3,231 matches
-
cea mai bună pe care am mâncat-o vreodată. Mereu veneam aici când eram copil“. Apoi mă îndeamnă: „Încearcă și de la mine!“. Fără să aștepte un răspuns, îmi dă să gust din lingurița lui. Nu, exclamă Daisy întorcându-se în sufragerie cu două pahare pline ochi. Nu se poate să fi făcut asta! Confirm cu o mișcare a capului și întind mâna după margarita. Ți-a dat să mănânci din înghețata lui, cu lingurița lui? După ce ți-a zis că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
îi lucesc ochii a război. Vocea ei devine și mai rigidă, și vorbește cu un accent și mai evident. O să mai vedem noi, zice ea. Unde e telefonul? Jim îi arată holul, fără să spună nimic; probabil că e în sufragerie, pe lângă care am trecut când am intrat în casă. Charlotte părăsește ostentativ bucătăria. — Te rog, nu suna la poliție, șoptește Jim. Ea nu vrea să facă scandal - e vina mea că am ațâțat-o... —Jim, tu nu ești vinovat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Nimănui nu i-a păsat de mine în felul ăsta. Aruncă o privire nostalgică la fotografiile de la nunta lor; acestea sunt înrămate grosolan cu ramă argintie și sunt așezate de-a lungul unui raft de sticlă de deasupra canapelei din sufragerie. Doamna Jim nu arăta câtuși de puțin dulce. În ciuda rochiei albe diafane și a coroniței de flori din păr, are o căutătură feroce care-ți îngheață sângele în vine, iar ochii îi sclipesc de răutate. Este „mireasa-pădurii“. Mi-e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că această casă a fost cumpărată în parte cu banii lui mami și-ai lui tati. Când am mai venit pe aici, pentru întâlnirile cu grupul, era seară și, deși am văzut eu o parte din grădină, prin ferestrele de la sufragerie, nu bănuiam cât e de mare și de frumoasă. Mă duc afară și mă minunez de splendoarea aceasta. Finn iese și el din casă, câteva minute mai târziu, cu două pahare mari, pline ochi cu un fel de limonadă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
merge foarte bine. Frigiderul, nu mâncarea. Atunci când Imperiul dăinuia, lucrurile se făceau bune și de durată. Standardele de calitate erau foarte exigente și bunurile erau foarte căutate. Acum, totul se strică în mai puțin de un an. Iau mâncarea în sufragerie și mă așez confortabil în fața televizorului. Nu mai este în prim plan Protopopescu. El stă în spatele camerei și comentează ce se întâmplă. Masa lungă, acoperită de o pânză albastru închis, este treptat ocupată de diferiți membri ai Ministerului. Deși mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
greu Bun venit în lumea noastră genetică. Grăbită, furioasă și scăpată de sub orice control. Nu e lumea viitorului, ci chiar lumea de astăzi. Persoanei iubite îi lipsesc anumite organe? Sunt blondele pe cale de dispariție? Toți cei aflați la masa din sufrageria ta fac parte din aceeași specie? Oamenii și cimpanzeii diferă doar prin 400 de gene; acesta să fie motivul pentru care un fetus de cimpanzeu seamănă o ființă omenească? Și, ar trebui asta să ne îngrijoreze? Trăim întro perioadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
deștept, un al doilea proiect de scenariu, în sertar. Te eliberează de tensiune, îl folosești când îți trebuie. De n-ar afla nevastă-mea, Vichi, că m-ar omorî, ar fi în stare de orice... În timp ce el se spală, în sufragerie, pe canapeaua care trecuse prin multe, Loredana așază pernele din piele albă, căzuseră bietele de ele, în lupta corp la corp, ea e încă studentă la teatru, tânără, dar foarte atentă, proful nu trebuie supărat cu nimic. Gol, încă subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la facultate, prin oraș, mi s-a părut suspectă graba ei, neliniștea, nesiguranța, se vedea că minte, era ciudată, i-am zis că plec, dar am deschis casetofonul, fără să mă vadă, un casetofon care era așezat în spatele canapeli din sufragerie, jos, l-am lăsat să înregistreze și... am plecat. Când m-am întors, peste vreo trei ore, măi, fato, am ascultat caseta, că Vichi plecase, nu mai era acasă. Ce faci tu, Ioane?, ne vedem la tine sau la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
