KorAP: Find »[drukola/base=tavan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...106 107 108 ...207 >

5,159 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

am fost și noi la anii lor, pe vremea noastră. Și n-ați văzut ce eroic a ieșit acuma la revoluție cu morți? Că cine să moară mai frumos decât ei, tinerii, care a făcut revoluția?! Ridică întrebător brațele spre tavan. Le ținu așa câteva clipe, ca într-un fel de invocare a cine știe căror misterioase taine. Apoi surâse: - Acuma la revoluția noastră a devenit etapa cu bărbați maturi, pregătiți la evenimente și care o face cum trebuie. Tehnic și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
împotriva comunismului din interior, promovând talentele din folclor și întreprinderi.“ Tuși de câteva ori. Junghiul dispăruse. Îl furnica ceva în șale. Nimic alarmant. Așa pățea întotdeauna când se avânta în considerații personale. Ridică iarăși brațul drept, agitându-l când spre tavan, când spre soba de lângă ușa care da în holul unde se organizau expozițiile Cercului de filatelie. Prinse iarăși avânt: „Dar poporul?“ aproape că strigă entuziast. „Omul anonim, cel de la coarnele plugului sau din hala de fabrică, el ce a făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
prinsese să se îngroașe. Blugii pocniră, sfâșiați. Bluza crăpă și ea. Atârna ca o zdreanță pe o creangă întinsă în gol. - Doamne, ce se întâmplă, se gândi îngrozită. Ce m-a apucat? Simți cum picioarele-i se-nfig adânc în tavan, cum trec prin el, și degetele, preschimbate în lungi odgoane, cutreieră aerul încăperii de desubt, ating un dulap, apoi patul din colțul celălalt, se întind pe sub o ușă, cutreieră apartamentul, lipindu-se de pereți, de mobile, se încolăcesc pe clanțe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
zi, nu la două săptămâni odată. Și-l pun să plătească și lumânări pentru toată lumea care umple biserica. Lecturi la lumânare! Te-ai prins?“ Irineu se scutură abia mascându-și scârba. Își împreună mâinile pe burtă, ridică visător ochii spre tavan, îi țintui undeva în stânga imensului policandru și, de parcă citea ceva de pe acolo, șopti mai mult pentru împletitura de lanțuri aurite printre care, răsfirate, puzderii de becuri își răspândeau lumina orbitoare. „De altfel și Sfântul Ioan Gură de Aur, în Despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
asta, îl pusese pă Wintris director și a murit tac-su acolo, după ce l-a ținut acolo la sanatoriu, pă mușama l-a ținut, jos pă ciment, până a murit, doi ani a trăit Wintris ăl bătrân cu ochii la tavan, ca o pedeapsă și pentru fiu-su, care n-avea nici o vină săracu, dar de câte ori venea la spital îl vedea pă tac-su și poate era mai cu atenție la ce avea de făcut, adică să nu se lăcomească prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

