2,880 matches
-
Lui nu îi era indiferent să știe cine îi face onoarea de a-l vizita la ora aceea și mai ales în această pustietate stingheritoare: se îndreptă agale către ușă, întrebându-se dacă nu cumva revenise cunoștința lui de la vagonul-restaurant, taximetristul clandestin. Tresări când, în cadrul ușii înalte cioplită din lemn de stejar, apăru Melanie. Era leită dama de caro din cărțile de joc! Fără îndoială, părea frumoasă, fiindcă era blondă. Însă, pe deasupra, nu arăta ca o făptură din lumea aceasta. Zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
duc cu domnul Nicu și să furăm ce găsim pe la mașini. Ce-om găsi noi prin scule, casetofoane, ce-o fi, ce pica. Și, după ce-am terminat, aveam pe cineva la gară, care vroia un casetofon de mașină - un taximetrist. Și i-am spus lui Nicu: „Nicule, tu intră aicea, în ruine, până mă întorc eu!“ - „Bine“. Am luat ăla, m-am dus la om, i l-am arătat, a zis că-mi dă banii a doua zi - aveam încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
130 LIT. I MARTIE 1989-REUȘESC CU GREU SĂ MĂ ANGAJEZ MUNCITOR NECALIFICAT PE UN ȘANTIER DE CONSTRUCȚII DIN BUCUREȘTI. SEPTEMBRIE 1989-MĂ TRANSFER CA PRIMITOR-DISTRIBUITOR LA ALIMENTARA SECTOR 2 APRILIE 1990-RENUNȚ LA SERVICI-FAC DIVERSE AFACERI(GĂINĂRII)-SCHIMB VALUTĂ LA OTOPENI, TAXIMETRIST DE OCAZIE, DESCHID O BODEGĂ ÎMPREUNĂ CU TATA. NOIEMBRIE 1991-ÎMI IA FOC APARTAMENTUL(2 CAMERE)-EXISTĂ PAGUBE IMPORTANTE ȘI LA VECINI ȘI SUNT CONDAMNAT LA 2 ANI ÎNCHISOARE PENTRU DISTRUGERE DE BUNURI. 1993-1995-LUCREZ CU CONTRACT DE COLABORARE CU MAI MULTE FIRME
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să pună la cale vreun capitol din istoria literaturii române. Din simplă curiozitate, cârpesc una în movilița de la ușă care, spre surpriza mea, nu latră: „Și dai, uăiii?”. Aerul umed și puturos îmi face bine. O cafea la „Arcă”, printre taximetriștii care așteaptă comenzi. Îmi ridic gulerul, fumez. Din nou senzația aceea c-ar trebui să mă trezesc dintr-un scenariu prost, că se va auzi un fluier și mă voi ridica în capul oaselor și orașul se va fi șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
se mărită cu un mecanic, comentă ea, întrucât auzise că sunt soții cei mai buni. Trebuie să încerci să te măriți cu un polițist, cu un mecanic sau cu un preot, zise ea, și trebuie să eviți politicienii, barmanii sau taximetriștii. Oamenii ăștia sunt o pacoste pentru nevestele lor. Și trebuie să ocolești și trompetiștii, adăugă Mma Ramotswe. Eu am făcut greșeala asta. M-am măritat cu un ticălos, Note Mokoti. Cânta la trompetă. — Sunt sigură că nu-i bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
că așa e moartea. Nu i-am da noi asemenea nume acestei fete cu ochelari negri care se urcă Într-un taxi, probabil am considera că este Însăși viața În persoană și am alerga gâfâind după ea, am cere altui taximetrist, dacă ar exista, Urmăriți mașina aceea, și ar fi inutil pentru că taxiul care o duce a dat deja colțul și nu există altul aici pe care să-l putem implora, Vă rog, urmăriți mașina aceea, Acum, da, are sens pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
la o ceașcă de cafea, mi-am zis când am fost din nou în mașină. Mă lasă să o duc atâta cu mașina și nici măcar nu mă invită înăuntru. Numai că sunt multe femei așa, pentru care bărbații sunt doar taximetriști cărora nu trebuie să le dea bacșiș. Mirosul puternic lăsat de parfumul Bajadi al tipei mă făcea să mă cam strâmb. Unii bărbați nu sunt deloc afectați de el, dar pe mine parfumul unei femei mă lovește drept în pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
tatăl. Drumul spre Escorial trecea prin locuri pîrjolite de soare; vile vechi sau moderne, curți pline cu vegetație neașteptat de verde; unde era doar cîmp, un lut arid, arămiu, se zăreau, din loc În loc, ierburi uscate și țarcuri cu vite. Taximetristul vorbea destul de bine engleză, un amerindian, se vedea imediat. Thomas ar fi vrut să Întrebe cîte ceva despre orășelul cochet În care intraseră, dar gîndul i se Întorsese iar spre Juan. Ce făcea, oare, acum? CÎștigase meciul de ieri? Venise
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dacă știa cineva ce se întâmpla în oraș în noaptea aceea, acela eram eu. Întâi am trimis una dintre mașinile miliției în patrulare, dar au văzut-o oamenii pe stradă și au răsturnat-o. Atunci am confiscat un taxi, cu taximetrist cu tot, am pus pe el o stație radio, un milițian în civil care știa să o folosească și doi oameni de-ai mei; umbla prin tot orașul și la fiecare 10 minute îmi raportau ce vedeau. I-am trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
