2,825 matches
-
i se strânge la presentimentul că mâine, pe câmpul pustiu, vă plânge pentru acum... Ridicându-și ochii, o vede pe Anica plângând. De lângă ei se urca în rotocoale un firicel de fum alburiu: -O fi sufletul lui Azor, zice Anica, suspinând printre lacrimi. -O fi, abrobă absent moș Gheorghe. Mâine dimineață am să-l îngrop în fundul grădinii. A fost un câine credincios, n-am să-l duc în câmp. O sa ramana cu noi aici, dar mi-e groază ce-o să le
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
sexual toți anii de liceu, până când a aflat tatăl ei de la băieții de la filaj. - De ce a durat atât de mult?.. - Pentru că sunt lucruri cu care nu se poate glumi... Secretul profesional e legat de un jurământ. - Dar, în asemenea cazuri... Suspina. - Tocmai de aceea te-am ales pe tine. Ești o față isteața, cunoști lumea lui și va trebui să te descurci. Se întinde și o ia de mână, dar privește din nou în vitrina bibliotecii. - Soția lui e o femeie
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
pare imposibil. Dar încearcă....Lăură ezita: - Dar, omul lui Dumnezeu, nu suntem animale, de asta am fost înzestrați cu voce, noi oamenii.. - Atunci n-ai decât să vorbești.. dacă ții cu tot dinadinsul. Lăură îi strânse mâna cu căldură și suspina. - Presimt că se va sfârși totul cât de curând... - Am prilejul să știu din timp, adaugă el. - Nu-i corect. Ai fi în stare să mai pui ceva la cale „în secret”? - Am spus eu că nu e bine să
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
că trebuie să se despartă iarăși. Călătoreau parcă într-o zi nefasta și toate speranțele lor se prefăcuseră în pulbere. Înaintau grăbiți spre adăpost, fără să-și spună nimic. El era mut ca o statuie, ea că o eroina tragică, suspina adânc, era incapabilă să comunice cu el și de aceea izbucni în hohote de plâns. El a strâns-o tare tare în brațe, sărutând-o pe frunte, dra a lăsat-o să plângă mai departe ,,ca să se răcorească’’. -O să
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
În chinuri mari se zbate, Și mă Întorc-pierdut de simțiri ale iubirii În lumea invincibila a firii. Și-atunci, inexorabila Îmi pare știrea existenței simțind, cum dragostea nicicând sfârșește”. Pentru ce a fost și va rămâne, Gubi-Gubi ,,... Maline , auzi cum suspina colegii? Vezi cum lacrimi calde, lacrimi sincere, pornite din cele treizeci și patru de inimi inundă obrajii colegilor tăi? Da, treizeci și patru pentru că a mai apus o stea. Încă o pasare și-a frânt aripile zguduindu-ne de tristețe. Încă un suflet nobil
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
la altarul ei au fost înjunghiați numai țapi, tauri și niciun om, iar o ființă inimoasă suferă să vadă lâncezeala în jurul ei (scena 7). Ulterior, regele emite ipoteza că poate i-e dor de țara ei, cu toate că tânăra n-a suspinat niciodată după vreun loc anume. Când Oreste și Pilade sunt capturați pe țărm, Toas decide să-i trimită la moarte justificându-și severitatea prin teama de reacția preotesei : Altfel, ce va crede despre noi fecioara ? Ne va disprețui (scena 10
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
domnule comandant. Locotenent, dacă îmi dați voie. Nu-i nimic, într-o zi o să fiți comandant. Și restaurantul gării avea o orchestră mică. După ce pleca și ultimul tren, se dansa pe chei până noaptea târziu. În clipa aia, pariez, a suspinat fără să vrea: de ce n-am venit din vremurile când doamnele de onoare ale reginei măturau cu trenele peronul gării! Mulțumindu-le gazdelor, își duse mâna la buzunar. N-au primit banii. Nu contează o farfurie mai mult sau mai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
luat după ea. Totuși nu excludea ipoteza ca această zeiță cu coamă de foc să existe realmente. Și dacă exista cu adevărat, dacă nu era o invenție a neastâmpărului lui erotic, atunci o s-o găsească, Bugazul nu era Parisul. Și suspinând: Din păcate! Doamna Segal, gazda lui, stă în salon, în fața unei măsuțe, cosând la lumina unei lămpi cu abajur verde. "Fac și croitorie, spune ea. Din fericire, că am avut un sezon prost. În alți ani, nu puteam să satisfac
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
bună, poate să se scufunde liniștită. Noi analize, noi vizite de control peste trei luni. III Când locotenentul și învățătorul s-au putut în sfârșit reîntâlni, au reluat discuția de unde o lăsaseră înainte de alarmă. "Cu ce să începem, Filip?", întrebă suspinând învățătorul, după ce mâncaseră la pescari. "Din nefericire, de la vameș, pentru că el era, nu-i așa?" Aa, ai ghicit!" Cine altcineva de pe-aici mi-ar fi putut dovedi o asemenea dușmănie?" " Îmi cer scuze pentru incident." "Nu te scuza, n-
