4,810 matches
-
februarie 1449, pe Alexandru, fiul lui Iliaș. Dlugosz scrie că solul s-a înapoiat la Fereca încărcat cu multe daruri, dar nu arată ce s-a pus la cale. În schimb, izvoarele orientale, folosite de către Dimitrie Cantemir, sunt informate că tătarii oguzi ai lui Hadji Ghirai au izbutit să prindă pe Ciupor vodă, căpitanul maghiar al gărzii domnești, după două luni de domnie, cu toată familia sa, și să-l ducă în robie. Este vorba de Ciubăr vodă al cronicilor interne
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
întărirea zidurilor. În martie 1454, pârcălabul Standul Marele, ginerele lui Alexandru cel Bun, supraveghea în persoană ridicarea unor noi forturi și așezarea tunurilor, pregătind cetatea, care avea să reziste la atacul flotei de 56 de corăbii turcești, întreprins cu concursul tătarilor, în aceeași vară. Spaima locuitorilor a fost mare. Din nefericire, ea a fost abia începutul. În luptele interne din sânul Hoardei de Aur, dintre Sed-Ahmet și Hadji Ghirai, ultimul a izbutit, în anul 1455, să înfrângă pe cel dintâi, care
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
acum Petru Aron, ucigașul lui Bogdan, instaurat la putere peste voința lui Cazimir și a lui Alexăndrel. Într-un act din 1 octombrie 1455, noul voievod, recunoscut de regele polon, concesionează mătușei craiului, în schimbul Hotinului, târgul Siret și Volhovățul cu tătarii ce se aflau acolo. Desigur, e vorba de robii prinși în luptele anterioare, de voievozii precedenți și nu de fiii lui Sed Ahmet. Dar, în actul de promisiune a prestării jurămânului feudal, el făgăduiește că va da ajutor în contra prușilor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în luptele anterioare, de voievozii precedenți și nu de fiii lui Sed Ahmet. Dar, în actul de promisiune a prestării jurămânului feudal, el făgăduiește că va da ajutor în contra prușilor numai 400 de călăreți înzăoați și cu sulițe, iar în contra tătarilor din Hoarda lui Sed Ahmet va pleca cu întreaga cavalerie moldovenească. În ce privește „pe fiii lui Sed Ahmet, odinioară hanul tătarilor, pe care-i avem sau am putea să-i avem - declară Petru Aron - să-i dăm și să-i extrădăm
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
jurămânului feudal, el făgăduiește că va da ajutor în contra prușilor numai 400 de călăreți înzăoați și cu sulițe, iar în contra tătarilor din Hoarda lui Sed Ahmet va pleca cu întreaga cavalerie moldovenească. În ce privește „pe fiii lui Sed Ahmet, odinioară hanul tătarilor, pe care-i avem sau am putea să-i avem - declară Petru Aron - să-i dăm și să-i extrădăm însuși domnului, regelui Cazimir și... să-i conducem până la Camenița”, dar pune condiția ca nici „domnia sa regele nu trebuie să
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de mărci de argint anual și să lase libertate deplină negustorilor care vor merge în Tartaria. În privilegiul comercial acordat liovenilor, în 29 iunie 1456, se vede că negustorii puteau cumpăra mărfuri tătărești prin toate orașele țării, desigur, aduse de tătari. „Iar când vor cumpăra marfă tătărască în Suceava, fie mătase sau piper, sau camha, sau tebenci, sau tămâie, sau vin grecesc, sau scorțișoară, ei să plătească de grivnă 3 groși”. În celelalte orașe, vor plăti numai câte 2 groși de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
urmă mare han al Hoardei de Aur, voievodul Moldovei, semnând sub zidurile Hotinului un tratat cu Andrei Androvaz, voievodul Haliciului și Hrițco de Pomorzany, voievodul Podoliei, se angaja să ajute pe regele Poloniei și „contra paganos”, care nu erau decât tătarii din Hoarda de Aur. Aceasta se desprinde lesne dintr-un text din Cronica lui Dlugosz, în care citim că, în 1460, Cazimir, aflat în luptă cu regele Boemiei, cerea ajutor armat lui Hagi Ghirai, hanul Crimeii și lui Ștefan cel
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Cronica lui Dlugosz, în care citim că, în 1460, Cazimir, aflat în luptă cu regele Boemiei, cerea ajutor armat lui Hagi Ghirai, hanul Crimeii și lui Ștefan cel Mare. Nu știm dacă moldovenii au sosit în tabăra regală, dar pe tătarii Crimeii îi găsim alături de oastea polonă, plecată în Pomerania, cât și la Radom, în 1461, când Hagi Ghirai dădea regelui un act, prin care consimțea la alipirea unor teritorii lituano-ruse. E probabil că da, deși izvoarele poloneze tac, așa cum fac
