6,493 matches
-
Sarmisegetuza. Zidul lor este surprins de ochiul poetului într-o acerbă încleștare cu timpul: Eu privesc și tot privesc/ La vo piatră ce însamnă a istoriei hotară..." (Memento mori). Această luptă, acest "însemn" se dă într-un perimetru al deșertului strigăt ubi sunt arborat de Vechiul Testament, care interpretează praful după cum acesta exprimă legea divină ("Căci este scris ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost", Ecclesiastul), sau după cum o neagă, ca o consecință a "mâniei" divine îndreptată împotriva cetăților
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
coaste seci" Memento mori) în spectacolul zidurilor eminesciene în ruină: dar numai în știința poziționării privitorului față de planurile istoriei, "grămădind lumea într-un singur semn". Dar, în toate cadrele imaginilor, percepem nu numi "cântul funerar" al "scaldului", ci, mai ales strigătul uman: "Tu, ce scrii mai dinainte a istoriei gândire ... Cine ești?" (Memento mori), sau: " Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost...?" (Melancolie). Iar în privința "sensibilității religioase" omul eminescian în credința sa cere doar semnul "față către față
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
-George Sergiu Limbă și gândire în cultura indiană, p. 134. 36 Datarea o preluăm de la Petru Creția, M. Eminescu, Opere, VIII, Ed. Academiei RSR, 1988, p. 1106. 37 Op.cit., p. 255 (ms. 2257,6). 38 Despre "apusul zeității" și prioritatea strigătului "ființial" din poezia lui M. Eminescu în "aurora" nihilismului european se pot urmări paginile vivante ale lui Constantin Barbu din Poezie și nihilism, Pontica, 1991. 1 Ochiul și Spiritul, Casa Cărții de Știință, Cluj, trad. de Radu Negruțiu, 1999, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Naționale a Romîniei GHEORGHIU, VAL Cinci degete-n ochi : jurnal : (1990-2006) / Val Gheorghiu ;prefață de Liviu Antonesei. - Iași : Institutul European, 2007 ISBN 978-973-611-462-5 I. Antonesei, Liviu (pref.) 821.135.1-94 Pe copertă: "Cinci degete-n ochi", pictura autorului, din ciclul "Strigătul" (1993) Potrivit Legii nr. 8/1996, a dreptului de autor, reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți fără acordul Editurii constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu aceasta. Printed in ROMANIA VAL GHEORGHIU CINCI DEGETE-N OCHI JURNAL (1990-2006) Prefață de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
încep în plin. Clădirea Atelierelor din Armeană, pustie: care maestru să mai vină într-o seară ca asta? Mă dezbrac la piele, îmi trag pe frunte basca neagră Rembrandt și-ncep să lucrez. Ce? Reluasem, cu o zi înainte, un "strigăt", cel cu orbul care-și apără tandru cîrja și strigă: lăsați-mi cîrja! Încerc acum să-i definitivez gura căscată. Cioc, cioc. Îmi trag hamleții și deschid: Vitcu. Măi, Dionisie, tu? Da, eu. Și-ncepe să ure. Ca-n Creangă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mi se uită peste umăr: continuă! continuă! Într-un timp, mă uit la ceas: phii! cînd s-a făcut nouă? cum mai trece vremea cu ei! Pe la nouă jumătate, cînd Hatmanu îmi dă amical peste dreapta cu pensonul: hoțule mic, Strigătul, ai? Munch, ai? bate cineva. Cine? Vonica. Un frison îmi linge șira spinării. Nu te teme, nu te teme, zice oaspetele și mă conduce înapoi la tablou. Salutări de la cineva? întreb încă tremurînd. A, da, de la... Ceilalți, de pe pat întreabă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
semn că românul a mai prins ceva la pungă orașul e vînzolit sîmbăta de coloanele de mașini staniolate și împăpușate, sunînd din claxoane și alarme. Aceleași care excedează, doar după doi-trei ani, completele de judecată cu răcnetele motivelor de divorț. "Strigătul" nordicului Edvard Munch (1863-1944) e biet scîncet pe lîngă ororile urlate de insurgenții frescangii mexicani Siqueiros, Orozco, Rivera, la începutul secolului XX. Preluate, nemestecat, via Moscova, de-ai noștri artiști ai poporului și care, și-acum, ne-ațin calea pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
frescei pe marile suprafețe cvasiabstracte de-acum. Vă asigur că mult. A, uitasem: în spatele microfonului, în regala absidă am așezat, pe șevalete, cîteva din personajele vivante cu care, din cînd în cînd, am simțit nevoia să întrerup seriile grave, apăsătoare (Strigătul, Desculții lumii). Personaje aflate acum în distinse case ieșene. Și împrumutate mie, acum, pentru expoziție. În sfîrșit, la întoarcerea din exod, vă invit la exploziile șampaniei. Rivalizînd cu cele de curînd stinse sub același carrillon. Nu uitați: diseară, pe la șase
