14,658 matches
-
era o simplă bănuială, nici vorbă! Bănuiala implică ezitare, nesiguranță, îndoială. Eu aveam o certitudine așa de netăgăduită ca însuși faptul că trăiam. Era acea siguranță revelatorie cu care vine minții noastre dezlegarea unei probleme îndelung frământate. Am oprit un taxi care tocmai trecea prin dreptul meu. ― La spitalul Filantropia! Circulația după miezul nopții era redusă, automobilul gonea spintecând aerul ca o săgeată. Deși voiam să ajung cât mai repede, ca să am o clipă mai devreme confirmarea teribilei bănuieli, totuși mi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în minte mobilul ce-l urmărisem, am acționat mai degrabă datorită unui impuls lăuntric. Știu că eram foarte neliniștit și ieșind în oraș ca să scap de inerție, cel dintâi lucru pe care l-am făcut a fost să opresc un taxi. ― La sanatoriul Filantropia! Aș fi rămas de o sută de ori și aș fi plecat o singură dată. Și totuși am plecat. Străzile, casele, pomii, oamenii ― toate erau altfel decât ieri dar nimic nu mă reținea. Deși între ieri și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să facem, deși în program e trecută o seară liberă! E drept, se precizează că vom fi bineveniți la un restaurant unde ni se vor servi "spaghetti" pe gratis, dar aflăm că sunt vreo cinci kilometri până acolo. Bani de taxi nu prea avem, iar autobuze care să ne ducă, nu vin. Suntem în Balcani", zice Ion Pop, supărat. Ne decidem să pornim pe jos. Mergem, căscând gura la animația de seară a orașului, până în piața Sintagma. Acolo, ne împărțim. Cei
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
firmă pe care să scrie "Ceasornicărie". Ghinion. Toți ceasornicarii din Constanța au intrat parcă în pământ. Risc, totuși, să mă aventurez mai departe. Fie ce-o fi! Dacă pierd autobuzul, mă voi duce pe jos ori, la nevoie, cu un taxi până în port. Dar nu vreau să plec de aici cu un ceas care nu mai merge. Ajung în bulevard. Un trecător binevoitor mă lămurește că, după primul stop (care se vede în zare), dacă o iau la dreapta, găsesc o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
prea e nimic de văzut, putrezește acum într-o angoasă generală. N-am răbdare să rămân în cabină, încît mă asociez unui grup, din care fac parte "Biju" și "Monseniorul", pentru a ne duce să hoinărim prin Izmir. Luăm un taxi până în centru. Taxiurile sunt aici foarte ieftine. Doi dolari ne costă cursa până la intrarea în bazar. Ceea ce e foarte convenabil. Trei ore, apoi, ne minunăm de vivacitatea pestriță a bazarului. Ceea ce mă miră e că aici tocmeala "merge" mai puțin
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de văzut, putrezește acum într-o angoasă generală. N-am răbdare să rămân în cabină, încît mă asociez unui grup, din care fac parte "Biju" și "Monseniorul", pentru a ne duce să hoinărim prin Izmir. Luăm un taxi până în centru. Taxiurile sunt aici foarte ieftine. Doi dolari ne costă cursa până la intrarea în bazar. Ceea ce e foarte convenabil. Trei ore, apoi, ne minunăm de vivacitatea pestriță a bazarului. Ceea ce mă miră e că aici tocmeala "merge" mai puțin decât la Istanbul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
merge" mai puțin decât la Istanbul. Cumpăr un pulover, halva, curmale și smochine. Obosiți de zgomot și de hoinăreală, ne îndreptăm, apoi, pe jos spre port, ca să economisim cei doi dolari cât ne-ar fi costat o nouă cursă cu taxiul. Apropiindu-ne de port, mă încearcă o teamă copilărească. Dacă, între timp, vaporul a plecat? Bineînțeles, e o prostie să gândesc astfel. Doar l-am auzit cu urechile mele pe căpitan anunțîndu-ne că vom porni mâine la prânz spre Pireu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu mașina, orientîndu-ne cu busola. Cum mă voi descurca dacă, având o treabă neprevăzută, doamna M. nu mă va putea duce înapoi? Sau, dacă, pe drum, se strică la mașină ceva? Cât am mers până în Beverly Hills, nu observasem nici un taxi. La întoarcere, am trecut prin apropiere de Hollywood; Magicul Hollywood care, industrializând happy-end-ul, cum a industrializat "catedrala de cristal" metafizica, a inundat lumea cu o imagine a Americii profund falsă. Într-o singură privință, Hollywoodul exprimă, probabil, cu fidelitate psihologia
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să iau un autobuz până în Manhattan, iar acolo s-o pornesc la întîmplare. Nu risc să mă pierd, mă orientez după cifrele străzilor. Haosul din New York e organizat aritmetic. Și, la nevoie, dacă mă zăpăcesc, aș putea să iau un taxi. Căci taxiurile costă puțin aici, din câte țin minte. În plus, cum foarte mulți taximetriști sunt români (se zice că taximetriștii români dețin primul loc pe naționalități), am mari șanse să dau peste un fost compatriot. Aș vrea să văd
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
