30,883 matches
-
și ochii holbați ai lui Davis. — Repede, dă-mi pălăria! exclamă Rowe apucînd melonul lui Davis și spărgînd geamul ușii. Printre cioburile de sticlă Îl zări pe Cost-Travers-Ford: ședea pe scaunul rezervat clienților, aplecat Înainte, În fața oglinzii triple, cu beregata tăiată de foarfecele pe care-l ținea Încă Între genunchi. Murise ca un legionar roman. „De data asta, Își spuse Rowe În sinea lui, l-am omorît cu adevărat“. Și parcă-l auzi din nou spunînd la telefon: „În ceea ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
crezut niciodată cu adevărat... Să sperăm că acum crede! (Domnul Prentice nu părea stăpînit de ceea ce numise cu puțin Înainte „pasiunea milei“). Ar trebui să Încerci să te pui În legătură cu el, doamnă Bellairs, și să-l Întrebi de ce și-a tăiat beregata azi-dimineață. În tăcerea Îngrozitoare ce se așternu, se auzi deodată telefonul. Suna și suna pe măsuță, și nici unul dintre cei prezenți nu putea răzbi pînă acolo, Într-atît de Înghesuite erau mobilele În mica Încăpere... O amintire Îl fulgeră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acolo, Într-atît de Înghesuite erau mobilele În mica Încăpere... O amintire Îl fulgeră pe Rowe: parcă mai asistase cîndva la o scenă asemănătoare... — Stai locului! Îl repezi domnul Prentice. Apoi, Întorcîndu-se cu fața spre doamna Bellairs: Răspunde dumneata! — Și-a tăiat beregata! repetă ea, În neștire. — Era singurul lucru pe care-l putea face pentru a scăpa de ștreang. Telefonul suna Întruna. Ai fi zis că undeva, departe, cineva se concentrase intens asupra acestei Încăperi cufundate În liniște. — Răspunde dumneata, cucoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Voiam doar să Întreb... — Cere la Scotland Yard o mașină rapidă, se adresă domnul Prentice agentului. Numai Dumnezeu știe ce-o fi făcînd poliția locală. Ar fi trebuit să fi ajuns pînă acum. Ai grijă ca doamna să nu-și taie beregata, mai avem nevoie de ea. Palid de mînie, domnul Prentice Începu apoi să inspecteze Încăpere cu Încăpere, ca o vijelie. — SÎnt Îngrijorat de soarta amicului dumitale, Îi spuse el lui Rowe. Cum Îl cheamă? Mi se pare că Stone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sumedenie de oameni cunoscuți. Își vorbeau În șoaptă, parcă Înadins ca să nu-i deranjeze pe oamenii aceia. — Ți-am aflat adresa după numărul de telefon pe care l-a format Cost - ți-a telefonat cu o clipă Înainte de a-și tăia beregata. — E groaznic! Nici nu știam că erai acolo. — Spunea: „Nu mai am nici o speranță... În ceea ce mă ce privește, nu mai am nici o speranță“... Stăteau amîndoi În vestibulul acela strîmt și urît, ca și cum n-ar fi avut rost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că e o Întruchipare a nevinovăției. O șuviță de păr bălai Îi cădea pe frunte; parcă era un băiat odihnindu-se după joacă. Arăta foarte tînăr. Așa cum dormea, nu-i puteai asocia În nici un chip imaginea lui Cost cu beregata tăiată În fața oglinzii, sau aceea a lui Stone În cămașă de forță; nu făcea parte din lumea lor. Simțeai parcă nevoia să strigi: „E doar propagandă! Omul ăsta n-ar fi În stare să...“. Lui Rowe i se păru că Hilfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
hainei se putea citi numele firmei Pauling and Crosthwaite... — Ai să găsești filmul dacă desfaci căptușeala la umăr, mai spuse Hilfe. (Umărul era vătuit). Vrei un briceag? Iată-l chiar pe-al dumitale“ Și-i Întinse briceagul de cercetaș. Rowe tăie stofa și scoase din căptușeală un film, căruia Îi rupse numaidecît Învelitoarea de hîrtie. — Da, e negativul, spuse el dezvelind un colț al filmului. Și-acum, dă-mi revolverul. — Nu ți-am promis nimic, spuse Rowe Încet. — Dar ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
plat și țuguiat pe capota mașinii, lângă omul mort, și începu să tragă de portieră. Impactul frontal comprimase secțiunea din față a compartimentului pentru pasager, împingând puternic ușile în încuietori. Un infirmier de ambulanță se întinse către mine și-mi tăie mâneca dreaptă. Un bărbat tânăr, într-un costum închis la culoare, îmi trase mâna prin geam. Când acul hipodermic îmi pătrunse în braț, m-am întrebat dacă doctorul acela, care nu părea a fi decât un copil care crescuse prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nu părea a fi decât un copil care crescuse prea mult, era destul de matur încât să aibă calificarea necesară. O euforie înfrigurată mă purtă spre spital. Am vomitat peste volan, pe jumătate conștient de seria de fantezii neplăcute. Doi pompieri tăiară portiera din