3,370 matches
-
mă odihnesc, să mă șterg de sudoare, și tocmai atunci buzele s-au mișcat, fără să rostească, însă, nici un cuvânt. Și, pe urmă, încă o dată. Și încă o dată. Se mișcau cum ar vorbi și totuși nu se auzea nici măcar un suspin . În zadar mi-am lipit urechea de ele. Furios, am ridicat dalta să le zdrobesc. Atunci, buzele s-au mișcat din nou și, de data aceasta, un hohot de râs a umplut întreaga poiană. Era râsul pe care de atâtea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
noaptea asta? Tatăl meu a surâs. - N-aș vrea să se spună pe la colțuri că aceia care l-au însoțit pe fiul meu acasă la el, nu s-au bucurat de o găzduire pe cinste. Ariald a mulțumit cu un suspin de ușurare. N-am adus imediat vorba despre rabinul Yehudah, căci nu voiam să se-nțeleagă că acela era adevăratul motiv al vizitei mele. Când am făcut-o, mi-a spus că era încă în viață și că, deși aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Brescia, i s-a rupt o curea de la sandală și s-a împiedicat. Am întins o mână s-o sprijin și, fără să vreau, i-am atins un sân. A trecut-o un fior neașteptat și i-a scăpat un suspin în timp ce mi-a întors brusc spatele. Altă dată m-a chemat în gineceu. Era foarte cald și m-aștepta întinsă pe un divan asemănător celor pe care romanii le foloseau în sufragerie. Avea pe ea doar o tunică de in
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
soț, ci două sute. Zicând acestea, a poruncit să mi se înmâneze mesajul lui Romilde și a dorit să-l citesc cu voce tare și să confirm că era scrisul ei. Auzind acestea, femeia a fost cuprinsă de spaimă și de suspinuri, tremurând din tot corpul, făcându-se roșie la față ca focul și apoi pământie. Unul din kavhani a spus ceva soldaților, drept care aceștia au dus-o de-acolo ca pe-o năucă. Din acea clipă noi n-am mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
urmă se-adună la loc; și din nou îl înhață, înfruptându-se și dându-l afară neîncetat în locurile cele mai spurcate. Ochii i se înroșiseră și i se umpluseră de lacrimi. Și-a acoperit chipul cu vălul, scuturat de suspine. I-am promis lui Rotari să nu dezvălui nicicând taina locului unde era îngropată Romilde, dar inima mi s-a înduioșat, crezând pe moment că nu încălcam legământul, și am asigurat-o: - Fii pe pace, surioară. Mama ta se odihnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ei, orgolioasă, se frânse. Șeful rămase câteva clipe În picioare lângă ușă - apoi, Încet, o Închise. Emma plângea. Suspina În tăcere ștergându-și obrajii pe furiș cu vârful degetelor. Din când În când, Își trăgea nasul, cu un sunet slab. Suspinele ei se Întețiră, respirația Îi era sacadată. Lacrimi mari Îi șiroiau pe ciorap - pentru o clipă străluceau pe nailon-ul Întins, apoi se stingeau. Șeful fusese instruit să gestioneze resurse umane, Învățase cuvinte și comportamente utile, simulase diferite situații critice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Dar tu-ai rămas cu dragostea-n priviri. Chiar dacă fruntea-ți este azi zbârcită, Iar anii mulți și grei te-au istovit, Chiar dacă te-ai albit, scumpă bunică, Iubirea din priviri nu ți-a pierit. Chiar dacă-n valea vieții de suspine, Trecut-ai fost prin multe vijelii Tu ți-ai păstrat mereu nădejdea vie Și-ai rămas cu dragostea-n priviri. În ochii tăi citesc atâta pace Atâta bucurie, împliniri. Chiar dacă anii au trecut și-or trece, Tu-ai să rămâi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
curată. Dar cu moartea-ti timpurie Marea dragoste-i curmată. Tu, luceafăr sfânt și blând, Ai plutit prin lunci și văi Pe tăpșane și liane Peste codri și zăvoaie Sufletele să le-nmoaie. Ai cântat codri și ape Vindecând dureri, suspine, Ai lăsat lumii comoară. Te cântam și noi pe tine În a vieții vremuri toate. În a lunii cincisprezece Luna-ntâi din noul an Toata lumea mi te cântă. Sfânt luceafăr, „La mulți ani!” Prâslea cel voinic Ș-avea împăratul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dar, apoi, se schimbă. O ură de neînțeles apăru în privirea sa și am vrut să mă retrag, însă țipă la mine: De parcă ai înțelege! Părea foarte nervos și îndurerat. Și-a lăsat privirea în jos și parcă îi auzeam suspinele din ce în ce mai tare. Tremurându-mi mâna, o ridic și îl mângâi pe cap, avea un păr umed, de la ninsoare, însă foarte moale. Se miră și mă privi în ochi, îi avea atât de verzi, încât puteam să-i privesc o veșnicie