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mele din noiembrie, de la Palatul Culturii, am așezat pe șevaletele din preajma microfonului de vernisaj lucrări cu personaje vivante, lejere, ar spune francezul. Și asta pentru a nu-i supune pe cei prezenți să suporte doar tonalitatea grea a Apocalipsei, a Strigătului, din vecinătate. În plus, arătînd spre Autoportretul cu păsări și descriindu-i aerul țicnit-ludic, mi-am asumat, serios, cuvenita frivolitate. Sugerînd posibila diversitate picassiană. Să fim frivoli! (Cu măsură) 17 mai E de plecat înșelător anecdotic de la o emisiune t
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
adaptată din Bernard Pottier), un SEM contextual în opoziție cu unul nuclear sau esențial; un sem reieșind din contextul în care apare. După Greimas, substantivul urlet, de exemplu, care s-ar putea spune că deține semul nuclear "un fel de strigăt", are semul contextual "animal" cînd "urletul leului era îngrozitor" și semul contextual "uman" în "urletul polițistului era îngrozitor". ¶Clasemele dau textului coerență. ¶Greimas 1983b; Greimas, Courtés 1982. Vezi și IZOTOPIE, SEMEM. climax. Vezi PUNCT CULMINANT. cod [code]. 1. Unul din
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
la Los, Zicînd: "Ești Domnul lui Luváh: în ale tale mîini îl dau Pe al Iubirii prinț, cel ucigaș; sufletul său în mîinile-ți se áflă. Nu te-ndura de Vala, căci ea nu s-a-ndurat de Omul Veșnic, Și nici de strigătele lui Luváh să nu te-nduri. Iată, aceste oști stelare 320 Sînt slujitorii tăi dacă vei asculta de-ngrozitoarea-mi Lege". Astfel vorbi Prințul Luminii și se-așeză lîngă scaunul de domnie al lui Los. Pe nisiposul țărmur odihnea carul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
stîncă și nisip. Zbucniră gemete de-a lungul pîrîului lui Tyburn 57, de-a lungul Rîului lui Oxford 40 Printre Templele Druide. Albion gemu peste pîrîul Tyburn: Albionul scoase geamătul de moarte. Munții-Atlantici tremurară. Fugi-n înalturi Luna cu un strigăt: Soarele, cu șiroiri de sînge. Fugiră din Pîntecele Albionului toate Noroadele și Semințiile Pămîntului acesta, Fugiră-n harmalaie de Măcel, si aștrii cerului fugiră. 45 Ierusalimul prăbușitu-s-a în groaznică ruină peste-ntreg Pămîntul, Rece căzu din Văile lui Lambeth în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Enitharmon mădulare, si focurile de pucioasa, Vărsate din cuptoare, o-ncolăciră-n jur, înlănțuită-n foc necontenit. Urlắ femeia-ncîntătoare, si Urizen, dedesubt, adînc gemu 190 Mortal între bătăile ciocanului, mulțumind Urechilor Lui Los în cruntă răzbunare înghițit; sorbi cu bucurie strigătele Lui Enitharmon și gemetele lui Urizen, hrana de foc mîniei sale Și indurării sale, hrănindu-se în taină din gînduri de cruzime. Năluca plînse către lucrările-i grozave cînd el varsă fierul topit 195 Din Linguri uriașe în jurul mădularelor lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Cimitire au strigat și Rîma-n stare groaznică sosit-a. Găsit-o-am în sînu-mi, și-am spus că a iubirii vreme Se-arată peste stînci și dealuri în liniștite umbre; însă curînd 535 Un glas se auzi în noapte, un strigăt peste munți la miezul nopții: "Trezește-te! mirele sosește!" trezitu-m-am spre-a nu mai adormi; Însă Eternă mistuire e-ntunecata Enion, Reavănul Mormînt. O cîmp de grîne! O, fericit ești tu care dai viața! Mai fericită-i cea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
304. Suspínă în durere, trudește în durere în universul sau, Țipînd în păsări peste-adînc, și-n lup urlînd Peste acei uciși, mugind în vite, si in vînturi, Și peste Orc și Urizen plîngînd în nori și vîlvătăi, 575 Și-n strigătele nașterii și-n gemetele morții glasu-i Este auzit prin Universu-ntreg: oriunde crește-un fir de iarbă Ori înverzește-o frunză, Omul cel Veșnic e văzut, e auzit, este simțit, Cu toate chinurile sale, pînă cînd iar străvechea-i fericire și-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
peștera-i întunecoasa Ieși-n divină măreție. Urizen se ridicắ de pe scaunul său de domnie Pe áripi de-nzecită bucurie, bătînd din palme, din picioare, din radioasele-i arípe În noian: precum atunci cînd Soarele dansează peste munți 350 Un strigăt de înveselire răspunse-n dulci accente de la fiica la fiica, Si de la fiu la fiu: de parca stelele sclipind nenumărate Prin noapte cîntă ciripind ușor, umplînd pămînt și cer; Și luminoasa-Ahania se așeza cu cîntece și bucurie lîngă Urizen. Omul cel
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
că de exemplu în peliculă O noapte la operă cu frații Marx. Luchino Visconti a utilizat un spectacol cu opera Îl Trovatore la Teatro La Fenice în filmul său Senso. În timp ce Manrico cântă "Di quella pira", spectacolul este întrerupt de strigătele unui naționalist italian aflat printre spectatori. Autorul studiului Fimul italian în lumina Neorealismului , Millicent Marcus, arată ca Visconti face în acest fel o paralelă între eroii operei Manrico-Leonora și protagoniștii fimului Senso, Ussoni-Livia. Opera Îl Trovatore s-a bucurat de
