8,384 matches
-
despre voluptatea stingerii unui suflet otrăvit. E aici o lume letargică, aflată sub pecetea implacabilă a morții. Cartea, impregnată de filosofie thanatică, este romanul unei devorante iubiri și, în același timp, al unei mari farse, măștile și carnavalurile vestind atmosfera teatrală. În interiorul ficțiunii, autorul introduce o altă ficțiune - lunga serie de vedenii ale lui Hrisant Hrisoscelu, prizonier în lumea iluzorie a halucinogenelor, hrănindu-și clipele de supraviețuire cu preparativele pentru moarte. Se vădește aici, în tristul ei spectacol, o viață ireală
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
2002, București), teatrolog și istoric literar. Este fiica Irinei (n. Kerekeș) și a lui Ilie Bărbulescu, învățător. După liceul urmat la Blaj și la Cluj, începe Facultatea de Drept, dar o abandonează pentru a se înscrie la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București (1950-1954). Redactor o vreme la revista „Roumanie d’aujourd’hui”, din 1957 își începe și cariera universitară la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică: asistent (1960-1964), conferențiar (1964-1970), profesor și decan (1970-1989). În 1964 își susține
BERLOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285708_a_287037]
-
Facultatea de Drept, dar o abandonează pentru a se înscrie la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București (1950-1954). Redactor o vreme la revista „Roumanie d’aujourd’hui”, din 1957 își începe și cariera universitară la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică: asistent (1960-1964), conferențiar (1964-1970), profesor și decan (1970-1989). În 1964 își susține teza de doctorat, Dramaturgia rusă pe scenele românești până în 1944, la Institutul „Lunacearski” din Moscova. Colaborează la „Ateneu”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „România literară”, „Steaua”, „Teatrul” ș.a. În
BERLOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285708_a_287037]
-
au contribuit la exegeza teatrului românesc. SCRIERI: George Storin, București, 1965; Pirandello, București, 1967; G. B. Shaw în România, București, 1968; Teatrul medieval european, București, 1970; Agatha Bârsescu, București, 1972; Teatrul expresionist german, București, 1974; Teatrul american de azi. Călătorie teatrală prin Statele Unite, Cluj-Napoca, 1978; Istoria teatrului universal (în colaborare cu Silvia Cucu și Eugen Nicoară), I-II, București, 1981-1982; Teatrul românesc, teatrul universal. Confluențe, Iași, 1983; Teatrul și societatea contemporană, București, 1985; Liviu Ciulei, regizor pe patru continente, București, 1998
BERLOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285708_a_287037]
-
, Patrel (19.IV.1951, Băilești, j. Dolj), poet și critic dramatic. Este fiul Mariei (n. Becea) și al lui Nicolae Berceanu, muncitor. B. urmează, după liceu, o școală tehnică și începe, fără a-l termina, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București, secția teatrologie-filmologie. Lucrează ca muncitor și oficiant poștal, iar după reluarea studiilor și absolvirea Institutului (1980), funcționează ca profesor la Școala Populară de Artă din Craiova, regizor de teatru la Casa de Cultură a
BERCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285704_a_287033]
-
Livescu, Ilie Ighel-Deleanu, Caton Theodorian, Al. G. Polihroniade, Adrian Milan. În numărul 9 din 3 martie 1891 debuta Cincinat Pavelescu, sub iscălitura P. C. de la Milcov, cu poezia Visuri triste. În afară de versuri și proză, V. Alecsandrescu publică articole și cronici teatrale, știri din teatru și din viața culturală, aforisme și anecdote. R.Z.