bărbatului e vexat, vecina închide ușa repede, a înțeles. Un apartament mic, aproape o garsonieră, dar are două camere, totul e foarte curat, se vede că e văruit de curând, în alb, ușile albe, gresie la intrare, holul, bucătăria și sufrageria, toate au aceeași gresie, e lucrat rasat, frumos, îi spune fata, Nicu Ciot mi l-a făcut, când o să-ți strângi bani, poți să pui parchet, îți dau voie, dacă îi ai acuma, dă-mi-i și îl rog eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eu nici nu mă pricep, nu știu cum și cât, nu am nici o idee ce trebuie făcut la un parter, ei, când o să ai, schimbăm, mai îndreptăm una-alta, îți trebuie cam o mie de euro!... în bucătărie ai aragaz, frigider, în sufragerie ai canapea, rafturi, cărți, în dormitor, patul, un birou cu un computer, să-mi scrii din când în când, glumește bărbatul, e cablat la Internet, nu-ți face probleme, o să te coste puțin întreținerea și telefoanele, lumina, plătești tot, vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
un loc rău, îl am de la o doamnă în vârstă, o știam de mult pe babă, de când eram tânăr, frumoasă femeie a fost, o doamnă adevărată, cum ți-am zis. Vorbele alea ale tale, că din gresia de pe jos, din sufragerie și holuri, din baie și bucătărie, crește frigul ca niște brazi albi, care te înțeapă la picioare, e o prostie!, brazi în casă, în mijlocul casei?, BRAZI?, frigul ca niște brazi?, ești nebună, cred că ești ipohondră. În ciuda ideilor tale, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și... dus a fost, l-am pierdut!, i-am zis lui, ea n-a mai întrebat un cuvânt despre piesă, el a uitat, nici nu știe cum e piesa aia... că nu l-am lăsat să-i acopere gresia din sufrageria unde locuia cu parchet, cică tot venea frigul, ca brazii, peste ea, auziți ce nebună!!! Dar unde Dumnezeu a locuit, pe un aparat de aer condiționat dat la rece? Na, că m-am prostit și eu, că m-a înnebunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
puroi din el și-l durea ca pe un lepros, se ștergea cu banii ăia, avea 1.500 de euro (atâta cât împrumutase odată de la Tina, împrumutase și nu i-a mai dat înapoi, cică să-i facă Nicu Ciot sufrageria, să-i pună parchet, erau banii prăpăditei ăleia, înțelegi?, banii ăia pe care-i luase îi mâncau fața, așa cred eu, Frumoasă Neli). Ridica o sută de euro, o banchetă murdară și lipicioasă, mirosind a pișat, se ștergea peste bube
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ăăă, și se uita numai în ochii mei. Îl știi pe Codrescu, ai fost și tu la el pentru coloana vertebrală, e delicat, apăsa cu grijă pe șolduri, pe genunchi, dar a insistat, ce-i cu tumefierile astea? — Acasă, în sufrageria... mea, e frig și umed, parcă ar ieși niște brazi albi din gresie, mă înțeapă, îmi bagă acele în piele, trage la picioare, vreau să spun, urcă apa prin pereți, de jos, de la subsol, că acolo sunt niște țevi sparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cel mai bun reumatolog din București. În apartamentul de la parter, târâind un picior, Tina i-a pregătit cafeaua, i-a adus scrumiera roșie, o jumătate de sferă din ceramică grea, ibricul și o ceașcă. L-a lăsat pe Maestru în sufragerie și a plecat să facă un duș. Mergea hârâind pe gresia sticloasă și bărbatul a privit-o lung, spunându-și supărat în barbă: avea și ea cap, putea să nu vină în apartamentul ăsta de la parter, poate mai vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
se usca, Doamne, ce mizerie și ce frig!!! — Tu ești nebună, e așa de cald afară, un august cum n-a fost parcă niciodată, e aerul greu de căldură. E așa de cald și aici. Vino încoace, pe canapeaua din sufragerie. Să știi că ești nebună cu înțepăturile tale, cu durerile, cu articulațiile. Asta cu „ești nebună” e o metodă securistă. Numai Securitatea, când vroia să scape de cineva, de unul care critica regimul lor comunist, zicea că e nebun. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-i vesel: ești genul care pierde mereu, că există și din astea! Da, da, există și oameni din ăștia... Tina e în transă sau ca în transă. Sau nu mai e. Trece șchiopătând, piciorul drept nu o mai ascultă, prin sufragerie, simte curenții gresiei reci până sus, la coapse - ești nebunăăă!, zicea... - în hol, aceeași gresie, ajunge la ușa metalică de la intrare... Pe jos, plăcile reci, dedesubt, la subsol, apa, apa care știe; ferestrele închise cu gratii, ușa rece, din metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
