilea și i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu i-am spus asta. A început să meargă, privind înainte, cu umerii drepți, tocurile ei ascuțite mușcând parcă din trotuar de supărare. Pantofii cu toc îi alungeau pulpele și, pe când se îndepărta, acei mușchi întinși ca un arc îmi străpungeau inima. Nu ne mai putem vedea, mi-a spus. Îmi pare rău, dar nu mai putem. Am iuțit pasul ca să o ajung din urmă. —E ridicol. Nu înțelegi. Nu, și nu am înțeles nici legea naziștilor care interzicea legături între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
diamante sclipi pe satinul negru. A fost atât de copleșită încât a început să plângă. Casa era cufundată în întuneric. Nu mi-am dat niciodată seama cât de sinistru arăta noaptea. Îmi era dor de sclipirile galbene ale ferestrelor care străpungeau întunericul. Îmi era dor să știu că soția și copiii erau înăuntru. Când am intrat pe alee, farurile luminară tufișurile. Ceva, pisica vreunui vecin sau un raton, țâșni în raza de lumină și apoi se făcu nevăzut în întuneric. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ei, prea bună. Ușa neagră lucioasă era vopsită proaspăt. Tocurile ferestrelor înalte, de care nu avusesem voie să ne apropiem de teamă că ne-ar putea vedea cineva, nu mai erau putrezite. În spatele casei, ramurile negre și goale ale castanului străpungeau cerul alb de iarnă. Pe vremea mea, copacul nu crescuse deasupra casei sau poate pur și simplu nu avusesem ocazia să îl văd din această perspectivă avantajoasă. Am pus harta la loc în buzunar, m-am ridicat și am traversat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
tehnic „zgomot alb“, eu, Dementie Futurescu (cunoscut de profani că Florin Dumitrescu), am văzut semnul: era un mare E, ivit de trei ori printre grăuntele mișcătoare, ca o epifanie: E... E... E... Cele trei dare orizontale ale literei mi-au străpuns de trei ori ochii că un trident țâșnit din învolburarea oceanului de particule-unde. Solicitarea extremă a întregii ființe m-a adormit la loc (sau o fi fost un leșin?)... În vis mi s-a deslușit totul, așa cum m-am grăbit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]