BIBLIOTECA FAMILIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285728_a_287057]
-
proză semnează doar Vasile Alecsandrescu (romanul Viclenie socială), care colaborează și cu un text dramatic, Mihail Drăgănescu, Ricard D. Ioan. Articolele de critică aparțin aceluiași V. Alecsandrescu, precum și lui M. A. Renert, Mihail C. Bunescu, Constantin Râuleț, care fac cronică teatrală. Traducerile sunt din Paul Hervieu, Catulle Mendès, Hélène Vacaresco, H. Heine, Turgheniev, Uhland, E. Castelnuovo. Se publică partituri muzicale, pe versuri ale marilor poeți români. Revista mai conține ilustrații foto, caricaturi, umor, jocuri etc. În general, nu-și depășește intențiile
BIBLIOTECA MODERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285729_a_287058]
-
începând din 1904, o serie de opere dramatice jucate cu succes, timp de patru decenii, pe scenele românești și străine. În 1932 a fost ales membru al Societății Autorilor Dramatici Români. Cele câteva piese intrate, în traducere, în repertoriul nostru teatral (Ana visează, Cine e nebun, Care din ele?, Moștenitorul, Quartet), vădesc, prin tematica abordată (adulterul, inadaptabilitatea la condițiile vieții sociale), influența teatrului clasic, în genul comediei de salon. Reține atenția ingenioasa mânuire a elementelor ce dau savoare acțiunii (comicul de
BIBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285721_a_287050]
-
în 1927, în cercul Sburătorul, devenind unul dintre devotații cenaclului lovinescian, căruia îi datorează, poate, orientarea spre roman. Ca publicist și scriitor în limba română, B. își începe cariera la „Scena” (1918) și continuă cu teatru, proză, articole literare și teatrale la „Adam”, „Hasmonaea”, „Reporter”, „Viața românească”, „Rampa”, „Facla”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Contemporanul”, „La Roumanie nouvelle”, „Gazeta literară”, „Teatrul” ș.a., semnând și Adam, Ben-Hador, S. Benador, S. Schmidt, Zanol Balon. Cu volumul 5 acte (1925), B., autor de piese nejucate, se
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
Viața românească”, „Rampa”, „Facla”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Contemporanul”, „La Roumanie nouvelle”, „Gazeta literară”, „Teatrul” ș.a., semnând și Adam, Ben-Hador, S. Benador, S. Schmidt, Zanol Balon. Cu volumul 5 acte (1925), B., autor de piese nejucate, se situează în avangarda mișcării teatrale românești, sensibilă în acei ani la experiențele expresioniste. Era la curent cu creația unor Georg Kaiser, Walter Hasenclever, Fr. Jolst, Fritz von Unruh, în orbita cărora gravita, alături de F. Aderca, Isaiia Răcăciuni și Ion Sân-Giorgiu. În Otrava (Un epilog), personajul
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
evocate personalități artistice, sunt semnalate talente în plină afirmare. O atenție specială e acordată artelor spectacolului, cu un accent pe teatru și film. Revista are o echipă de cronicari tineri, dar redutabili, cu un spirit critic ascuțit, deseori polemic. Cronica teatrală e semnată de N. Carandino, cea cinematografică de Emil Darie, cea muzicală de Virgil Gheorghiu, cea plastică de M.R. Paraschivescu, cea literară de Ovidiu Constantinescu. Articole de fond despre evenimente sau fenomene culturale din epocă publică, între alții, Al. Kirițescu
BIS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285746_a_287075]
-
această perioadă datează prietenia cu Tudor Vianu și Ion Barbu. În timpul primului război mondial, ocupă slujba de corector într-o tipografie, numărându-se printre colaboratorii apropiați ai lui Ion Vinea. A fost unul dintre cei mai redutabili și fecunzi critici teatrali din perioada interbelică, semnând (uneori și cu inițiale), între 1918 și 1944, numeroase cronici și articole în „Chemarea”, „Contemporanul”, „Adevărul literar și artistic”, „Politica”, „Rampa”, „Ultima oră”, „Cuvântul”, „Facla”, „Seara”, „Acțiunea” (la care a fost și director din 1940 până la
BOBES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285771_a_287100]
-
