3,238 matches
-
cazul ucigașilor Para Smith și Dick Hickock. Frus argumentează în mod convingător, la fel ca în cazul lui Hersey, că Truman Capote îi stereotipizează pe cei doi ca fiind marginalizați de societate sau niște Ceilalți ai societății, pentru că își neagă subiectivitatea. Cu toate acestea, pe spectrul narativ, dintre stilul de reportaj dominant obiectivizat, pe de o parte, și o subiectivitate deschisă sau reflexivă, cum e cea a lui Mailer, pe de altă parte, decizia lui Capote de a folosi metafore minunate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
că Truman Capote îi stereotipizează pe cei doi ca fiind marginalizați de societate sau niște Ceilalți ai societății, pentru că își neagă subiectivitatea. Cu toate acestea, pe spectrul narativ, dintre stilul de reportaj dominant obiectivizat, pe de o parte, și o subiectivitate deschisă sau reflexivă, cum e cea a lui Mailer, pe de altă parte, decizia lui Capote de a folosi metafore minunate tipice romanului (având în vedere că toată limba este o metaforă) reflectă o subiectivitate mai deschisă, ce s-a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de o parte, și o subiectivitate deschisă sau reflexivă, cum e cea a lui Mailer, pe de altă parte, decizia lui Capote de a folosi metafore minunate tipice romanului (având în vedere că toată limba este o metaforă) reflectă o subiectivitate mai deschisă, ce s-a implicat în existența obiectului. Implicarea lui Capote a fost atât de puternică, încât, după execuția lui Smith și a lui Hickock, acesta a devenit un militant împotriva pedepsei cu moartea. Așadar, Mailer, Didion și Capote
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
eul ascuns al lui Capote sau de eul lui Mailer ce se expune în mod scandalos analizei cititorului. Într-adevăr, pe spectrul dintre stilul obiectivizat și stilul subiectiv reflexiv, nu ne întrebăm unde se produce separarea dintre cele două, întrucât subiectivitatea este prezentă în orice obiectivizare. Mai mult, obiectivizarea este prezentă în orice comunicare, oricât ar fi aceasta de subiectivă. Altfel, ea nu ar mai fi comunicare, ci doar un solipsism extrem, incoerent și, încă o dată, înstrăinat. Ce e drept, există
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în principal o reacție a secolului al XX-lea împotriva distanței create de obiectivizarea știrilor din presa americană dominantă. Acel tip de obiectivizare reprezintă, asemenea hainelor invizibile ale împăratului, o imagine sau o idee ce solicită niște concluzii majore. Doar subiectivitatea poate elimina minciuna, iar pentru a o elimina, practicanții jurnalismului literar se abțin de la a trage niște concluzii importante. Aceasta deschide calea către o încercare de inițiere a unui schimb de subiectivități cu Celălalt. Dar, deși această carte justifică existența
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
o idee ce solicită niște concluzii majore. Doar subiectivitatea poate elimina minciuna, iar pentru a o elimina, practicanții jurnalismului literar se abțin de la a trage niște concluzii importante. Aceasta deschide calea către o încercare de inițiere a unui schimb de subiectivități cu Celălalt. Dar, deși această carte justifică existența unei istorii a jurnalismului literar, ea nu poate explica de ce acesta a fost marginalizat atât ca literatură cât și ca jurnalism pentru o perioadă atât de îndelungată. Aceasta este de asemenea o
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
istorie reificată, unde probabilitățile pot fi categoric anticipate din distanța concretă, pe baza trecutului romanelor de dragoste istorice ale lui Walter Scott, nu trebuie să ne implicăm în schimbul morbid și obscen de subiectivism, sau cel puțin în diminuarea prăpastiei dintre subiectivitate si obiect, și cu atât mai mult să încercăm să rezolvăm problemele fără soluție. În mod indirect, aceste eforturi nu au fost necesare. Tot ceea ce a fost necesar a fost continuarea jocului în care credeam. Escapismul propus de Thomson este
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Hearn din zona Cincinnati în anii '70 ai secolului al XIX-lea, deși probabil că ar fi trebuit să aparțină curentului principal numit, două decenii mai târziu în presa new-yorkeză, jurnalism literar narativ. În pofida laudelor la adresa lui Hearn, care a folosit subiectivitatea la un nivel mult mai ridicat decât James Agee, Joan Didion și Norman Mailer, Pattee tinde spre o formă mai veche a eseului atunci când spune: Niciodată nu a mai existat vreo dorință atât de puternică pentru a descoperi lucruri noi
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cu o foarte mică deosebire, sau chiar una inexistentă, între practicarea concretă a curentului principal și versiunea literară mai subiectivă. Aceasta a fost situația, în ciuda încercărilor adepților formei (Lincoln Steffens, Hutchins Hapgood și Stephen Crane) de a diminua prăpastia dintre subiectivitate și obiect. Într-adevăr, persistă suspiciunea conform căreia Hawthorne a susținut exact această evitare, încercarea de a pune capăt distanței dintre subiect și obiect. Poziția lui Hawthorne este anticipată într-un fel în articolul publicat în 1900 în Atlantic - "Jurnalismul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