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Hagi-Ghirai sau chiar în aceea a lui Ahmet-han (1459-1484), fiul lui Kuciuk Mahomed, în acele clipe când el era interesat de redobândirea Chiliei și se afla cu oștile la Dunăre. Așa se explică de ce Moldova nu a fost atacată de tătarii Perecopului, cât a trăit Hagi-Ghirai (1459-1466). În urma luptelor interne, izbucnite între Ulug Mahomed (1419-1423), fiul lui Toktamâș și Kuciuk Mahomed (1423-1459), primul s-a mutat cu ulus-ul său pe Volga, iar cel de al doilea a rămas la Tana din
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de la 1.000 de mărci în sus, cum am văzut din privilegiile comerciale ale liovenilor. În 28 iulie 1468, voievodul Moldovei semna un nou act, făgăduind lui Cazimir al IV-lea prestarea omagiului, ca să fie apărat în contra ungurilor, turcilor și tătarilor, iar soli moldoveni, pentru a se informa de intențiile lui Mamak, erau prezenți la Caffa, în aceeași vară. Se aflase, probabil, că Eminek Mârza, dezbrăcat de putere, trimise un sol la Constantinopol, cerând în ajutor flota turcă împotriva Caffei, dar
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și din informațiile polone și lituano-ruse, putem stabili că turcii au atacat emporiile genoveze, în august 1469. Istoricul polon Jan Dlugosz, contemporan evenimentelor, scrie în cunoscuta sa operă, că în vara anului 1469, pe când regele se afla în Lituania, oastea tătarilor de dincolo de Volga sub conducerea lui Manyak - sub ductu Manyak caesaris Ultra Volhin - a invadat țările regatului din trei părți. O coloană a prădat districtele Vlodimir, Cremenet, Cuzmin, Zudovia și Jitomir, luând în captivitate vreo 10.000 de oameni, pentru că
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Mengli-Ghirai - a Caesare Tartarico Cziswolhano, Megli-Geren, filio Eczi-geri amico et confederato suo tempestive veloci nuncio avisatus. Ultima coloană însă, năvălind în Moldova, a fost bătută strașnic de trei ori de moldoveni. Folosindu-se de locurile favorabile, Ștefan a ucis mulți tătari și a prins viu pe însuși fiul lui Mamak. O sută de soli a trimis acesta la voievodul Moldovei cu amenințarea de răzbunare, în caz că nu va reda libertatea fiului său. Dar Ștefan, „bărbat cu suflet tare” - ingentis spiritus vir - s-
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mai același an, operațiunea era terminată. Consulul și massarii Caffei scriu protectorilor Băncii San-Giorgio că prada adusă era alcătuită dintr-un mare număr de vite și cam de 1.000 de oameni, bărbați și femei. Nu este exclus ca intervenția tătarilor să fie fost cerută prin turci de către Radu cel Frumos. Din izvoarele cunoscute până acum nu se poate desprinde așa ceva. Ipoteza, însă, este confirmată de prezența lui Ștefan cel Mare, în iulie, la Vaslui, de unde scria regelui polon, că nu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Frumos. Din izvoarele cunoscute până acum nu se poate desprinde așa ceva. Ipoteza, însă, este confirmată de prezența lui Ștefan cel Mare, în iulie, la Vaslui, de unde scria regelui polon, că nu poate veni să presteze jurământul feudal, fiind amenințat de tătari și de transalpini (munteni) cu turci. La fel, nu știm unde au fost ajunse trupele lui Eminek de către moldoveni și nici dacă au mai fost și alte incursiuni ulterioare, cu care moldovenii să fi angajat dueluri. Fapt cert este că
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Albă, când transmit știrea și lui Mengli-Ghirai. Desigur, intervenții cu oferte mari de bani sau amenințări cu răzbunare se vor fi făcut la Curtea din Suceava. Toate, pe rând, însă, au fost respinse de neînduplecatul voievod. Nu le mai rămânea tătarilor și turcilor lui Mahomed al II-lea decât să organizeze un plan de evadare a protejatului lor. E greu de aflat cine dintre dregătorii domnești a consimțit și a înlesnit fuga lui Eminek. La 3 martie 1473, acesta era deja
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
organizeze un plan de evadare a protejatului lor. E greu de aflat cine dintre dregătorii domnești a consimțit și a înlesnit fuga lui Eminek. La 3 martie 1473, acesta era deja liber și rectorii din Caffa răsplăteau cu bacșiș, pe tătarul trimis de Mamak să le aducă vestea. Să fi fost oare amestecați și genovezii în această evadare ? Dacă da, atunci ea a fost spre pieirea Caffei. Căci în anul 1474, odată cu dispariția lui Mamak, Eminek, rămânând cel dintâi în familia
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
colaborare a fost încheiat între Zeitah, consulii Caffei și Mengli-Ghirai, îndreptat în contra lui Eminek, care a și fost răsturnat, fără să fie reținut și închis. Acesta și-a găsit salvarea la turci, care tocmai aveau nevoie de un aliat printre tătarii de pe coasta de nord a Mării Negre împotriva Moldovei, după pierderea bătăliei de la Rahova, din 10 ianuarie 1475. În plină ascensiune și sprijinit de forțele Hoardei Mari ca reprezentant al marelui han, Zeitah, fiul lui Mamak, nu a mai voit să
