4,839 matches
-
discuție a acestei împărțiri a sarcinilor a apărut faimoasa Lege a orientării funciare din 1967 (LOF), care concretiza activitatea lui Edgar Pisani la Ministerul echipamentului: ea introducea noțiunile de "elaborare conjugată" și de "urbanism concertat". Zonele destinate amenajării concertate (ZAC) succed zonelor ZUP în numele căutării unui mod de intervenție a puterilor publice mai modern, care substituie incitarea tutelei și căutarea consensului consiliilor aflate atât de aproape de conducere. Modernizarea acțiunii publice: "a face să se facă" mai mult decât "a face" sau
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
români. Despădurirea unui teren prin incendiere (așa-numita tehnică a arșiței sau a jariștei) sau prin alte procedee era realizată în vederea cultivării, dar și a creării de pajiști pentru animale. H.H. Stahl consemnează numele dat culturilor de cereale ce se succedau pe un loc despădurit prin foc (numit runc): prosie, răsprosie și samulastră. Faza finală, după părăsirea culturii, era aceea în care locul despădurit devenea pășune pentru animale. Apoi, când mlădițele se înmulțeau, terenul era părăsit, iar pădurea își reintra în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Covery und deren Conflicte in der gegenwärtigen Zeit (Organizarea agrară în provinciile Paderborn și Covery și conflictele lor actuale), Berlin, 1829. Frederick Wilhelm al IV-lea (1795-1861), fiul cel mare al împăratului Frederick Wilhelm al III-lea al Prusiei, îi succedă acestuia, domnind între 1840 și 1861. Dennison, T.K. și Carus, A.W. (2003). The Invention of the Russian Rural Commune: Haxthausen and the evidence. În The Historical Journal, Londra, vol. 46, 3, 563-566. Starr, op.cit., 467-468. Ibidem, 468. Ibidem, 467-468
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
ai antichității (de exemplu Heraclit) sau ai filosofiei contemporane. Un exemplu în acest din urmă sens îl constituie Auguste Comte, reprezentant al "filosofiei pozitive", care pornea de la premisa că istoria societății în ansamblu prezintă o linie ascendentă pe care se succed "epoci organice" care mențin ordinea socială tradițională și "epoci critice" în care ordinea socială tradițională se destramă. Succesiunea acestor epoci constituie esența progresului social. Mai mult, A. Comte susține teza conform căreia progresul social este determinat de "progresul intelectual": schimbarea
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
panteistă legenda "marelui foc", mânia cerului și a naturii dezlănțuite: "Râuri ieșite din matcă, s-aruncă pe câmpuri întinse Și laolaltă duc holde și arbori, și vite și oameni Case și temple cu sfinte valoare" (Metamorfoze, I, p.287) Se succed apoi legendele pedepselor mitice, eroii evocați de fantezia colectivă a lumii antice, care sunt preschimbați în pietre, plante și animale, unde Daphne devine copac, Narcis floare, Echo ecou, Acteon cerb etc. În tot tragismul acestor fenomene cosmice și naturale Ovidiu
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
dușmani ai poporului, de dușmani de clasă și de criminali de război dispăreau în închisori sau lagăre, mi se pare că, afară, timpul a fost în permanență frumos. Toamnele românești și culorile lor strălucitoare se lungeau la nesfârșit, primăverile se succedau repede și îmbătătoare. Păstrez amintirea de neuitat a prafului românesc, care era, de fapt, țărână adusă în oraș odată cu mirosul satelor apropiate; acești nori de praf transformați astăzi, prin jocul memoriei, în perdele de spumă și în picături veșnic răcoritoare
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
lucrări energetice, lucrări legate de formația mea profesională săvârșită în amfiteatrele și laboratoarele secției Electroenergetice a Facultății de Electrotehnică din Iași, de care sunt foarte mândru. In preajma Centenarului acestei prestigioase facultăți, prima de acest profil din România, amintirile se succed cu repeziciune, iar, din devălmășia lor, se pot lesne întrezări profilele unor dascăli redutabili ai facultății : Profesorii dr.ing. Alexandru Poeată, Nicolae Gavrilaș, Mihai Crețu, Petru Leonte, Paul Matei, Mircea Gușă, care s-au preocupat, cu devotament și dăruire, de formarea
EXCEPTIONALUL AN, 2010. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Constantin COMANESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1011]
-
galoromanilor deja convertiți (document, p.91). Victoria asupra vizigoților, care se retrag atunci în Spania, este urmată de recunoașterea autorității lui Clovis în Galia printr-o ambasadă venită de la Constantinopol. În ultimii ani ai domniei sale, Clovis realizează unitatea tuturor francilor, succedînd ultimului rege al francilor renani, la rîndul lor convertiți, și fixează la Paris, în afara zonei primitive a populării france, reședința sa principală și locul său de îngropăciune. Cucerirea avea să fie terminată de fiii săi, care triumfă asupra regatului burgund