oglindită în elanul poil-ului și spuma Imperiului Habsburgic, se destrăma sub presiunea conflagrației în Europa. Una dintre consecințele războiului a fost modestia perspectivei critice, care, pe de o parte, a fost oglindită în doctrina existențialismului, studii ale puterii și influenței subiectivității umane, iar pe de altă parte, a fost reflectată printr-o analogie epistemologică ulterioară cu semnificațiile ontologice și cu deconstructivismul existențialismului. Totuși, în mod paradoxal, această conflagrație nu a dus doar la o atitudine modestă față de perspectiva critică, dar și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a luat în serios ipotezele acestor speranțe, iar rezultatul a fost autoritatea supremă critică a Noului Criticism și a conceptului de "obiectivitate" și jurnalism ca "știință". Pentru orice tip de discurs, de exemplu jurnalismul literar narativ, care se leagă de subiectivitatea individuală și a cărui perspectivă denotă un punct de vedere critic închis, și nu unul nedeterminat, consecințele ar putea să nu fie "promițătoare". Anul 1915 a fost de asemenea unul fundamental, deoarece T. S. Elliot a publicat Cântecul de dragoste
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mai târziu doctrină, Elliot spune că arta ar trebui "să se concretizeze în realizarea unui nou obiect care nu mai este strict personal, deoarece este o lucrare a artei însăși" (Criticul perfect, 53). Prin suprimarea "personalului", Elliot caută să separe subiectivitatea de "noul" obiect. Conform indicației lui Elliot, un text care își recunoaște originile nu poate fi considerat artă. Jurnalismul poate fi înfrânt deoarece afirmația relatării implică cel puțin origini fenomenologice. Însă negarea originilor fenomenologice ridică anumite întrebări profunde în ceea ce privește valoarea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cunoscută mai mult ca ecranizare. Aceste probleme morale pot fi evitate în mod convenabil, sau cel puțin lăsate în urmă, negând originile fenomenologice ale textelor și concluzionând că acestea sunt pure invenții. Evitând aceste probleme, sau lăsându-le în urmă, subiectivitatea se poate înstrăina și separa de crimă și de Holocaust. Criticul Edmund Wilson adoptă același punct de vedere în Castelul lui Axel apărut în anul 1931. Acesta l-a pedepsit aspru pe Elliot, pe lângă alți moderniști esteticieni, pentru promovarea "unei
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
responsabilitate ca problemă epistemologică. Nitze, președintele MLA, avea dreptate când spunea că nu există nici un principiu integrator al ordinii în efortul subiectiv de a consemna relația unei persoane cu lumea nedefinită. Singurul motiv pentru care lumea este nedefinită este neputiința subiectivității de a ajunge la stadiul de omnisciență, care este aspectul primordial, sau cel puțin unul dintre cele mai importante aspecte, pentru jurnalismul literar narativ. Trebuie precizat încă o dată că, în funcție de gradul de reflexivitate în producerea declarației, jurnalismul literar narativ reprezintă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
încă o dată că, în funcție de gradul de reflexivitate în producerea declarației, jurnalismul literar narativ reprezintă o tentativă de a îmbina caracterul subiectiv cu ceea ce în mod obișnuit a fost caracterul obiectiv. Acest lucru nu poate duce decât la o confirmare a subiectivității, a cărei limite trebuie să reflecte incertitudinea - toate acestea fiind exprimate prin incertitudinea limbii. Totuși, încercarea moderniștilor literari de a pune în valoare esența estetică este doar o parte din motivul pentru care jurnalismul literar a fost respins în cea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pentru care jurnalismul literar a fost respins în cea mai mare parte a secolului al XX-lea. Teoreticienii jurnalismului și academiei de comunicare de masă s-au dedicat și la începutul secolului al XX-lea materializării conceptului de obiectivitate pe seama subiectivității, cât și excluderii lumii nedefinite și experimentale. Phyllis Frus a fost foarte atent și la acest aspect și a spus: "Jurnalismul are același scop - obiectivitatea, care corespunde scopurilor estetice promovate de moderniști" (Politică și poetică, 92). Imediat după Primul Război
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
știri, dat de Walter Lippman, printre alții. Schudson l-a numit pe Lippman "cel mai înțelept și convingător reprezentant al idealului de obiectivitate" (151). În 1922, când apare Opinia publică, Lippman spune: "Pe măsură ce mințile noastre devin din ce în ce mai conștiente de propria subiectivitate, găsim un interes pentru obiectivitate, care de obicei nu există" (256). Potrivit unei definiții (Webster, 1039), interesul, acea plăcere profundă, foarte asemănătoare cu conceptul de "entuziasm", are o importanță cu puțin mai mare decât farmecele critice, din care se dezvoltă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