un autobuz până în Manhattan, iar acolo s-o pornesc la întîmplare. Nu risc să mă pierd, mă orientez după cifrele străzilor. Haosul din New York e organizat aritmetic. Și, la nevoie, dacă mă zăpăcesc, aș putea să iau un taxi. Căci taxiurile costă puțin aici, din câte țin minte. În plus, cum foarte mulți taximetriști sunt români (se zice că taximetriștii români dețin primul loc pe naționalități), am mari șanse să dau peste un fost compatriot. Aș vrea să văd un spectacol
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
locul în autobuz sau în metrou cuiva care era limpede că-l merită, să ridic de jos un obiect ce-i scăpase din mână vreunei doamne bătrâne și să i-l dau cu un zâmbet bine știut sau să cedez taxiul cuiva mai grăbit decât mine, eram fericit ziua întreagă. Trebuie să vă spun chiar că încercam o adevărată bucurie în acele zile când, transporturile publice fiind în grevă, aveam prilejul să-i iau cu mine în mașină din stațiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
mai sus. Vorbeam tocmai de aceste culmi, singurele pe care pot trăi. Da, m-am simțit întotdeauna bine doar în situațiile nobile. Până și în cele mai mici amănunte ale vieții simțeam nevoia să mă depășesc. Preferam autobuzul metroului, trăsurile taxiurilor, iar la cafenea, mesele din stradă celor dinăuntru. Îmi plăceau avioanele sportive, care-ți îngăduie să zbori în înaltul cerului cu capul descoperit, iar pe vapor puteam fi văzut făcând nesfârșite plimbări pe dunetă. La munte ocoleam văile adânci, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
actorul Costică Avădănii, un agreabil interlocutor care face unele aprecieri privind noul volum ce va fi lansat peste două zile, când va citi - declamatoriu - unele fragmente pe care și le-a însemnat pentru momentul respectiv. Către ora 12, cu un taxi, Mariana rezolvă unele probleme de aprovizionare, apoi mâncăm și discutăm un timp. În cutia poștală găsesc un plic voluminos în care dl. Ion Popescu-Sireteanu îmi trimite un volum de-al domniei sale, intitulat „Cale și drum”, cu următoarea dedicație autograf: „D-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
-mi spun părerile probabil sub forma unei aprofundate analize pe fiecare text luat aparte. Ispita e mare și cum toate își au ceasul, timpul lor, s-ar putea să-mi găsesc timpul și dispoziția necesară. La ora 19, cu un taxi Mariana pleacă la o petrecere, la frații Sava - ea fostă cândva elevă de-a mea, eu rămânând acasă cu unele treburi gospodărești - ca gazdă responsabilă ce mă simt. Puțin după ora 20 primesc telefon din Edmonton - Canada, de la d-na
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
oferit cu dărnicie acel „panem et circensis” și poate că acest fapt a dus mai târziu la căderea Imperiului roman spre sfârșitul secolului cinci al erei noastre. Mai știi?... poate că am dreptate... În ultima zi de august cu un taxi ne facem drum sus, spre cimitir, spre noul Bârlad mutat sub cruci și ne facem datoria pioasă către neuitata și în veci pomenita noastră dispărută. Curând, lângă florile noastre se va adăuga un nou strat de frunze din teiul falnic
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
o nouă activitate, care să-mi permită să trăiesc fără să mă plictisesc, fără să mă simt singur și unde să sper într-o nouă revedere a copilului drag... După o frugală gustare și o cafea, suntem în așteptarea unui taxi angajat să mă lase fără musafiri. La ora 10, mașina își face apariția la poartă și după aproximativ o oră demarează încet spre București mai întâi și apoi... spre mai departe... Din fața porții privesc cum mașina se estompează încet-încet și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Mânăstireanu”. De va da un semn de viață - bine - de nu, iarăși bine. Eu știu că nu port vina ruperii acestei prietenii. Urmăresc apoi emisiunea „Nașul”, cu ample dezvăluiri, unde premierul prezintă „starea națiunii”. Miercuri, 9 septembrie 2009. Cu un taxi ies în oraș pentru rezervarea unor probleme pe plan local, plus expedierea unor volume la Timișoara și Făgăraș, precum și o scrisoare de felicitare pentru onomastica d-lui Popescu-Sireteanu, în care am înglobat și un fel de recenzie din volumașul „Cale
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de la Școala generală nr. 2, prin care secretara îmi reamintește că d-na directoare Tamaș mă reinvită pentru luni 14 septembrie 2009 la deschiderea noului an de învățământ. Mi s-a promis o mașină, însă m-am deplasat cu un taxi. Cu două zile în urmă am expediat la Pitești o lungă scrisoare de felicitare d-lui Ion Popescu-Sireteanu, în care am încorporat și părerile mele despre volumașul „Cale și drum”, trimis în luna august sub forma următoare. Bârlad, 7, 8
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
na directoare mi-a spus că le va trece în proprietatea Bibliotecii școlare, de unde vor fi citite de cadrele didactice și elevii școlii. Mi s-a oferit o mașină care să mă aducă la școală, însă am refuzat, luând un taxi care m-a lăsat exact la intrarea în școală, iar unul din părinți care tocmai intra pe poartă mi-a dus pachetul până la biroul d-nei directoare. Școala se prezintă admirabil prin noul său sediu, clădire nouă, realizată cu fonduri U.E.
