4,034 matches
-
litere mari și negre, CUBA, am zărit-o doar o secundă, apoi cineva i-a dat un șut, eu m-am târât în patru labe, repede, mai în față, iar în timp ce încercam să mă ridic în picioare, ca să nu fiu strivit, am simțit deodată șurubul sub palmă, dar tocmai atunci careva m-a călcat pe pulpă, iar când mi-am tras piciorul, șurubul mi-a scăpat iar din mână, nu m-am mai dus după el, fiindcă eram destul de speriat, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
iar când mi-am tras piciorul, șurubul mi-a scăpat iar din mână, nu m-am mai dus după el, fiindcă eram destul de speriat, mi-am adus aminte ce-mi povestise Jancsi, că odată, pe un stadion, un om fusese strivit de mulțime. Cu chiu, cu vai m-am ridicat, încercând să mă strecor din îmbulzeală și s-o iau spre mijlocul străzii, în direcția în care se rostogolise șurubul, am mai fost lovit o dată în coapse, cu genunchii, dar atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a sosit, domnule doctor. O conduc În sala de consultații? Tresări, Întoarse capul, Încuviință. TÎnăra sa secretară remarcă țigara pe care o ținea Între degete, apoi se Îndepărtă. Și ea reîncepuse să fumeze după moartea unei prietene, așa că Înțelegea... Yves strivi chiștocul al cărui gust i se păru dintr-odată amar. CÎnd intră În sala de consultații, brusc Își aminti că i se păruse că vede lumină pe sub ușa lui Chantal cînd se reîntorsese acasă noaptea. La ora 3 noaptea. Ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dădu căsuța vocală. Mesajul pe care Îl lăsă Marie era scurt. „Sună-mă repede. Te iubesc“. Urmări din ochi goeleta care se Îndepărta spre apus, de unde venea furtuna. Și dacă nu se va mai Întoarce? Primele picături de ploaie se striviră de parbriz cînd ajunse la mașină. Deschise portiera, provocînd un curent de aer care făcu să zboare hîrtiile din compartimentul pentru diverse mărunțișuri. Închizînd iute ușa, se apucă să le adune și tresări descoperind un bilețel scris pe o foaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o ia cu el. - În ce calitate? se zborșise el. - De interpretă, răspunsese ea pe același ton. Yvonne avusese noroc. Mult noroc. Raftul care se prăvălise peste ea fusese oprit În cădere de cel opus, ferind-o astfel să fie strivită sub greutatea lui. Chipul ei avea o paloare anormală și Își ținea nările strînse. Lucas Îi găsi cu greu pulsul. Dar totuși Îl găsi. În timp ce Marie chema ajutoare, el examină cu grijă mîinile Yvonnei Înainte de a le lăsa jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
n-ai să reziști... Protestă, cerînd stăruitor un ultim pahar. Inflexibil, Lucas Îi ordonă să meargă la culcare. Ea scutură din cap și Încercă să apuce sticla. Se pomeniră atunci atît de aproape unul de celălalt că simți cum se strivește de el pieptul ei plin și plăcut. De data asta, nu mai făcu nimic pentru a o ajuta să se ridice. Marie citi limpede dorința În privirea lui Lucas. Îl dădu violent la o parte. - Nu mă atinge! - Ce-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spre port. Spre cafenea. Spre ea. Se Întrebă dacă Își pusese rochia albă pe care o purtase În seara aceea la Brest. Și Își spuse că era un biet idiot. Și-l imagină pe skipper jucîndu-și rolul de fante și strivi cu furie al nu situ cîtelea chiștoc, fumat doar pe jumătate. Jumătatea care nu dă cancer, zicea el. Se crezu pradă unei iluzii văzîndu-l. Proaspăt ras, cu părul blond pieptănat cu grijă, cu privirea albastră și hotărîtă. - E cam tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
descrie sfârșitul vechii lumi. PARTEA ÎNTÂI REGATUL PIERDUT 1 1 iulie 1998 cădea Într-o miercuri. Prin urmare, În chip logic chiar dacă neobișnuit, Djerzinski organiză agapa de adio Într-o marți seara. Între cuvele de congelare a embrionilor și oarecum strivit de masa lor, un frigider marca Brandt adăpostea sticlele de șampanie; de regulă, acolo se păstrau produse chimice uzuale. Patru sticle pentru cincisprezece oameni - era cam meschin. Totul, de altfel, era cam meschin: motivațiile ce-i adunau laolaltă erau superficiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În legătură cu ele; În general, practicau orgii rituale, uneori sacrificii de animale; Însă prin ele avu acces la cercuri mult mai Închise și mai dure. Îl cunoscu astfel pe John di Giorno, un chirurg care organiza abortion-partys. După operație, fetusul era strivit, malaxat, amestecat cu aluat și Împărțit Între participanți. David Înțelese rapid că sataniștii cei mai avansați nu credeau deloc În Satan. Erau, ca și el, materialiști convinși, și renunțau rapid la ceremonialul cam kitsch cu pentagrame, lumânări, tunici lungi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