mă observă și râd de mine. Am băut aproape toată berea și am mai fumat două țigări. De obicei de la a doua țigară mi se face rău, dar acum parcă nici nu le simțeam. Un fum albăstrui se ridica în tavan, alimentat de mesele ocupate, fiindcă toți fumau, și erau îmbrăcați prost, nu ca mine. Mă uitam la plutirea diafană a fumului care, ca un animal curios, ajunsese deja la baterist și parcă i se uita peste umăr. Bărbosul o dăduse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
oamenii potriviți... - Știu eu? Poate. Uite, tipul cu care mai ies din când în când - trebuie să-l sun, n-am mai vorbit cu el de două săptămâni - e ok, dar, cum să spun (a căutat cuvântul ridicând ochii în tavan și, când l-a găsit, și-a coborât privirile asupra mea; pupilele îi străluceau), e insipid, e nivelat. Se complace. Nu avem ce discuta, așa că stăm unul lângă altul și ne uităm aiurea. Tăceam. Țineam un cot pe masă și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
îl apucă și îl fixează pe căpățâna rasă. Imediat, un beculeț începe să clipească. * Ultima oară văruiseră și acum trebuiau să vopsească. Mobilele fuseseră împinse în mijlocul camerelor și acoperite cu bucăți de hârtie. Încă nu măturaseră fragmentele sfărâmicioase, căzute din tavan odată cu răzuirea, și Margareta, râzând, se străduia să le identifice drept țări, insule și contururi de animale. „Aici e Petka! Uite Java! Cipru! Un bizon! Fluturi! Și Arhipelagul Bonarp, cu vulcanii și atolii! Vezi, Samuel, nu?” Îi plăcea să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
n-am știut c-o mai avem. - Așa e, Samuel, chestiile astea se uită. Exploratorul nu se mai putu abține. - Pentru numele lui Dumnezeu, ce vrei? răbufni. Ce vrei? Ce ți-am făcut? Ridică vocea și gesticulă, atingând lampa din tavan cu dosul palmei. Becul se sparse cu zgomot și împroșcă fragmente de sticlă în toate părțile. Margareta izbucni în plâns. Samuel se așeză pe canapea, departe de ea, sprijinindu-și ceafa de buretele tare. Privi toate obiectele care fuseseră îngrămădite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
cameră semisferică albă și lucioasă, tânăra femeie începu să clipească și să se încrunte, acoperindu-și fața cu mâinile. Surpriza luminii violente făcu loc întâlnirii cu palmele: își privea degetele lungi, ținându-le între ochi și sursa de lumină din tavan. Apoi privirile îi alunecară pe antebrațe și trunchi. În sfârșit, îl regăsi pe Samuel, ghemuit și emoționat, neîndrăznind s-o atingă. Deschise gura și tresări când o cantitate însemnată de salivă i se prelinse pe piept. Se șterse nedumerită cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
carourile podelei. Așa mai înțeleg bucătărie - o melodie cunoscută a început să mi se plimbe prin cap. Pe de altă parte, știam unde fusese pregătită mâncarea de aici, într-o bucătărie tristă, pe un aragaz cu presiune mică, sub un tavan afumat. Pentru tavanul afumat o uram. Mi se părea că influența lui nesănătoasă se coboară asupra fiecărui fel de mâncare pregătit, transmițându-i o boală. Îi vedeam umbra păcătoasă acoperind boabele de mazăre, cele câteva fragmente de vișine din pahar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
mai înțeleg bucătărie - o melodie cunoscută a început să mi se plimbe prin cap. Pe de altă parte, știam unde fusese pregătită mâncarea de aici, într-o bucătărie tristă, pe un aragaz cu presiune mică, sub un tavan afumat. Pentru tavanul afumat o uram. Mi se părea că influența lui nesănătoasă se coboară asupra fiecărui fel de mâncare pregătit, transmițându-i o boală. Îi vedeam umbra păcătoasă acoperind boabele de mazăre, cele câteva fragmente de vișine din pahar, firimiturile de pe fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
partea inferioară a abdomenului și picioarele nu existau, creatura plutind deasupra podelelor. Se apropie. Ochii își schimbară culoarea: din gripal, cum era întreg corpul, deveniră de un strălucitor albastru-metalic. Încet-încet, spinarea i se dilată atât de tare, încât acoperi tot tavanul. Sub el, Ioana, neștiutoare și pradă unui somn agitat, emitea sunete neinteligibile. Străinul o privi cu ochii lui albaștri și se întunecă. Nu-i plăcea. Se îndreptă spre Elena și păru ceva mai vesel. Moliciunea brațului ei contrasta plăcut cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
gras, cu ochi extrem de inteligenți, și, pășind cătinel încoace și încolo, plescăie. Nevasta i-a murit. Are o fiică și un nepot care îl vizitează sâmbăta. Precum se vede, nu e mare lucru de spus despre vecinul de deasupra. Dacă tavanul ar fi transparent, l-aș vedea toată ziua târându-se de la televizor până la toaletă și înapoi. M-aș uita la găurile din turul pantalonilor de pijama, la mâncarea care îi cade din gură pe pardoseala bucătăriei, la trupul încovrigat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