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pentru a doua oară, Eminek făcu apel din nou la turci. De această dată, Mahomed al II-lea, trimise chiar pe Marele Vizir Kediuk Ahmed pașa (1474-1477) care, în 6 iunie, după un scurt asediu, cucerește Caffa cu trupe turcești, tătarii lui Eminek și români munteni. Zeitah a fost prins și dus legat la Constantinopol, iar Mengli Ghirai a fost eliberat din temnița Mangopului, unde a fost pus guvernator Isac Comnenul, cumnatul lui Ștefan cel Mare, repus în funcția lui de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Din acest an, Hanatul Crimeii a devenit forța de șoc a Înaltei Porți împotriva Țărilor Românești și, mai ales, a Moldovei, până ce ele vor cădea definitiv în orbita politicii turcești. Cel dintâi dușman al sultanului, care trebuia constrâns de forțele tătarilor din Perecop să cedeze și să se supună, era, desigur, Ștefan cel Mare. Astfel, din aliat, Mengli-Ghirai a devenit peste noapte dușmanul voievodului moldovean. Prin scrisoarea de mai sus, hanul Crimeii aducea la cunoștință sultanului că e gata să atace
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Iacob Giustranini, reproducând știri din Para, scria că „turcii au lăsat Caffa sub pază și au mers la Cetatea Albă, în Moldova, iar, foarte bine informatul secretar regal, I. Dlugosz, confirma că, la asediarea acesteia, au participat alături de turci și tătari. Ștefan cel Mare a reacționat imediat. El a încercat să distrugă, chiar în anul 1475 acest cap de pod turcesc aruncat pe malul nordic al Mării Negre, trimițând cu un corp de oaste pe alt cumnat al său, Alexandru, să recucerească
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pod turcesc aruncat pe malul nordic al Mării Negre, trimițând cu un corp de oaste pe alt cumnat al său, Alexandru, să recucerească Mangopul. Orașul a căzut în mâinile sale, dar nu a putut relua Caffa, bine păzită de turci și tătari. Turcii revin în decembrie, același an, reocupă Mangopul și trec prin sabie pe Alexandru și pe toți vitejii moldoveni. Instaurarea dominației otomane asupra Crimeii a avut mari repercusiuni asupra Moldovei. Astfel, cu forțe preluate de la Hanatul Crimeii, pe al cărui
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
încercat, prin solul său, Martin Wrocimovski, să-l convingă pe Mahomed al II-lea să renunțe la campania sa împotriva Moldovei. Sultanul, care a fost găsit la Varna, a răspuns însă, că întreprinde expediția și „pentru a-i mulțumi pe tătarii din Perecop, care m-au rugat foarte mult să-i ajut împotriva voievodului moldovean”. Desigur, pe lângă Mengli Ghirai, care voia să se arate slugă credincioasă, mai insitase și Eminek Mârza, dornic de a-și răzbuna captivitatea, din anii 1471-1473, la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
O coloană de 10.000 de oameni, comandată de Mengli-Ghirai (un tumen-u) a trecut Nistrul, prin vadul de la Tighina, și s-a năpustit asupra ținutului Cetății Albe, tocmai când flota turcească pregătea asediul liman. Fortăreața a rezistat, fiind recent întărită. Tătarii, sosiți cu mult înainte de a fi trecut Mahomed al II-lea cu oastea sa pe malul stâng al Dunării, s-au împrăștiat prin sate și au adunat cca. 5.000 de robi. Un corp de oaste călare, trimis de Ștefan
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Nistru, probabil pe la Vadu-Rașcu, și prin Ștefănești din ținutul Soroca, a pătruns pe văile Flautului și Ciuhurului până la Prut, pe care l-a trecut la Costești, ca să fie oprită la Ștefănești, de pe dreapta Prutului. Vestea intrării unei alte hoarde de tătari în Moldova de Sus a obligat pe Ștefan să mai disloce încă un corp de luptători călări din oastea sa, pentru a stăvili înaintarea acesteia spre Suceava, de unde fugise chiar Doamna, la Hotin. „Deși în așteptarea turcilor la Dunăre - scrie
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de unde fugise chiar Doamna, la Hotin. „Deși în așteptarea turcilor la Dunăre - scrie Dlugosz - el (Ștefan) nu s-a înspăimântat, ci având o inimă de o vitejie uimitoare și de necrezut, vesel și neobosit, a năvălit fără frică asupra armatei tătarilor și a zdrobit-o și distrus-o cu mari pierderi. I-a urmărit apoi pe fugari cu atâta foc, încât a ucis mai mulți din fugă decât în luptă. Au fost cuprinși fugarii de o frică atât de mare, încât
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]