brusc că nu-i va folosi la nimic să reflecteze. Un copil, Îl faci sau nu-l faci; nu e o decizie rațională, nu face parte din hotărârile pe care o ființă umană le poate lua În mod rațional. Își strivi țigara În scrumieră, apoi murmură: — De acord. Annabelle Îl ajută să-și scoată hainele și Îl masturbă ușor ca să-l ajute să pătrundă În ea. El nu simți mare lucru, afară de catifelarea și căldura vaginului. Curând, Michel Încetă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
măsurări creăm spațiul, spațiul dintre instrumentele noastre. Omul lipsit de instrucție, continuă Djerzinski, e Îngrozit de ideea de spațiu; și-l imaginează imens, nocturn și căscat. Își imaginează ființele sub forma elementară de sferă, izolată În spațiu, chircită În spațiu, strivită de eterna prezență a celor trei dimensiuni. Îngrozite de ideea spațiului, ființele umane se chircesc; le e frig, le e frică. În cel mai bun caz, străbat spațiul, se salută cu tristețe În mijlocul spațiului. Totuși, spațiul se află În ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a reproș. — Cât timp te afli aici, nu e nevoie să știi cât e ceasul. Se întoarce cu spatele discret și, fără nici o tragere de inimă, îmi scot ceasul. Apoi, ușor stângace, mă aranjez pe canapea, încercând să nu-mi strivesc prețiosul BlackBerry. Am văzut regula că n-ai voie cu echipament electronic. Și i-am predat dictafonul. Dar trei ore fără BlackBerry ? Pe bune, dacă intervine ceva important la birou ? Dacă e o urgență ? Și nici măcar n-are sens. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mi se plimbă pe trup, fusta îmi cade la pământ, blugii îi alunecă. Apoi tremur din toate încheieturile și îl prind în brațe și încep să-i strig numele. Și uit complet de zmeură, care se împrăștie pe pământ, storcoșită, strivită sub noi. După asta, rămânem nemișcați ore întregi. Sunt amorțită de euforie. Am urme de praf și de pietre pe spate, genunchi și mâini, și pete de zmeură pe tot corpul. Dar nu mă deranjează. Nu sunt în stare nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
prea mult de ea, dar ea nici că s-a clintit din loc. De afară se auzeau niște câini cum lătrau ușurel, jucându-se. Atunci mi-am dat seama că Vindecătoarea nu mai mirosea a levănțică: mirosea a iarbă proaspăt strivită sub picior. - Unde e Enkim? - Enkim nu e ucigaș ca tine. Ucigașii ca tine nu se Însoțesc decât cu femei urâte, iar În neamul meu sunt numai femei frumoase. - Și crezi că ucigașii ca mine n-au suflet? am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dau vrăjmașul peste cap, numai că nenorocitul era mult prea greu și mă prinsese de gât. Încerca să mă salte de jos, dar l-am mușcat de beregată cu toată puterea. - Îl omor, răcni maldărul ăla de carne care mă strivea În brațe. - Nu-l omorî! Scept Îl vrea viu, strigă cel de afară și, În clipa aceea, În casă se năpustiră alți vânători din neamul coarnelor de cerb. Se stârni o Învălmășeală nemaipomenită și vedeam limpede că n-aveam cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
casă, iar strigătul de groază al lui Nunatuk mă făcu să mă zbat din toate puterile. Unde erau ticăloșii ăia de pândari pe care Îi lăsase Logon de pază? Am reușit să-l mușc până la sânge pe cel ce mă strivea. Îmi dădu drumul și se trase Îndărăt, horcăind, dar ceilalți vânători se și năpustiseră asupra mea. Am Împărțit câțiva pumni, Însă uriașii erau prea mulți. - Krog! răcni Nunatuk și se repezi, ca vai de ea, În Învălmășeală. Unul dintre netrebnicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trecuse prin gât dintr-o parte În alta, iar sângele Îi țâșnea din carne precum un izvor negru și gros. Un alt șfichiuit, și apoi un altul, fură urmate de icnetele groase ale uriașilor. Unul dintre ei căzu peste mine, strivindu-mă. O suliță Îl spintecă pe un altul care o luă de-a Îndaratelea, proptindu-se de crengile de struf ale casei Înainte să le rupă și se se prăbușească printre ele. - Vedeți de Nunatuk, am strigat dar, chiar atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