articole în „Chemarea”, „Contemporanul”, „Adevărul literar și artistic”, „Politica”, „Rampa”, „Ultima oră”, „Cuvântul”, „Facla”, „Seara”, „Acțiunea” (la care a fost și director din 1940 până la 1944) ș.a. Cronicile dramatice ale lui B. se constituie într-o adevărată frescă a vieții teatrale bucureștene, incluzând o multitudine de aspecte revelatoare, precum schimbările la nivelul conducerii instituțiilor, bilanțurile periodice, atmosfera începuturilor de stagiune, evoluția unor piese pe scenele românești și străine etc. Piesele luate în discuție vizează o gamă largă de dramaturgi, români și
BOBES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285771_a_287100]
-
domenii dintre cele mai variate, de la literatură și artă la turism și sport. În rubricile ei, „Studii”, „Cronica” și „Educația poporului în alte țări”, se publică rezultatele unor cercetări științifice aprofundate, sunt semnalate și comentate cărți, conferințe, congrese, expoziții, evenimente teatrale și cinematografice, se dezbat probleme legate de sistemele educaționale, se prezintă prompt și pe larg activitatea unor instituții culturale (Academia Română, Ateneul Român, Arhivele Statului, Societatea Scriitorilor Români, Astra, teatrele naționale, diferite fundații etc.). Deși nu lipsește din paginile revistei, literatura
BOABE DE GRAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285767_a_287096]
-
dintâi text al său este o schiță umoristică apărută în revista „Veselia”, în 1920. Povestirea Taina trădării, din „Adevărul literar și artistic” (1926), pune capăt prozei de ficțiune a lui B. În faza căutărilor, el publică versuri, cronici muzicale și teatrale, interviuri, recenzii și medalioane („medalii”) literare la „Gazeta Transilvaniei”, „Viața bucureșteană”, „Curierul artelor”, „Analele literare, politice”, „Rampa”, „Nădejdea” (Timișoara), „Năzuința” (Craiova), „Dacia” (Constanța), „Clipa”. Din 1926, când devine secretar de redacție la „Adevărul literar și artistic”, și până în 1938, scrisul
BLAZIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285761_a_287090]
-
romanul lui Stendhal, Roșu și negru (1928). Recenziile sale la cărți românești și străine (Tudor Arghezi, F. Aderca, Gala Galaction, Ion Minulescu, Liviu Rebreanu, Tudor Vianu, Paul Zarifopol ș.a.), câteodată inspirat redactate, păstrează totuși un aer ocazional. În schimb, cronica teatrală, practicată cu o riguroasă ritmicitate, acoperă din 1927 aproape toate reprezentațiile scenelor din București, pe parcursul mai multor stagiuni. Cronicarul abordează probleme de regie și de interpretare, dar valoarea literară a textului dramatic este ceea ce îl interesează mai mult. El distinge
BLAZIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285761_a_287090]
-
încoronate care au conștientizat că formele de divertisment ale acelor vremuri - cărți, piese de teatru, cântece - sunt mijlocul perfect prin care poate împărtăși unui grup cât mai mare de supuși opiniile sale, fără a mai trece prin cenzură bisericii. Reprezentațiile teatrale de la curte, de un fast impresionant pentru societatea engleză, puse în scenă după tiparele barocului, urmau ad literam indicațiile regelui și ale reginei. Desigur există și o motivație psihologică: aceea de a-si impresiona curtenii și nobilii parlamentului prin măreția
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
a cunoscut unsprezece ani de interregnum, cănd monarhia a fost abolita, iar responsabilitățile țării au fost preluate de Lordul Protector Oliver Cromwell. Puritanii, noi instalați în funcții importante, au impus un mod de viață restrictiv și auster. Au interzis reprezentațiile teatrale și jocurile de noroc. Sărbătorile religioase precum Paștele sau Crăciunul au fost interzise, fiind considerate de origine păgâna. Perioadă de interregnum a fost un experiment interesant pentru secolul al XVII-lea, în care s-a demonstrat că societatea europeană nu
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