niciodată cu părul meu. E castaniu, de lungime medie, ușor ondulat. Cel puțin așa era ultima oară când m-am uitat. Cea mai mare parte a timpului stă strâns într-un coc. — Planuri pentru o seară frumoasă în oraș ? zice taximetristul, care m-a privit în oglindă. — Sinceră să fiu, e ziua mea. — La mulți ani ! Îmi face cu ochiul. Înseamnă c-o să petreceți. Până-n zori. — Îhm... cam așa ceva. Familia mea și petrecerile demente nu prea rimează. Dar chiar și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
părinți. În timp ce gonim pe Strand, arunc o privire la ceas. Șapte și patruzeci și două. Sunt din ce în ce mai surescitată. Oare de când n-am mai văzut-o pe mama ? Cred că de la... Crăciun. De șase luni. Ne oprim în fața restaurantului și plătesc taximetristul, adăugând și un bacșiș generos. — O seară frumoasă, scumpo ! spune. Și la mulți ani ! — Mersi ! Intru în restaurant, uitându-mă în jur după mama sau Daniel, dar nu-i văd pe nici unul dintre ei. — Bună seara ! îi spun maâtre d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Ușa din spate se deschide și apare un șlap jegos cu mărgele, urmat de o pereche de jeanși tăiați trei sferturi, un caftan brodat, un păr blond și ciufulit familiar... Stai aici, tocmai îi spune posesoarea celor de mai sus taximetristului. În maxim cinci minute sunt înapoi. — Freya ? Spun uluită. Aceasta se răsucește pe călcâie și face ochii mari. — Samantha ! Ce faci aici pe trotuar ? — Ce faci tu aici ? o întreb la rândul meu. Credeam că pleci în India. Păi asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fie de vis, și o să avem tone de Barcardi gratis, și o să stăm la un hotel magnific... Normal, o să trebuiască să îmi cumpăr un nou costum de baie... sau, poate, două... și niște papuci de plajă noi... — St. Winifred, spune taximetristul, și tresar. Nu sunt în Barbados, nu? Sunt la dracu’ în praznic, în Somerset. Am oprit în fața unei clădiri vechi de culoarea mierii și mă uit pe geam curioasă. Deci așa arată o mânăstire. Nu mi se pare că arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
gesticulând insistent. — Rebecca! Ai greșit direcția! strigă, în clipa în care las geamul în jos. Guggenheimul e în cealaltă direcție! — Serios? spun pe un ton șocat. O, Doamne! Cum s‑a întâmplat una ca asta? — Spune‑i șoferului să întoarcă! Taximetriștii ăștia din New York! Habar n‑au de nimic! Ciocănește în geamul acestuia. La Gug‑gen‑heim! zice, de parcă ar vorbi unui tembel. Pe strada 89! Și repede! Femeia asta așteaptă de la șase ani să ajungă acolo! Vreți la Guggenheim? zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
unui tembel. Pe strada 89! Și repede! Femeia asta așteaptă de la șase ani să ajungă acolo! Vreți la Guggenheim? zice șoferul, uitându‑se la mine. — Ăă... da! zic, neîndrăznind să‑l privesc în ochi. Așa am zis, nu? La Guggenheim! Taximetristul înjură printre dinți și întoarce taxiul, iar eu îi fac semn cu mâna lui Kent, care face gesturi înțelegătoare gen „sărăcul, e idiot, ce să‑i faci?“ Ne îndepărtăm din nou spre nord și, câteva clipe, nu găsesc curajul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
am amintit că i‑am promis mătușii mele să mă văd cu ea, în... în... — SoHo. Vreți să mergeți în SoHo. Îmi întâlnește privirea în oglindă și eu dau vag, extrem de rușinată, din cap că da. În clipa în care taximetristul întoarce mașina, mișcarea mă aruncă pe banchetă și mă izbesc cu capul de geam. Hei, tu! zice o voce imaterială, și tresar, speriată. Ai grijă, da? Siguranța contează, OK? Așa că pune‑ți centura! — OK, zic umilă. Îmi cer scuze. Mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la sută, ceea ce cred că e destul de rezonabil, date fiind circumstanțele.) În clipa în care cobor din taxi, se uită atent la mine. — Doamnă, ai băut cumva? Nu, zic indignată. Adică... da. Dar a fost doar puțin vin la prânz... Taximetristul clatină neconvins din cap și demarează, iar eu intru cu pași nesiguri la Sephora. Sinceră să fiu, mă simt ușor amețită. Și, în clipa în care împing ușa, mă simt și mai amețită. O, Doamne. E mai decât credeam. Muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Acolo