balamale. Aruncând-o în drum, se uitară cu ochi mijiți la mine ca asistenții unui toreador însângerat. Până și cele mai mici mișcări ale lor păreau să fie formalizate, mâinile întinzându-se spre mine într-o serie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sau comice pe cimentul fierbinte, iar călăii și-ar putea îmbrăca victimele în costume grotești. La rândul lor, victimele ar stiliza trecerile lor spre moarte cu gesturi ironice, sărutând solemn paturile puștilor călăilor lor, pângărind steaguri imaginare. Chirurgii s-ar tăia neatenți înainte să facă primele incizii, soțiile ar murmura în treacăt numele amanților în momentul orgasmului soților lor, târfa care molfăie penisul clientului ar putea mușca fără nici o răutate un cerc mic de țesut de pe curbura superioară a glandei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fixată asupra vehiculului de la compania de închirieri care mă aștepta în parcare. Toate celelalte - iritarea lui Waring legată de mine, aspectul înghesuit al birourilor, zgomotele produse de personal - formau o vagă penumbră, cadre nemulțumitoare care aveau mai târziu să fie tăiate la montaj. Abia dacă am observat-o pe Renata când se urcă în mașină lângă mine. - Te simți bine? Unde mergem? M-am uitat uimit la volanul dintre mâinile mele, la panoul căptușit de instrumente, cu cadranele și butoanele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
puntea înălțată a autostrăzii, lumina soarelui de după-amiază trecând peste geamurile autobuzelor liniilor aeriene și ale mașinilor. M-am strecurat mâna pe după curbura externă a coapselor lui Helen până la fermoarul desfăcut al hainei sale. Pe când dinții ca niște lame îmi tăiau încheieturile degetelor, am simțit dinții ei cum mă mușcă de lobul urechii. Ascuțimea acestor dureri îmi aduse aminte de mușcătura cioburilor de parbriz în timpul accidentului. Își depărtă picioarele și am început să masez meșa de nailon care-i acoperea pubisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dreptate. Și cu cine începem? Seagrave zâmbi prin fum. Își ignoră soția, care încerca să-l calmeze, și se uită cu ochi neclintiți la Vaughan. - Eu știu cu cine aș începe... - S-ar putea. - ... și văd deja țâțele alea mari tăiate pe bord. Vaughan se întoarse brusc cu spatele, aproape ca și când s-ar fi temut că Seagrave i-o lua înainte. Cicatricele de la gură și frunte ofereau chipului său o sensibilitate ieșită din comun. Se uita acum spre cealaltă sofa, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu pielea începând să atârne ca primul val al unei avalanșe, stătea lăsată pe spate în scaunul mânjit de ulei. În jurul mașinii zdrobite era un grup de polițiști, îngrijitori de ambulanță și privitori. În prim-planul primei fotografii, un pompier tăia stâlpul din dreapta al parbrizului. Rănile tinerei nu erau încă la vedere. Chipul său inexpresiv se uita în sus la pompier în vreme ce acesta ținea în mâini lampa de sudură, aproape ca și când ar fi așteptat un bizar atac sexual. În următoarele fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și fiecare os rupt într-un repertoriu de grimase rapide și expresii caraghioase. Pentru aproape prima oară de când îl întâlnisem, era absolut calm. Cu sirena pornită, o a treia ambulanță veni pe banda de coborâre. Un motociclist al poliției ne tăie calea și încetini, apoi se opri, făcându-mi semn să aștept și să las ambulanța să treacă. Am oprit mașina și-am stins motorul, uitându-mă peste umărul lui Catherine la sumbrul tablou. La zece metri de noi se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
șofer încă întins la pământ lângă ea. Un polițist se holba la rețeaua de sânge care-i cuprindea fața și părul ca vălul unei văduve. Trei tehnicieni acționau cu răngi și echipament de tăiere asupra portierelor din spate ale limuzinei. Tăiară mecanismul înțepenit și traseră portiera în lături, descoperind pasagerii blocați înăuntrul habitaclului. Cei doi ocupanți, un bărbat rumen la față, având în jur de cincizeci de ani, îmbrăcat într-un pardesiu negru, și o femeie tânără cu piele palidă, anemică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu pubisul lipit de aripa cromată și ținându-și capul întors de la mine. - Conduci tu? Te simți bine, nu? Stăteam cu picioarele depărtate, cu mâinile la piept, inhalând aerul inundat de lumină. Îmi simțeam din nou rănile, simțeam cum mă taie la piept și genunchi. Mi-am căutat cicatricele, leziunile acelea fine care emanau acum o durere rafinată și mângâietoare. Corpul îmi strălucea în punctele