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a avut cu cine să se certe. Și-a băut romul și a plecat. Paltonul lui nici n-a avut timp să se usuce. "Sunt nițel trist că l-am lăsat singur în zi de sărbătoare, dar e un strică-chef..." suspină șeful de gară. Caterina deschise voioasă ceremonia. Nu era momentul să fie abătuți. "O să începem cu un pahar de șampanie, spuse ea. Filip a făcut totul di granda, Nicolae. În sănătatea ta!" O să mă răsfăț. N-am băut în viața
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se retragă dibaci din joc. "Să ne ajute Dumnezeu!" spunea Alice, așezând cărțile ca să citească viitorul țării și al celor doi fii ai lor, de pe front. "E greu pentru El să se descurce, când dorințele noastre sunt atât de contradictorii", suspina Onkel Joseph. Și adăuga: "Doamne Dumnezeule, de ce s-or fi luând după nebunul ăsta care se crede mai dat naibii decât Napoleon?" Profesoara de istorie le vorbea despre Grecia antică. Relieful spectaculos și frumusețea mării ar fi contribuit acolo la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
creștin care a dus pe tot timpul vieții sale pământești lupta cea bună, starețul de la Neamț dorește înscrierea pe fila memoriei scrise a întâmplărilor din viața sa, ca o pildă de urmat în „aceste vremuri grele, vrednice de plâns și suspine”,<footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002, p.88. footnote> ca o înbărbătare a sufletelor tinere în fața ispitelor de tot felul, pentru dobândirea înțelegerii și înțelepciunii. Textul dobândește în felul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
ninsoare și aromă de santal, pentru că am descoperi bagheta molipsitoare de fericire, chiar cu riscul apariției unor victime colaterale. Și încă ar mai rămâne loc de sine, de vis și tristețe. Căci vorba poetului: Teama din plin trăiește avar/ Copacii suspină, pe bolta-cleștar/ Semne de foc, timpul se duce/ Natura visează și viața se scurge". Și cum timpurile nu sunt prielnice echilibrului pe care îl căutăm, ne retragem în scris ca într-un spațiu calm, lin și abundent ozonat. Aici medităm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cu ajutorul pieptului? Stați așezat, cu brațele ușor încrucișate peste burtă, respirați natural și țineți sub observație brațele, pieptul și umerii. Deși toate trei se mișcă, mișcarea principală ar trebui să o percepeți la nivelul burții, dacă respirați corect prin intermediul diafragmei. Suspinați sau oftați mai des decît alte persoane? Încercați să conștientizați aceste momente și evitați atunci să respirați mai intens. Oftați sau respirați adînc dacă, de exemplu, cineva menționează lucrul de care vă temeți? La multe persoane, respirația profundă poate declanșa
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
sughițuri: Puișorii mei au plecat! I-am pierdut pentru totdeauna. Nu-i adevărat! mi-a explicat tata. Se vor întoarce sigur, la primăvară. Trebuie să avem grijă ca păsările care rămân la noi să nu le distrugă peste iarnă cuibul. Suspinând, am intrat în casă, căci se făcuse destul de răcoare. Descântecul de deochi Fiecare mamă își crede copilul rupt din soare, un Făt-Frumos (sau o Ileană Cosânzeană). Așa mă credea și pe mine mama, când eram mică (după ce-i muriseră două
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
În Transnistria, care s-au declarat membri ai Mitropoliei Basarabiei, Încă din momentul reactivării acesteia. Nevoile Mitropoliei Basarabiei sunt Însă foarte mari: biserici vechi - unele din timpul binecredinciosului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt - sunt Încă În ruină și așteaptă suspinând mână de samarinean milostiv; construirea de biserici noi și continuarea lucrărilor la cele Începute, necesită Încă eforturi foarte mari. Setea după carte bisericească este arzătoare. De aceea, adresăm În această zi o chemare sfântă către toate parohiile și mănăstirile din
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