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
vorbind cu sufletul către solicitanți. Am văzut o atmosferă generală de colegialitate, o atmosferă destinsă și distinsă, care trădează adevărata clasă de conducător al acestei prestigioase unități de învățământ din urbea noastră. După un timp cer să se comande un taxi, sunt condus de însăși d-na directoare Tamaș spre ieșire. Cu aceste impresii care mi-au invadat inima și sufletul plec spre casa mea, revigorat sufletește, însoțit de alte invitații ce mi-au fost făcute. Dacă sănătatea îmi va permite
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
A primit noul volum trimis, o va citi și-și va exprima cu sinceritate părerea de om al cărții, al școlii. Aștept cu încredere deplină și multă liniște... Joi, 17 septembrie 2009. În orele dimineții ies în oraș cu un taxi, rezolv unele probleme stringente, dăruiesc câteva exemplare unor persoane apropiate cu mulțumirile de rigoare și promisiuni de discuții asupra cărții primite. Cu această ocazie fac și o vizită prof. Grigorina Fulger, unde am deosebita surpriză să întâlnesc pe fosta noastră
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Criza - prioritate pentru ambele partide a rămas doar o amintire a trecutului - politicienii cu interesele lor partizane, iar noi, muritorii de rând, rămânem într-o așteptare ce-și găsește rezolvarea tocmai prin noi, alegătorii. Vineri, 2 octombrie 2009. Cu un taxi merg la florăria de lângă CEC și comand două coroane: una pentru Liviu Crăescu spre a nu veni cu ea de la București și alta din partea mea și a familiei că doar atât mai putem face pentru omul bun, prietenul adevărat care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și spornic, continuă încă o ploaie măruntă... Aștept semnale de la bucureștenii care au trecut direct spre Sipeni, pentru a fi adusă la ceremonia funerară mătușa lui Gil, mama lui Liviu. N-am nici un semn. La ora potrivită mă deplasez cu taxiul și ridic ambele coroane pe care le duc în deal la cimitir. Era destulă lume la sosirea mea cu cele două coroane pe care le așez la locul cuvenit. Pe ele s-a sprijinit tabloul mărit cu chipul dispărutului, chip
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
aceeași notă de destindere și respect, cu regretul că timpul se grăbește, mai ales că și musafirele voiau să ajungă pe lumină la Iași. Părăsim localul cu aceeași dispoziție sufletească, doamnele vrând să mă readucă acasă... însă eu comand un taxi. Doamnele așteaptă până urc în mașină și abia după aceea au pornit la drum întins către Iași. Ajung acasă la ora 15. Eram oarecum obosit, dar trăirea intens emoțională a momentului respectiv mă face să nu pot adormi imediat, așa cum
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
puțin cam rece și loc spre geam, puțin cam expus la răceală. Multă lume tușește din cauza virozelor. Ajungem punctual, ba mai și așteptăm foarte comod la clasa I până a sosit ora deplasării. Însoțitorul mă scoate pe Griviței, iau un taxi, deși e foarte aproape, dar n-am vrut să risc pentru câțiva bani. Sunt primit prietenește și cu mare atenție de același dr. Liviu Crăescu, cel care mi-a rezolvat problema și în septembrie 2008. N-a fost nevoie de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]