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
tîrziu, evocă probabil numeroasele *cape [în latină capa] de abate laic, pe care le avea Hugo). De data aceasta, noua dinastie se născuse. Încă din 987, din precauție, Hugo îl asociază la putere pe fiul său, care mai apoi îi succede fără dificultate în 996: acest Robert al II-lea, care va fi numit "cel Pios", este regele anului o mie. Terori și promisiuni ale anului o mie Terorile anului o mie. Terorile anului o mie s-au născut sub pana
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Și, în aprope toate domeniile, regatul lui Filip August, al lui Ludovic cel Sfînt și al lui Filip cel Frumos figurează în primul plan. Marii Capețieni Filip August și Ludovic al VIII-lea. Cei cinci regi capețieni care s-au succedat din 1180 pînă în 1314 au făcut din Franța marele regat al Occidentului. Cea mai de seamă acțiune din timpul lungii domnii a lui Filip August (1180-1223) este lupta împotriva lui Henric al II-lea Plantagenet și a fiilor acestuia
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
descendent al lui Filip cel Frumos, Carol cel Rău, rege al Navarrei, obține prin intrigă coroana Franței și se aliază cu englezii. Dar răul cel mai mare avea să vină mai tîrziu. Cînd, în 1380, Carol al VI-lea, minor, succede tatălui său, în jurul unchilor săi se formează clanuri. Cînd, devenit major, regele înnebunește, două tabere își dispută puterea: cea a vărului său, ducele de Burgundia, Ioan fără Frică, și cea a fratelui său, ducele de Orléans. După ce primul a pus
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
V-lea, nici un tratat de pace nu vine să-i pună capăt (doar un armistițiu la Picquigny, în 1475), Războiul de O sută de Ani nu trebuie considerat terminat. Ludovic al IX-lea și Carol Temerarul. Acestui conflict secular îi succede un altul: lupta contra Statului burgund, preludiu pentru un lung război împotriva Casei de Austria. Din 1363, profitînd de războaiele engleze, Casa de Burgundia, ramură colaterală a dinastiei de Valois, a pus bazele unui stat. În timpul lui Carol Temerarul (1467-1477
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sînt principalii factori de mortalitate (document 1, p.167). Crizele demografice. Totodată, această schemă medie acoperă o realitate cu contraste mai bine marcate. La intervale mai lungi sau mai scurte, în cursul cărora numărul deceselor este inferior celui al nașterilor, succed scurte crize demografice care frînează brutal progresul astfel amorsat. Într-adevăr, aceste crize sînt marcate de o creștere spectaculoasă a deceselor, care sînt de trei, patru, zece ori mai multe decît normalul și în același timp printr-o scădere a
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
regelui, favorizează succesul Renașterii, dar nu pot împiedica răspîndirea calvinismului. Războaiele italice și lupta contra Casei de Austria Războaiele pentru Napoli și Milano. În 1483, la moartea lui Ludovic al XI-lea, fiul său Carol al VIII-lea, care îi succede, nu are decît 13 ani și puterea este exercitată de sora lui mai mare și de cumnatul său, Anne și Pierre de Beaujeu. Aceștia fac față nemulțumirii tuturor celor care au avut a se plînge de Ludovic al XI-lea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și pe ducele de Milano, Ludovic Sforza, îl forțează la o retragere precipitată; el îi învălmășește pe cei din coaliție la Fornoue, în Apenini, și se întoarce în Franța, unde moare prematur în 1498. Vărul său, ducele de Orléans, îi succede sub numele de Ludovic al XII-lea. Noul rege al Franței decide nu numai să ridice pretențiile predecesorului său, dar și să le adauge drepturile sale personale vizînd Milano, pe care îl deține de la bunica sa, Valentina Visconti. El ia
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
din punct de vedere economic de douăzeci și cinci de ani de tulburări, ea a fixat pentru numeroase decenii amintirea unei aventuri glorioase și, în același timp, bazele noii societăți burgheze. "Soldat al Revoluției", "fondator al celei de-a patra dinastii, care succede celei merovingiene, celei carolingiene și celei capețiene", "uzurpator" respins, în Europa de vechile monarhii, în Franța de susținătorii Vechiului Regim ca și de cei ai anului II, Napoleon Bonaparte a fost toate acestea rînd pe rînd. El a traversat Europa
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și Aliații, ca reacția să nu se extindă. Regele dă, la 5 septembrie 1816, ordonanța de dizolvare a Camerei "de negăsit". Alegerile din octombrie 1816 fac să apară o majoritate a constituționalilor al căror conducător este contele Decazes, care îi succede lui Richelieu în 1818. Dar, la 13 februarie 1820, asasinarea ducelui de Berry, moștenitor al dinastiei, îl înlătură pe Decazes și pune capăt tentativei liberale inițiate de Ludovic al XVIII-lea. După o scurtă guvernare Richelieu, ultraregaliștii vin la putere