uit la vreo cinșpe mobile atârnate la un loc și, pur și simplu, nu-mi dau seama dacă mai sunt bune de ceva. Luate en masse, fac o super impresie. Dar orice chestie făcută de cinșpe ori și atârnată de tavan dă bine; acvarii cu peștișori aurii, bucățele de fiare, chiar și pahare de cocktail - de ce naiba te uiți așa lung la mine? Ochii bulbucați ai lui Sally se ițeau printre fermoare de parcă ar fi fost regele hidrocefal din Hanovra. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
garantez. *** Nu prea mai dăduse nimeni pe la mine, prin studio, de așa de mult timp încât uitasem ce efect are, de obicei, locul ăsta asupra vizitatorilor, chiar și fără cele cincisprezece mobile imense de argint care atârnau în mănunchiuri, de tavan, legănându-se ușor în bătaia curentului creat de ușa deschisă. Grămada de ustensile electrice, măști de sudură și mănuși de lucru de sub mobile părea că le urcă în întâmpinare: stalactite și stalagmite. Niciodată curat, nici chiar în vremurile bune, studioul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
din pat, așezai plapuma și bătui pernele. Coborând tiptil scara ce ducea de la platforma pe care dormeam în studioul principal, îmi verificai programul pe ziua aceea, atât de absorbită încât abia dacă le aruncai o privire mobilelor strâns îngrămădite sub tavan. Duș, cafea, sală - cu sala, era și cazul; dacă munca mea n-ar presupune și efort fizic, aș fi într-o stare jalnică. Cel puțin de două ori pe săptămână de acum încolo. Sala de sport era în Chalk Farm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
fragilă. —Bun, spunea Bez. Ne arătă cele câteva cabluri care se întindeau pe peretele galeriei de parcă ar fi făcut parte dintr-un instrument muzical gigantic, întinse la maxim, asemenea corzilor unui pian, solide și puternice. — Astea ajung până la grilajul din tavan. Fiecare trece printr-un scripete și apoi coboară până la traverse. —Traversele pe care se sprijină decorul? — Da. Se poate spune și așa. Uită-te din nou la șina cu știfturi. M-am conformat și m-am suit din nou pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-și flutură genele; numai că eram prea sus să le văd. —Bun, deci așa rămâne, spuse Bez, nu te mai urc până la grilaj că te cațeri pe el ca o maimuță. Arătă cu degetul unde era atârnat acesta, chiar sub tavan. — Acolo se prind corzile, nu? Acolo sunt scripeții. Nu se poate întâmpla nimic, nu? zisei eu, încă pe jumătate amețită din cauza echilibristicii de pe schelă. —Adică să se agațe. Să se înțepenească. Bez părea îngrozit. — În nici un caz. Nu. Adică, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
așa ceva. Așa că să nu ne facem griji, bine? —‘Nțeles, căpitane Bez, îl salutai militărește. Îmi arătă cu degetul scara lui Iacob 1 făcută din fier, lata de numai 30 de centimetri, fixată de peretele din fund, și care ajungea până în tavan. Acela era unul dintre principalele puncte de acces în teatru; pe ea mașiniștii urcau până la grilaj, la zece metri înălțime, sau coborau printr-o gaură din galerie, pe lângă cablurile de oțel și până jos, pe scenă. — Hai jos! zise el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
fi prefăcut că e gay ca să-i inducă lui Harriet un sentiment fals de siguranță... — Că tot veni vorba, ai chef să mă luminezi și pe mine în legătură cu chestia asta? Hugo se întinse pe canapea, proiectând cercuri de fum pe tavan. — A fost ideea lui Bill, dacă tot vrei să știi. Chiar îmi repugnă bigoții încrâncenați și am auzit vreo două glume de-ale lui, legate de Sally, care m-au făcut să-mi sară țandăra. Știu că nu-i poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
restaurat de minune cu bani din loterie, era ca o cutiuță de pluș pentru bijuterii, vopsit într-un roșu intens și un roz-portocaliu închis, cu accesorii de un auriu șters, decorat bogat cu ghirlande și rozete complicate din gips pe tavanul boltit și pe fețele boxelor. În total contrast, în spatele scenei, coridoarele erau din cărămidă goală: țevile și cablurile la vedere, cu becuri de neon pe mijlocul tavanului jos. Era cam frig și peste tot numai scrumiere. Când am dat colțul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
un auriu șters, decorat bogat cu ghirlande și rozete complicate din gips pe tavanul boltit și pe fețele boxelor. În total contrast, în spatele scenei, coridoarele erau din cărămidă goală: țevile și cablurile la vedere, cu becuri de neon pe mijlocul tavanului jos. Era cam frig și peste tot numai scrumiere. Când am dat colțul, către biroul directorului de scenă, mă năpădi dintr-odată mirosul de bere stătută și de tutun. Culisele erau pline de actori morocănoși care își așteptau scenele; acesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
pe care știi că le disprețuiesc complet, desigur, dar, până la urmă se pare că e destul de bun, în ciuda tuturor idioțeniilor cu care i-au umplut tărtăcuța. S-a gândit că am putea să punem un mobil să coboare chiar prin tavan. Poate îl iau cu mine când vin. După care îl expediem frumușel și noi mergem undeva la masă, ce zici? Am stabilit o întâlnire pentru săptămâna următoare și am închis, rânjind. Nu mai vorbisem cu Duggie de așa de mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

sleit de puteri, și l-au devorat de viu. Mirosul fricii era cel care plutea în aer, dar trecuse atâta timp de când nu mai vânase nici un tapir, nici o capibara, nici un cerb, încât niște jamboane bine afumate de pecari, atârnând de tavanul colibei, i se păreau de-a dreptul ispititoare. Înaintă încet, luându-le urma după miros, cu urechea atentă, până când auzi - clare - grohăiturile răgușite ale turmei de porci. Se cățără într-un copac jos și își încordă privirea spre luminișul care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]