acelea, ca un om ridicat din morți care se încălzea la rănile vindecate ce-i cauzaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mătase. Îl întinse cu grijă pe scaun, între noi. În mijlocul pătratului era un triunghi de piele cenușie pătată de sânge aproape proaspăt, încă de un roșu aprins. Încercându-l cu buricele degetelor, îl duse la gură și gustă picăturile lipicioase. Tăiase bucata de pe scaunul din față al Mercedes-ului, acolo unde se scursese printre picioarele femeii sângele provenit de la rănile abdominale. Hipnotizat, continuă să se uite fix la bucata de pânză, pipăind cusătura de vinilin care brăzda triunghiul, pornind din vârf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
urcă în mașină. - O tot urmărește pe actrița aia a lui. E căutat de poliție - un soldat american a fost omorât pe pasajul superior din Northolt. Am pus mâna pe parbriz, dar ea acționă ștergătoarele și puțin lipsi să-mi taie osul de la încheietură. - Eram cu el în mașină, adăugă, și am înțeles totul. Înainte s-o pot opri, era deja la ieșire și intra în fluxul rapid al traficului de seară. În dimineața următoare, Catherine îmi dădu telefon de la birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Marx și Engels, de altfel ei înșiși remarcabili gânditori, aparțin curentului filozofic materialist. Înțelepciunea noastră populară incriminează cu claritate astfel de practici necumpătate, apreciind cu mult bun simț că „ nu trebuie să arunci în foc toporul pentru că un nebun a tăiat cu el pădurea”. Remarc, în context, maturitatea de gândire a autorului, ce încearcă să evite capcana exagerărilor posibile în care astfel de abordări teoretice cad cu ușurință. În al doilea rând, în termeni juridicidacă tot vorbim de un proces - cele
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Comitetului Central și sediul Televiziunii au rămas aproape neatinse, în timp ce multe clădiri din jur erau deteriorate sau distruse. Dacă «teroriștii»provenind din unități de Securitate loiale vechiului regim ar fi intenționat să pună stăpânire pe situație, ar fi putut să taie liniile telefonice sau să distrugă stația de emisie a Televiziunii. Ei ar fi putut de asemenea să atace și alte ținte strategice, dar nu s-a întâmplat nimic din toate acestea. Nici un «terorist» nu a fost judecat vreodată, iar criticii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sistem politico-economic în care reforma era de obicei doar un ritual fără conținut. Alegerile din 2004 l-au descalificat din nou pe Emil Constantinescu (deși nu era liderul numit al Acțiunii Populare), care anterior nu a fructificat șansa de a tăia din rădăcini corupția politică și economică, obținând un procentaj foarte mic, sub pragul electoral. 4. Corupția și necesitatea întăririi societății civile, în perspectiva aderării europene Având în vedere tocmai faptul că în timpul comunismului societatea civilă a fost efectiv smulsă din
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
au dispărut. Au dispărut dosarele unor asemenea oameni despre care avem informații sigure, având în vedere activitatea pe care au avut-o în relația cu Securitatea. [...] Presa nu mai face opoziție în acest moment... țărăniștii nu mai există... și-au tăiat ultimele capete. Liberalii sunt toți oameni de afaceri. Își văd fiecare de treburile lor. Nu pot face mișcări mari în front, pentru că ar veni Garda Financiară peste ei. Niciodată nu a fost atâta liniște în jurul partidului de la putere. Ion Iliescu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
vor fi câștigate de PDSR, ne vom trezi în situația paradoxală de a asista, pe de o parte, la lupta acestui partid pentru dobândirea onorabilității europene, iar pe de alta, la stagnarea cunoscută, fiindcă nu va fi în stare să taie în carne vie, pentru că n-are cum. Va încerca să facă rost de bani, și nu știu în ce măsură va reuși, dar se va confrunta în același timp cu găurile negre din economie, pe care nu va avea curajul să le
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
este mândria. Acolo unde nu-i Hristos, este o mândrie umilită. «Să mă vorbească lumea de bine, să nu mă bârfească». Nu contează asta. Totdeauna trebuie să ne gândim ce părere are Dumnezeu despre noi, nu lumea. Căci asta a tăiat zborul multor valori din România;” Spuneți la toată lumea să-L trăiască în plin pe Hristos și vor fi eliberați. Că Dumnezeu nu le va ajuta ticăloșilor să stăpânească România, ci va face numai așa, pe moment, niște «jocuri de lumini
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]