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
cunoscută nimănui, cum educația și-a primit-o în pustietate și cum a fost urmărit de neșansa în dragostea lui pentru Leonora, pe care acum o crede moartă (La vită è inferno . . . O tu che în seno agli angeli). Un strigăt disperat îl smulge din meditație. Sărind în ajutorul celui care a strigat, el reușește să-l salveze dintr-o încăierare inegala. Acesta este nimeni altul decât Carlo, acum adjutantul Generalului, folosind și el un nume fals (Don Felix de Bornos
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
peșteră pentru a solicita ajutorul călugărilor din mănăstire. Într-un final Leonora iese pentru a-l blestema pe intrus. Leonora și Alvaro se regăsesc, iar Alvaro îi relatează cele întâmplate. Leonora se grăbește spre fratele ei muribund. Se aude un strigăt de moarte. Cu ultimile puteri Carlo și-a înjunghiat sora. Starețul ajunge în grabă, chemat de sunetul clopoțelului, iar Alvaro, descoperind-o pe Leonora, blestema răzbunarea lui Dumnezeu, care a adus atâta nenorocire asupra lor. Starețul îl cere să se
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
a luat de braț și l-a dus în fața oglinzii venețiene din dormitorul lor conjugal. Apoi i-a luat mâna stângă și i-a pus-o pe oglindă. Prompt, de după sticlă i-a răspuns clona. Doamna director a scos un strigăt de spaimă: "Vezi? Și omul din oglindă poartă verigheta pe inelarul drept! Or fi dintr-o altă civilizație?" A doua zi, tot singură în casă, doamna director începu să caute și să descopere și alte deosebiri dintre persoana ei și
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
crezuse, cu nevoia de modele a adolescenței, nu-i decît un ghem de ipocrizii, lașități, prejudecăți. În intervențiile abrupte ale "ereticului" în blugi e și indignare și amărăciune. Exploziile lui verbale mărturiseau o sfîșiere adîncă, de unde stă să izbucnească un strigăt de deznădejde. Cearta sporește în intensitate, iritarea crește, cînd, deodată, se aud în perete ciocănituri imperative, tot mai insistente ciocănituri. Sub această teroare fonică, nervozitatea celor de față, pătrunsă de fiori de teamă, deviază în anxietate. Spațiul concretitudinii care îi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
rușine) ...și eu..., că au fugit din țară... de silă... și ură... și disperare... și frică... Gh. P. doi: (țipînd) ...și despre tine am... Gh. P. unu: (țipînd) ...da... și eu despre tine... (următoarele replici se vor rosti simultan, cu strigăte, cu disperare, iar aceste suprapuneri vor face ca textul să nu mai fie înțeles) Gh. P. doi: ... și am fost plătit... Gh. P. unu: ... și eu am primit bani... Gh. P. doi: (aproape de delir) Mi-au dat bani... și despre
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
spital... și gata! Doctorul: Lasă, lasă..., nu mă lua repede... Cunosc foarte bine tema... nonconformist... inadaptabil... protestatar... doar sunt medic... și nu ginecolog, ci psihiatru... Octav: Și-i frumos, dom' doctor, să bagi o revoltă, o disperare a omului, un strigăt printre bolile matale...?! Nu-i frumos, dom' doctor! Doctorul: (renunțînd la menajamentele profesionale) Ehei, drăguțele, ție nu-ți trebuie psihiatru... Octav: Așa-i ca da! Ah, mama iar a greșit! Așa-i că eu am nevoie de un securist..., mă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
distruge primele Table ale Legii (cele mai importante, purtând semnătura lui Dumnezeu), deznădăjduit că nu are cui să le predea. La fel și Nietzsche, care se va Închide În el, din lipsă de receptori, pentru a da curs, aproape agonic, strigătelor lui Zarathustra. O astfel de decepție se poate converti În ceva pozitiv, dar la un alt nivel și printr-o altă stilistică ideatică, cu condiția ca energiile paideice să se consume prin exteriorizare generoasă către alții, și nu prin interiorizare
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Încinsă, pe care o făcea bunica prin Postul Mare. Și mergem În căutarea marelui miracol: un crâng plin cu vrăbii! Lucru rar, de care nu dispui În nici un caz la tot pasul, mai ales În marile aglomerări urbane. Ce mai strigăte de satisfacții, ce mai bucurii pe capul amicilor mei! Și ce dezamăgire În sufletul meu, căci Îmi aduceau aminte de hălăduirile din zilele lungi ale vacanțelor de vară, prin poienile pline de vrăbii gureșe și obraznice ce te enervează rău
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]