care altminteri, ca ziarist, e bine ancorat. După debutul în „Lumea nouă”, semnând de obicei Clarnet (rar, cu inițiale: A.C., C.) sau fără a-și pune iscălitura, a colaborat cu anchete (literare, politice - îndeosebi la „Facla”) și reportaje, interviuri, cronici teatrale, plastice, muzicale, recenzii, pertinente comentarii pe teme externe, vioaie însemnări pe marginea unor probleme la ordinea zilei, traduceri la „Gazeta Mehedințului”, „Dreptatea”, „Tribuna”, „Țara noastră”, „L’Indépendance roumaine”, „Naționalul”, „Adevărul”, „Izbânda”, „L’Orient”, „Rampa”, „Aurora”, la care a lucrat ca
CLARNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
A.D. Xenopol, Les Juifs roumains (1903), succint expozeu asupra chestiunii evreiești la noi. Lepădând afabilitatea surâzândă, socialistul cu gambetă scoate aici câteva scrâșnete. Dar îndeobște e volubil și sagace, un atu al comentariilor sale fiind bunul simț. Asistând, în calitate de cronicar teatral, la un șir de premiere, constată că mizanscenele sunt covârșite de „furoarea decorului și a regiei”, pentru că unii regizori, socotindu-se „alfa și omega”, transformă textul într-un pretext extravagant pentru exhibițiile lor. Cronicile lui au și valențe de interpretare
CLARNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
se dovedește, paradoxal, un receptor mai lucid al realității. Explicația misterului este oferită de Chirică, prin invocarea suferinței care limpezește. Un personaj intermediar, Varlam, are, în economia demonstrației, rol demitizator. Dincolo de valoarea literară, Omul cu mârțoaga dispune de evidente virtuți teatrale, relevate de un pregnant simț al dialogului și de o bună știință în materie de arhitectonică dramatică, fără însă ca aceasta să eșueze în tehnicism. Lucrarea a cunoscut o carieră scenică remarcabilă în deceniul următor premierei absolute, fiind tradusă și
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
orice fel și a constituit, după eliminarea aluziilor la mistic și la supranatural, substanța piesei Ioachim, prietenul poporului, nereprezentată, dar publicată postum („Manuscriptum”, 1973). Tot nereprezentată, Un lup mâncat de oaie (1947) este o farsă cu redusă importanță literară și teatrală, pe motivul „păcălitorului păcălit”. În 1934, C. răspunde favorabil, și eficient, solicitării lui Ion Luca, de a colabora la rescrierea dramei religioase a acestuia, Iuda, respinsă anterior, în două rânduri, de Naționalul bucureștean. Scrierilor originale destinate scenei, C. le alătură
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
ansamblu. În două scrieri de factură memorialistică, intitulate Cutia cu maimuțe (1942) și Măscărici și mâzgălici (1958), C. rememorează etapele formării sale ca om de scenă și de litere. Volumul din 1942 cuprinde amintiri legate de familie, de viața scriitoricească, teatrală și cazonă. Evocările sunt susținute de un patos reținut, de vervă și umor, portretele beneficiază de tușe rapide și decise. Pentru istoria literară, deosebit de importante sunt amintirile privitoare la Urmuz. Portretistul dispune de un simț ager al observației și de
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
în care se alătură două ipostaze: omul de teatru și omul de litere, care își întretaie deseori traiectoriile, completându-se și sprijinindu-se reciproc. Privită cu lupa, comedia Omul cu mârțoaga de G. Ciprian este un mozaic de toate varietățile teatrale câte au putut intra în experiența unui actor. [...] De fapt, piesa e un „mister” și deocamdată unica scriere teatrală veritabil „mistică”. G. CĂLINESCU SCRIERI: Omul cu mârțoaga, București, 1927; ed. București, 1983; Nae Niculae, București, 1928; Soț ori făr’dă
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
-se și sprijinindu-se reciproc. Privită cu lupa, comedia Omul cu mârțoaga de G. Ciprian este un mozaic de toate varietățile teatrale câte au putut intra în experiența unui actor. [...] De fapt, piesa e un „mister” și deocamdată unica scriere teatrală veritabil „mistică”. G. CĂLINESCU SCRIERI: Omul cu mârțoaga, București, 1927; ed. București, 1983; Nae Niculae, București, 1928; Soț ori făr’dă sau Odiseea lui Haralambie Cutzaftachis, București, 1936; Capul de rățoi, București, 1940; Cutia cu maimuțe, București, 1942; Măscărici și
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]