purta o cască Buck Rogers. Dinții mari Îi erau dezgoliți și Încleștați. Când Își declanșa tornada, polițiștii se făceau nevăzuți. Oamenii se Împrăștiau care‑ncotro. Se rotea Înainte și Înapoi În nori de praf, și fără Îndoială i‑ar fi strivit pe pietonii care i s‑ar fi aflat În cale. - Nebunul orașului, Îl botezase Rosamund. Nu va mai trebui să mă tem de el când mă duc sau mă Întorc de la farmacie. La vastul hambar de metal verde, Întins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Își scarpină barba) Da... ARTUR: Ești sigur? GARDIANUL (La fel de stânjenit.): Cred că da... (Se hotărăște să intre; e vizibil stânjenit de interiorul jalnic; în același timp, conștient de îndatoririle sale, încearcă să salveze aparențele; înlătură câteva obiecte care baricadează trecerea, strivește un păianjen, scutură câteva fire de praf; apoi renunță, copleșit.) ARTUR (Urmărește cu silă operațiunile GARDIANULUI; mai mult neîncrezător decât indignat.): Nu se poate! GARDIANUL (Învins, abătut): Asta e tot ce avem... ARTUR (Tot mai copleșit.): Nu... Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dracului de repede... GARDIANUL: Uitați-vă la mine! Câți ani îmi dați? ARTUR: Nu știu. GARDIANUL: Timpuri mârșave. Nimic nu se mai vede cu ochiul liber. ARTUR: Urâte zile. Nu credeam să le mai prind. GARDIANUL: Decadența, asta e. Suntem striviți, suntem siliți să mâncăm ciuperci. ARTUR: Și greața asta care plutește în aer... GARDIANUL: Așa! Așa! E singurul lucru care se vede cu ochiul liber. ARTUR: Poate că suntem bolnavi. Poate că natura e bolnavă... GARDIANUL: Natura, domnule, e ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mele și creierul meu v-ar fi absorbit definitiv... Asta e! Totul ar fi putut fi real... Sunteți o mare pierdere pentru mine, domnule! V-aș fi putut convinge că sunteți un om de nimic, o lepădătură, numai bun de strivit fără milă. Îmi pare atât de rău, atât de rău... GARDIANUL (Își revine primul din tăcere.): Gata? GUFI: Ar fi fost atât de frumos, atât de frumos.... COLONELUL: Lasă, Gufi, mai sunt zile... GUFI (Cu lacrimi.): L-aș fi convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
scapă un picior, scara se prăbușește, soldatul își pierde echilibrul, alunecă de tot, chepengul cade și SOLDATUL BINE ECHIPAT rămâne agățat de chepeng, cu mitraliera la gât și cu trompeta după curea; se zvârcolește de câteva ori, apoi se liniștește, strivit de melodia care ia în posesie universul; ultima imagine: SOLDATUL BINE ECHIPAT agățat de mânerul chepengului; cele trei cadavre în sânge; melodia, tot mai puternică, triumfând peste specia umană.) ȘI CU VIOLONCELUL CE FACEM? Piesă într-un act Personaje: BĂRBATUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se află drept în mijlocul unui codru întunecat și foarte sălbatic, care e prins într-un inel de nisipuri, care... Dar oricâte piedici ar avea de trecut, făt-frumos tot pune mâna pe rață, pe ou, pe sufletul zmeului, pe care-l strivește ridicându-i astfel viața. Așa se simte și Iulia, precum oul de zmeu, care i-a fost dat lui Alexandru, să-l țină în buzunar. El nici nu știe că-l are și l-ar putea strivi chiar fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pe care-l strivește ridicându-i astfel viața. Așa se simte și Iulia, precum oul de zmeu, care i-a fost dat lui Alexandru, să-l țină în buzunar. El nici nu știe că-l are și l-ar putea strivi chiar fără să vrea; dar dacă ar ști că-l are, ar fi poate și mai rău, l-ar strivi cu plăcere? Iubirea n-ar trebui să fie ceva mai puțin primejdios? Un tablou din Lacul Lebedelor? Așa simte Iulia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fost dat lui Alexandru, să-l țină în buzunar. El nici nu știe că-l are și l-ar putea strivi chiar fără să vrea; dar dacă ar ști că-l are, ar fi poate și mai rău, l-ar strivi cu plăcere? Iubirea n-ar trebui să fie ceva mai puțin primejdios? Un tablou din Lacul Lebedelor? Așa simte Iulia, dar orașul e cuprins de mâzgă și iubirea se face varză pe picioarele ei încălțate în balerini. O cățea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]