lovi iute ca fulgerul. și vă roagă să vă păziți de tâ nărul Friederich Barbarosa. Este un element deo sebit de valoros, inteligent și războinic, cu atât mai pericu los. și mai cu seamă, vă urăște ca nimeni altul. — știm, suspină Bertold. știm că Friederich ne urăște și a jurat pieirea Casei noastre. și mai sunt și alții... Dar, domnule Bodo, toate sunt În mâna Domnului și, dacă El va Îngădui, toate măsurile noastre de precauție nu ne vor ajuta cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mână, așa cum se cuvine unui cavaler, așa că nu mi pare rău! — Pustnicul a prezis și pieirea Staufenilor. Vorbea de un eșafod ridicat undeva Într-un oraș depărtat la marginea mării albastre, pe care se va rostogoli capul ultimului lor urmaș, suspină Bodo. Nu la malul mării, ci aici, În piața orașului nostru, vor muri toți vrăjmașii noștri. Vom da legi blânde pentru prieteni și aspre, neînchipuit de aspre, pentru vrăjmași, ripostă Conrad. O bubuitură năprasnică Îi Întrerupse cuvintele. Mirați, cei patru
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lămurit cum să ajung la una care se află prin apropiere. și eu, prostul de mine, i-am uitat nu mele și m-am rătăcit. După cum văd, acum nu mai trebuie să-mi fac gânduri și să caut de lucru... suspină el. — Ești cioplitor În piatră? Întrebă clericul pe grecește. și vii de la Constantinopol? Era ultima probă la care voia să-l supună pe captiv. Da, Preacuvioase, răspunse În aceeași limbă Simeon. — și ai lucrat În Konstanz? — Numele mi-e necunoscut
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
n-aș vrea să te văd surghiunită la vreo mânăstire, numai cu pâine și apă, pentru tot restul vieții! Pricepi? A doua oară nu-ți mai spun. și cu asta am Încheiat! — Numai un lucru vreau să te mai Întreb, suspină Rishawa, de ce e atât de primejdios? De ce atâta taină? Doar ducele Bertold e stăpânul nostru și ce face el e bun făcut! De ce se teme și de cine? — Nu se teme, dar nu vrea să supere obrazuri subțiri de la Curte
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să-i mai fie credincioși Împăratului? Sunt Îndreptățiți să acționeze așa cum o fac. O spun din nou, eu, Hildebrand, pe care nimeni nu-l poate Învinui de necredință, au avut și au și acum dreptate! — Împărații sunt și ei oameni, suspină părintele Bernhard. Poate ceea ce-ți spun acum o să ți se pară erezie, dar mirul cu care sunt unși la Încoronare nu-i ferește de greșeli. Se vorbește de „sânge albastru“ și de „drept divin“. Oare așa să fie? Genealogiile
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o sacrifice pe Adelheid, s-o silească să facă o căsătorie politică, cine știe cu ce progenitură din cine știe ce ramură a cine știe cărei case princiare, cine știe unde? La sentimentele copilei nu se gândește? — Familia Zähringer a făcut totdeauna căsătorii politice foarte prielnice, suspină călugărul. Domnule Hildebrand, nu uita că sângele albastru are alte Îndatoriri ca noi, muritorii de rând. Adelheid face parte, chiar dacă numai după tată, dintr-o familie ilustră și va trebui să-și sacrifice sentimentele, așa cum au făcut toți Înaintașii ei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
doamnei Rishawa, zâmbetul părintelui Anselm și mormăielile pline de mândrie ale bătrânului ministerial atunci când o privea la vânătoare cum se ținea dreaptă pe cal, purtând pe mănușa dreaptă șoimul, cu un gest trufaș și elegant. — Toate astea s-au dus, suspină ea. Adio libertate și viață fără griji. Cine știe ce curse mi se vor Întinde. N-am prieteni, n-am pe nimeni. Doar bunăvoința domnului duce, dar el e atât de departe... Aerul i se păru Înăbușitor și deschise fereastra. Departe În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de odinioară. Idealurile și moravurile s-au schimbat. Astăzi contează banii și avuțiile, nu cinstea și virtuțile. Dacă până și regii și prinții cerșesc bunăvoința negustorilor și cămătarilor, ce s-a mai ales de virtuțile cavalerești?... Da, am văzut asta, suspină Adelheid cu amărăciune. — ...ceea ce nu mă Împiedică să-i apăr pe cei care au nevoie de ajutorul meu! Atunci fă-o, cavalere, și toată nobilimea Îți va admira virtutea! — Da, dacă mă gândesc bine, ar exista o soluție, con tinuă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
iar cu oamenii lui Eglord? Ei te cunosc, nu-i așa? Întrebă starețul cu prudența lui bine-cunoscută. Ai scăpat o dată de la moarte, dar nici răbdarea lui Dumnezeu nu trebuie ispitită. A doua oară poate nu mai scapi. — A treia oară, suspină străinul. Dacă nu mai scap Înseamnă că voia Domnului a fost să-mi pierd viața prin aceste locuri. și prea rău n-o să-mi pară. Dar am să mă păzesc. N-am să mai cad prostește În capcană, acum că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]