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
19 iulie 1870; cedînd unei provocări a lui Bismarck, partizanii Imperiului autoritar speră, grație unei victorii, să-și recapete influența. Eșecul reformei militare, propusă în 1867, nu a permis reînnoirea unei armate prost pregătite și prost comandate. Înfrîngerile franceze se succed în Alsacia, apoi în Lorena. La 1 septembrie, împăratul, încercuit la Sédan cu 100.000 de oameni, este făcut prizonier. La 4 septembrie, Republica este proclamată la Paris, fără ca Imperiul să-și găsească apărători. El sfîrșește ca victimă a ambiguității
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de a ruina statul, averile personale și munca însăși care scade imediat ce încrederea se retrage... "[Un] lucru totuși mă liniștește, acela că acest popor care se înscăunează îmi pare mult mai luminat, mai moral, mai nereligios decît burghezia căreia îi succede..." Frédéric Ozanam, 6 martie 1848, in Lettres de Frédéric Ozanam, t.3, Paris, CELSE, 1978, p.387-388. Frédéric Ozanam (1813-1853), fondator al Conferințelor de la Saint-Vincent-de-Paul, profesor la Sorbona, scrie la 6 martie 1848, fratelui său, că revoluția din Februarie este
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
mai mult cu cît cataloagele vor atrage o clientelă nouă ajungînd pînă în satele cele mai îndepărtate: concurență redutabilă pentru prăvălii și mai ales pentru comerțul ambulant. Fenomenele ciclice. Prosperității din primii ani ai celui de-al Doilea Imperiu îi succede o scădere sensibilă începînd din 1857-1860, violent accentuată în anii 1880: crahul Uniunii generale în 1882 dă semnalul falimentului în cascadă în întreprinderi și în bănci de afaceri. Mizeria, șomajul și conflictele sociale pe care le ilustrează grevele minerilor din
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a înfrîngerii și decăderii Franței. 27. Războiul din 1914-1918, perioada de după război, criza din anii 30 Războiul din 1914-1918 este victorios, dar costisitor. Deceniul următor este dominat de aplicarea tratatului de la Versailles. Prosperității și unei funcționări convenabile a instituțiilor, le succede criza economică și politică. Nici Frontul popular, nici tentativa de redresare a lui Edouard Daladier nu sînt încoronate de succes. Aliată din 1891 a Imperiului Rus, care oferă o "alianță de revers" în fața amenințării germane, Franța, trecînd peste vechile rivalități
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Magreb și din Indochina. În septembrie 1928, radicalii, dornici să nu se rupă de socialiști, pun capăt Uniunii naționale, părăsind guvernul Poincaré, a cărui majoritate este de acum înainte deviată spre dreapta. O aceeași majoritate moderată susține guvernele care se succed după demisia, datorată bolii, a lui Poincaré. Cele două personalități principale sînt Pierre Laval, fost socialist, briandist, om de clientelă, și André Tardieu, conservator în manieră anglo-saxonă, preocupat de modernizare economică și de reforme sociale (el pune în practică asigurările
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de națiune și aplicată de către Adunările pe care ea le va fi creat". Asigurările date parlamentarilor, care crezuseră că fac, prin acest text, din Pétain, bătrîn octogenar, un simplu sindic de faliment, se spulberară încă din zilele următoare. Statul francez succeda Republicii. Profitînd de înfrîngere, se năștea un nou regim. Colaborarea. În condițiile înfrîngerii și cu perspectiva unei Europe dominate de al III-lea Reich, Vichy practică colaborarea de stat cu Germania, impusă, în ochii săi, de împrejurări și de grija
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Germaniei, decisă prin acordurile de la Paris. Mendès France este înlocuit la 3 februarie 1955: cu Antoine Pinay, el fusese singurul președinte al Consiliului cu adevărat popular al celei de-a IV-a Republici. Ministrul său de Finanțe, Edgar Faure, îi succede. Acesta se lovește de aceleași dificultăți. Faure îl readuce pe tron pe sultanul Mohamed al V-lea, la 16 noiembrie. Negocieri destinate să ducă la "independență în interdependență" se anunță. Edgar Faure speră că alegerile legislative vor permite degajarea sentimentelor
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
financiare și sociale. Spre finalul regimului. Succesorul său, radicalul Maurice Bourgès-Maunoury, nu durează nici patru luni (12 iunie-30 septembrie 1957): el este răsturnat în perioada proiectului de lege-cadru relativ la Algeria. Ministrul său de Finanțe, Felix Gaillard, un alt radical, îi succede după cinci săptămîni de criză. El face ca legea-cadru să fie adoptată, lege puternic îndulcită pentru Algeria, dar majoritatea sa îl abandonează la 15 aprilie 1958. El a acceptat într-adevăr propunerile "mediatorilor" anglo-americani pentru a regla conflictul franco-tunisian după
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]