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nepătat. Bilha abia mai respira cu cât trecea timpul și rămânea cu brațele goale, dar nu zicea nimic. Prin lege, acest fiu îi aparținea Rahelei. Dar atâția ani în care asistase la nașteri îi înmuiaseră inima Rahelei și cu un suspin a pus copilul în brațele Bilhei, iar el a ridicat ochii înspre mama lui și i-a zâmbit, înainte de a-i apuca sânul. În acea clipă, Rahela s-a trezit din vis și a văzut că acel copil nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care l-ar fi dat fiicei ei, dacă ar fi fost binecuvântată cu una. Bilha se gândea la Adhani, în amintirea bunicii mele Ada, care le iubise atât de mult pe toate. Propunerea a dus la un lung șir de suspine și amintiri legate de Ada, care s-ar fi bucurat atât de mult dacă ar fi trăit să-și vadă toți nepoții. Dar Zilpa se temea că un astfel de nume ar fi derutat demonii, care ar fi putut crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Au înfășurat-o într-o bucată de pânză fină și au îngropat-o sub cel mai puternic și mai bătrân copac care se vedea din cortul mamei. Nu s-au adus ofrande zeilor, dar în timp ce groapa era acoperită cu pământ, suspinele mamelor mele erau mai grăitoare decât orice psalm. Când ne întorceam de la înmormăntare, Zilpa a zis în șoaptă că zeii locului erau porniți împotriva vieții, dar, ca de obicei, mătușa mea nu înțelegea bine semnele. Pentru că servitoarele se umpleau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fiice mi s-au născut moarte. Și atâția fii. Doar doi au supraviețuit. Cine poate să explice misterul ăsta? Bunica a tăcut și amărăciunea ei le-a copleșit pe toate cele care ascultau, umerii ni s-au scuturat într-un suspin. Chiar și eu, care nu pierdusem nici un copil, am simțit golul dureros pe care îl simte o mamă. Apoi, bunica s-a ridicat și a arătat spre Lea, s-o urmeze în camera mai ferită din marele cort, acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
îmbrățișeze, iar hârtiile s-au împrăștiat peste tot. Când brațele lui au cuprins-o, Re-nefer a izbucnit în plâns - și nu erau lacrimi de ușurare sau de fericire ale unei femei care se bucura că se reîntâlnește cu familia, ci suspinele grele ale unei mame al cărei fiu fusese ucis în patul lui. A căzut în genunchi și a început să bocească, dând glas inimii ei zdrobite. Sunetul teribil i-a făcut pe toți cei din casa lui Nakht-re să năvălească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
întuneric și m-am trezit plângând moartea bunei mele doamne, pentru că acea creatură o omorâse cu siguranță. Mi-am frânt mâinile și am început să-mi plâng de milă, singură și abandonată în acel pământ străin. Mi-a scăpat un suspin și Re-nefer s-a trezit. - Ce e, copilă? - Primejdie, am sughițat eu. Ea s-a ridicat puțin, iar umbra a sărit înspre mine. Mi-am acoperit capul și am țipat. Re-nefer a râs încetișor. - E o pisică, mi-a explicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
leșinau, de femeile care țipau și plângeau și implorau moartea. Mi-am amintit de o femeie care murise cu ochii deschiși de groază și de o femeie care murise într-un val de sânge, cu ochii înfundați de efort. Un suspin mi-a ieșit din gură când mi s-a rupt apa și mi-a udat picioarele. - Mamă, am țipat, simțind lipsa celor patru fețe iubite, a celor patru perechi de mâini delicate. Ce departe erau. Ce singură eram. Cum mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