unei definiții (Webster, 1039), interesul, acea plăcere profundă, foarte asemănătoare cu conceptul de "entuziasm", are o importanță cu puțin mai mare decât farmecele critice, din care se dezvoltă concepția lui Lippman despre obiectivitate, care depășește, în mod inexplicabil, conceptul de subiectivitate. Devenind în mod implicit acuzator al propriei inculpări a subiectivității, deși folosește o terminologie critică subiectivă și încărcată de valori pentru termenul "interes", Lippman observă: "Cu cât este mai mare acuzația împotriva veridicității mărturiilor oamenilor, cu atât este mai urgentă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cu conceptul de "entuziasm", are o importanță cu puțin mai mare decât farmecele critice, din care se dezvoltă concepția lui Lippman despre obiectivitate, care depășește, în mod inexplicabil, conceptul de subiectivitate. Devenind în mod implicit acuzator al propriei inculpări a subiectivității, deși folosește o terminologie critică subiectivă și încărcată de valori pentru termenul "interes", Lippman observă: "Cu cât este mai mare acuzația împotriva veridicității mărturiilor oamenilor, cu atât este mai urgentă verificarea constantă a acestor rezultate, în cel mai obiectiv mod
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
termenul "interes", Lippman observă: "Cu cât este mai mare acuzația împotriva veridicității mărturiilor oamenilor, cu atât este mai urgentă verificarea constantă a acestor rezultate, în cel mai obiectiv mod posibil" (Lippman și Merz 33). Astfel, Lippman și Merz evită problematica subiectivității umane. Prin această modalitate, dau dovadă de o credință oarbă, pe care o îndreaptă spre știință, precum mulți alți moderniști. Scopul a fost reintroducerea practicii jurnalismului în spiritul pozitivist, trecând de la încrederea pozitivistă în fapte la o încredere pozitivistă în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
contribuator la declanșarea acțiunii sociale. Mai mult decât atât, curentul a apărut ca răspuns la principalul "neajuns" (așa cum îl numește James Boylan) al constituirii jurnalismului, pentru depășirea experienței sumbre din acea perioadă a vieții americane (159). De fapt, prin negarea subiectivității, Lippman se situa, în mod cinstit, într-o tabără reacționară, când a spus următoarele: "Noul tip de jurnalism obiectiv reprezintă o chestiune mai puțin constituțională, deoarece are de-a face cu realități mai solide... Abilitatea de a prezenta știrile în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
culturii, care poate fi dobândit prin experiența trecutului și prin conștientizarea acută a gradului ridicat de dezamăgire al simțului nostru de observație și de aspirație al gândurilor noastre" (Two revolutions 440). Și al gândurile sale, am putea adăuga, evitând problema subiectivității. Curios, însă aceasta este o afirmație contradictorie, deoarece, deși evită problematica subiectivității, Lippman este conștient, în mod implicit, de perspectiva subiectivă ce apare în munca sa, de "conștientizarea acută" care denotă probabil propria subiectivitatea dezamăgitoare. Dând dovadă de o falsitate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a gradului ridicat de dezamăgire al simțului nostru de observație și de aspirație al gândurilor noastre" (Two revolutions 440). Și al gândurile sale, am putea adăuga, evitând problema subiectivității. Curios, însă aceasta este o afirmație contradictorie, deoarece, deși evită problematica subiectivității, Lippman este conștient, în mod implicit, de perspectiva subiectivă ce apare în munca sa, de "conștientizarea acută" care denotă probabil propria subiectivitatea dezamăgitoare. Dând dovadă de o falsitate critică, Lippman dă conceptului de "cultură exterioară" un aspect concret, devenind locul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sale, am putea adăuga, evitând problema subiectivității. Curios, însă aceasta este o afirmație contradictorie, deoarece, deși evită problematica subiectivității, Lippman este conștient, în mod implicit, de perspectiva subiectivă ce apare în munca sa, de "conștientizarea acută" care denotă probabil propria subiectivitatea dezamăgitoare. Dând dovadă de o falsitate critică, Lippman dă conceptului de "cultură exterioară" un aspect concret, devenind locul de judecată al activității umane, ignorând faptul că înțelegerea activității umane depinde de factori precum subiectivitatea și limba. Jurnalismul obiectiv avea interese
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
conștientizarea acută" care denotă probabil propria subiectivitatea dezamăgitoare. Dând dovadă de o falsitate critică, Lippman dă conceptului de "cultură exterioară" un aspect concret, devenind locul de judecată al activității umane, ignorând faptul că înțelegerea activității umane depinde de factori precum subiectivitatea și limba. Jurnalismul obiectiv avea interese ideologice asemănătoare, care vor deveni reacționare în practică, depășind statutul de interese reacționare critice, așa cum spuneau redactorii și editorii, adică cei care au pus bazele unei culturi a ziarelor. În 1937, Societatea americană a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]