sunt parcate trei mașini: una de la poliție, una de la canalizare - care scoate apa cu niște pompe - și una de la procuratură. Mai mulți curioși stau în preajma perimetrului blocat de poliție. Clovis se agită cel mai tare. Lionel plătește și coboară. Taximetristul oprește motorul, coboară și îngroașă rândurile curioșilor. Lionel nu îndrăznește să se-apropie: pompele care scot apa din pivniță îl fac să se gândească la ce e mai rău în legătură cu Roman. — O să mor și eu, își spune el în șoaptă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lângă urechea șoferului. Acela întoarse capul nedumerit. Îi făcu semn să coboare gemul. Îi arătă apoi să deschidă portiera dinspre femeia aceea. Ocoli mașina și începu să tragă de mânerul ușii. Femeia tresări speriată. Îl privea cu ochi încețoșați, nedumeriți. Taximetristul se răsuci, se întinse și deschise portiera aceea. Bărbatul se opinti și încercă să tragă femeia afară din mașină. - Ce-ai... Ce... Eu nu... Bâiguia, somnolentă. Încerca să se opună, buimacă, agitând o plasă de ațică în care, de sub numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de Brutăriile reunite „Brandaburlea & Brandaburlea“. Când îl recunoscu, coborî din taxi, încercând să chicotească, de parcă ar fi bucurat-o întâmplarea. - Ce... Interesant cuuummmaaa... Căăă... Cobor, dacă insiști. Venise și șoferul. Îi privea încruntat. - Doamna rămâne cu mine, îi preciză răstit taximetristului. A suspendat cursa. Cât vă datorează? - Cât... Abia am pornit taxarea. Cu coloana asta... Că aparatu’ merge și la așteptare... Dă și matale o chiftea și poți s-o iei pă coana... Adică pă doamna. Scoase o sută. Șoferul luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de oră mai târziu, mă aplec În față și-i zic șoferului, pentru a nu știu câta oară: — E vreo problemă ? — Traficul, domniță. Ridică vag din umeri. Ce poți să faci ? Dacă vrei, poți să găsești și tu, așa cum fac taximetriștii adevărați, nu știu ce rută care te ajută să eviți blocajele de circulație, Îmi vine să urlu la el furioasă. În loc de asta, mă mărginesc Însă să spun politicoasă: — Deci... cam În cât timp credeți că ajungem ? — Cine poate ști ? Mă las să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fine, am ajuns. — Uite c-am reușit ! spun, Încercând să-mi iau un ton cât mai normal cu putință, când coborâm din taxi. Îmi pare rău c-a durat atâta. — Nici o problemă, spune Jack. Arată foarte bine ! Îi Întind banii taximetristului și trebuie să recunosc că sunt destul de Încântată de ideea că am venit aici. Restaurantul lui Antonio arată absolut nemaipomenit ! Fațada verde familiară e decorată cu lumini feerice, de acoperișul terasei sunt agățate baloane, și dinspre ușa deschisă se revarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
în față la Kilburn Herald, cu privirea plină de speranță și mâinile pline de plase, și face cu mâna unui taxi negru. ― În Hampstead, vă rog, îi spun eu șoferului, urcându-mă cu stângăcie în spate. ― Unde mergem, dragă? întreabă taximetristul, care e un tip de vârstă mijlocie, cu o figură amabilă. ― Știți unde e Waterstone? Dă din cap și pornim. Până în West Hampstead, trecem pe lângă o groază de persoane tinere care se întorc acasă de la muncă, toți în costume energice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Arkwright Road, facem o scurtătură prin Church Row, iar eu mă uit cu invidie la casele unde locuiau cândva artiști și scriitori boemi, și în care locuiesc acum afaceriști bogați; chiar la metrou, în jos pe strada principală din Hampstead, taximetristul se oprește, parchează și blochează astfel o altă mașină - pentru că, firește că nu există locuri de parcare - după care oprește aparatul. ― Păstrați restul, spun eu după ce-i dau 6 lire, pentru că azi este începutul noii mele vieți, și-mi pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
răzgândit și nu s-a hotărât să mă conducă. E atât de grea încât probabil c-o să-mi rupă spatele, dar mai bine mă lovesc decât să accept vreun ajutor de la el acum. Duc valiza la ușa din față, iar taximetristul se repede afară și mă ajută. ― Încotro? întreabă el când mă așez pe bancheta din spate. ― Habar n-am. Se întoarce și mă privește ciudat. ― Nu știți unde mergeți? Scutur din cap, și când fac asta, îmi curg primele lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]