De restul ne-am ocupat noi, spune Kerry cu blândețe. — De ce nu te duci să-l saluți pe taică-tău ? zice mama, strecurând niște mazăre. Masa e gata peste vreo zece minute. Îi găsesc pe tata și pe Nev În sufragerie, În fața meciului de cricket de la televizor. Barba căruntă a tatei e frumos aranjată, ca Întotdeauna, și bea bere dintr-o cană Înaltă, de argint. Încăperea a fost redecorată de curând, dar cupele obținute de Kerry la concursurile de Înot sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
el plecat ? La care eu i-am zis sigur că da - și m-am trezit că-mi pune În brațe trafaletele și trei cutii de vopsea și Îmi zice că, dacă lucrez În ritm susținut, poate reușesc chiar să termin sufrageria. — Poftim ? — Și, la ora șase, când s-a Întors, a strâmbat din nas că nu-i prea place cum am zugrăvit ! Ridică vocea, supărată de-a binelea. Auzi, că am fost neglijentă ! A fost o singură zonă În care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Hai că mă umflă râsul ! Trebuie să plec, spune Jean-Paul, uitându-se la Lissy. — Te conduc, spune ea, fâstâcită. Dispare pe ușa de la intrare și Îi aud șușotind pe palier. Mai iau câteva Înghițituri de Evian, apoi mă duc În sufragerie și mă arunc pe canapea. Mă doare tot corpul de la cât am stat de Încordată toată ziua. Nu-mi face deloc bine la sănătate chestia asta. Cum naiba am să supraviețuiesc unei săptămâni Întregi cu Jack Harper ? — Așa ! spun În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
e prietenul meu. E viitorul meu. Mă iubește și eu Îl iubesc și mă mut cu el. Și vom avea parchet, obloane și bucătărie cu blaturi de granit. Na. Na. Când ajung acasă, o găsesc pe Lissy În genunchi În sufragerie, ajutând-o pe Jemina să intre În cea mai strâmtă rochie neagră de piele de căprioară pe care am văzut-o vreodată. — Uau ! spun, lăsându-mi geanta jos. Cum poate să fie ! — Așa ! spune Lissy gâfâind și se așază pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
devin cu adevărat nervoasă. Cu toată distracția asta a pregătirilor, aproape că am uitat pentru ce sunt toate astea. Calmează-te, Îmi spun. Sunt invitată la restaurant, atâta tot. Nimic special. Nimic ieșit din... — Fuck ! Lissy se uită pe fereastra sufrageriei. Fuck ! Afară e o mașină cât strada ! — Poftim ? Unde ? Vin repede lângă ea, cu inima galopându-mi. În clipa În care mă uit În direcția În care privește ea, aproape că mi se taie respirația. În fața casei noastre așteaptă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
atins un pic pleoapa. — Opt fără zece, spune Lissy. Cu ce te duci ? — Cu taxiul. În acest moment sună interfonul și ridicăm ochii amândouă. — A venit mai devreme, spune Lissy. Ciudat. — Nu poate să vină mai devreme ! Ne grăbim În sufragerie, și Lissy ajunge prima la fereastră. — O, Doamne, spune, privind În jos spre stradă. E Connor. — Connor ? O fixez Îngrozită. Connor e aici ? — Are În mână o cutie. Să-i dau drumul să urce ? — Nu ! Ne facem că nu suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și geniala mea teorie despre viață și... Dinspre camera ei se aude o bufnitură și rămân nemișcată În hol, Încremenită. Dumnezeule. Iar se aud bufniturile alea misterioase. Încă una. Și Încă două. Ce naiba... Și atunci o văd, prin ușa de la sufragerie. E pe jos, lângă canapea. O servietă. O servietă neagră, de piele. El e. E Jean-Paul. E aici. În clipa asta ! Înaintez câțiva pași și rămân cu ochii la ușă, intrigată. Ce naiba fac ? Nu știu de ce, dar nu cred deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
din nou În plâns. Deschid ușa apartamentului și le găsesc pe Lissy și pe Jemima aproape păruindu-se pe subiectul drepturile animalelor. — Nurca e foarte fericită să fie făcută haină... tocmai zice Jemima În clipa În care deschid ușa de la sufragerie. Tace și ridică ochii spre mine. Emma ! Ești bine ? — Nu. Mă las să cad pe canapea și mă Învelesc cu păturica Împletită de pluș pe care Lissy a primit-o de la mama ei de Crăciun. M-am certat groaznic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]