înaltă și falnică. - Dacă nu m-aș fi făcut moașă, zicea ea, mi-ar fi plăcut să fiu dansatoare, angajată la marile banchete în marile case și chiar la palatul regelui. Dar viața curge prea repede, zicea ea, cu un suspin prefăcut. Sunt deja prea grasă ca să mai dansez pentru prinți, și-și lovea cu palma pielea de sub brațele slabe, care nu tremura și izbucnea într-un râs molipsitor. Meryt putea face pe oricine să râdă. Chiar și femeile care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Egiptul iubește lotusul pentru că nu moare niciodată. La fel se întâmplă cu oamenii care sunt iubiți. Astfel, un lucru atât de insignifiant precum un nume - două silabe, prima înaltă și clară, ultima, dulce și delicată - însumează nenumăratele zâmbete și lacrimi, suspine și vise ale unei vieți de om. Dacă stai pe malul unui râu, nu vezi decât o mică parte din suprafața lui. Și totuși, apa din fața ta e dovada unor adâncimi nebănuite. Inima mea dă pe dinafară de mulțumire pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să mai poposesc aici. Marie Își veni În fire, Își ceru scuze, apoi Își aminti de imaginea farului În funcțiune. - Ai pus să fie reparată lampa farului ? zise ea direct. Ryan Își Înălță sprîncenele, apoi lăsă să-i scape un suspin. PÎnă atunci o apreciase pe Marie, deși o cunoștea prea puțin, dar În seara asta o găsea deosebit de incoerentă. Pragmatic În fața insistenței ei, Îi propuse să urce pînă la lampa farului ca să verifice În ce stare era. Urcînd interminabila scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
decît pentru a-l contrazice. - Poate... Nu știu. Nu mai știu. Am nevoie să rămîn singură, șopti ea. - Ai nevoie mai ales să tragi o porție zdravănă de plîns. - Nu, o să mă liniștesc. Și un val de lacrimi o năpădi. Suspine puternice de fetiță care Îl făcură praf pe Lucas. La naiba cu toate bunele hotărîri, o să se descurce mai tîrziu cu sentimentele și contradicțiile. O trase pe Marie la pieptul lui, Îi cuibări capul În scobitura umărului fără ca ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
O simți că devine rigidă, Îi văzu maxilarele Încleștîndu-se, dar nimic mai mult nu dovedi că lovitura nimerise. CÎnd se Întoarse la hotel, fără să fi izbutit să scoată nimic de la Yvonne, se opri În fața ușii de la camera Mariei. Auzi suspine. Șovăi, răsuci ușor butonul ușii, dar aceasta era Încuiată cu cheia. Neliniștit, așteptă o clipă. Gemetele continuau. Nesigur că va putea face ceva ca s-o ajute, nu avu altceva de făcut decît s-o lase să-și Înfrunte singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a fugit luîndu-mă cu el, ținîndu-mă strîns la pieptul lui. Alături de el am fost de față la uciderea acelei femei, a mamei mele, omorîtă de Arthus! Chipul lui Ryan se făcuse livid, rămăsese nemișcat, doar respirația Îi trăda emoția. Cu suspine În glas, cu mîinile Jeannei Într-ale ei, Marie continuă: - Ai fost atît de dură, nu suportam să mă alungi, acum Înțeleg, voiai să plec doar ca să mă ocrotești... Tot ce ai făcut era pentru mine, ca eu să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
imediat după aceea a primelor diviziuni celulare. Era ca o cădere În gol, ca o mică sinucidere. Un val de conștiință Îi urcă de-a lungul sexului, Își simți sperma țâșnind În afară. Annabelle o simți și ea, scoase un suspin prelung; apoi rămaseră nemișcați. — Trebuia să veniți pentru o lamă, acum o lună..., zise ginecologul cu o voce obosită. În loc de asta, renunțați la pilulă fără să mă anunțați și vă aventurați Într-o sarcină. Nu mai sunteți o fetiță, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Samantha. Își șterge ochii cu un șervețel. — Gata, gata spune Eddie, bătând-o ușor pe spate. Dar și el are ochii umezi. O, Doamne, acum îmi vine și mie să plâng. Vă mulțumesc foarte mult pentru tot, le spun printre suspine. Și îmi pare rău că vă las așa, fără preaviz. Știm că ai luat decizia corectă. Nu e vorba de asta. Trish se șterge iar la ochi. — Suntem foarte mândri de tine, intervine și Eddie posomorât. — În fine ! Trish face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spus ? De-aia a plecat ? — Pentru numele lui Dumnezeu, Samantha, las-o baltă, mi-o taie Guy impacient. Tipul e grădinar. Pumnii mi-o iau înaintea gândului. Îi dau una lui Guy drept în falcă. Peste tot în jurul meu aud suspine, strigăte și blitzuri, dar nu-mi pasă. E lucrul cel mai bun pe care l-am făcut în viața mea. Au ! Fuck ! Își duce mâna la față. Asta pentru ce naiba a fost ? Ziariștii s-au strâns ciorchine în jur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]