3,525 matches
-
și a Statului de dogma laicității republicane. Dar faptul împotriva căruia regimurile catolice ale Bavariei și Renaniei se răzvrătesc este acela că noul Reich german acordă o poziție oficială Bisericii evanghelice. În plus, dincolo de acest clivaj confesional, se ciocnesc două temperamente politice: primul, centralizator, static, militarist și prusian, raportat la o identitate asimilatoare de tip Reichdeutsch (Imperiul german), iar cel de-al doilea de o sensibilitate aproape helvetică, atașat libertăților burgheze moștenite de la tradiția orașelor libere medievale, descentralizator și profund federalist
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
încărcate de discuții aprinse, că Eugen Jebeleanu a fost un adversar constant al lui Eugen Barbu, pe care, de nenumărate ori, l-a atacat cu o violență rar întâlnită la ceilalți inamici ai "Patronului". De altfel, era de așteptat ca temperamentul coleric, năvalnic, pasional să-l împingă pe Eugen Jebeleanu spre cele mai înalte cote ale sentimentului de ură față de mai tânărul său coleg de breaslă. Într-o notă întocmită de Securitate, portretul lui Eugen Jebeleanu era zugrăvit în culori sumbre
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
spre cele mai înalte cote ale sentimentului de ură față de mai tânărul său coleg de breaslă. Într-o notă întocmită de Securitate, portretul lui Eugen Jebeleanu era zugrăvit în culori sumbre, poetul fiind înfățișat ca un recalcitrant notoriu: "Este un temperament pătimaș și răzbunător"29. În finalul caracterizării sale, angajații aceleiași instituții consemnau: Când îl apucă nebuniile nu mai are control. Înjură, dă cu picioarele în ușă, în covoare, în oameni, chiar"30. Oricât s-ar broda pe marginea personalității colerice
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în posibilitatea unei asemenea societăți culturale? Să fi avut el impresia că regatul muribund urma să devină o republică a literelor? Ar fi însemnat să-și fi pierdut cu totul simțul realității. În asemenea pasaje, prefer să observ șarja, specifică temperamentului autorului, oricând gata să sacrifice "seriozitatea" scrobită a unei ipoteze de dragul "lirismului" alteia. Eu unul cred că în toată această poveste, a adeziunii călinesciene la programul comunist, nu trebuie pierdută din vedere o latură esențială a spiritului său: histrionismul. Scriitorul
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
realitatea, probabil că nu mai avea îndoieli nici legate de viitorul nu foarte promițător. Nu e exclus ca marele scriitor să se fi temut pentru unele dintre opțiunile sale strict estetice dinainte. Cazuri de scriitori deveniți inamici publici erau destule. Temperamentul lui Călinescu îi cerea să se manifeste mereu în public. Lipsit de ecoul acesta, spiritul său intra în amorțire. Histrionismul călinescian avea nevoie de acest dialog cu celălalt, pe care, se vedea bine, regimul comunist l-ar fi putut întrerupe
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
multe dintre intruziunile ideologiei în problemele literare etc. Dacă scriitorul a fost nevoit să mențină o obositoare echilibristică în relațiile cu puterea, și aceasta a pus la cale o strategie de a nu acutiza un nou caz, dat fiind că temperamentul profesorului era cunoscut. Călinescu și regimul comunist s-au înșelat reciproc, aș risca să spun: primul a mimat angajamentul, dar și-a scris opera și a reușit să creeze un climat cultural esențial în epocă (aparițiile sale publice, ca și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
nu mai puțin eficace, în contact cu zona de numinos a centrului politic, Partidul, de unde emană întreaga cunoaștere și putere. Ca și pe celălalt apostol, Matei, îl caracterizează tăria credinței, tenacitatea în atingerea scopului și modestia exprimată de către fiecare conform temperamentului său. Fanatismul vizionar și trăirismul partinic care-i caracterizează pe cei doi "apostoli" este recuperabil din definiția concentrată pe care Vladimir Tismăneanu o oferă în ceea ce privește organizația numită PCR: "PCR întruchipa o sectă revoluționară: fundamentalist în credința sa, opunându-se oricărei
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
obligat a-i face reverențe. Spirit total, o inteligență și un condei de mare cultură și în același timp de formidabil caracter (s.a.)"8. Cu Ovidiu Cotruș nu fusese Ion D. Sîrbu niciodată prea apropiat. Îi despărțeau, în tinerețe, atât temperamentul, cât și convingerile politice. Nici ulterior nu corespondează cu el, dar după moartea sa prematură găsește timp să-i consoleze, cu generozitate, soția, trimițându-i scrisori, cărți, copleșind-o, cavalerește, cu mici atenții. În scrisorile acestea, adresate, la senectute, femeilor
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
îndeajuns de exclusiviste ale unui "Albatros" juvenil, nu trebuie să aibă nicio îndoială asupra coincidenței efective a acestui apelativ pentru ei injurios (...). Nu! Suntem într-adevăr "negativiști"! Stăm și rămânem cu această inconfortabilă postură în urma unei concluzii de rațiune și temperament, în urma unei decizii de activitate și aport". Sunt aici câteva elemente importante care nu trebuie trecute cu vederea, caracterizarea care este făcută revistei Albatros, juvenilă, e o revistă a tatonărilor, recunoașterea caracterului ei neselectiv, nu impusese o viziune unitară, nu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
provoace sau să accentueze melancolia: arii triste, marșuri funebre, cîntece de jale. Muzica lugubră, cîntată în aer liber, alternează cu cea exaltată, „de bal”, cîntată în interioare, unde orchestrele încep „cu o indignare grațioasă”, apoi „frig”. Un trouble fête prin temperament, Bacovia e atent îndeosebi la muzica gravă, cea care-i întreține stările elegiace. La el, clavirul, violina, vioara, harmoniile, flașnetele, piculinele, trompetele cel mai adesea „plîng”, care „trist”, care „sentimental”, care „cavernos”. Instrumentele sînt uzate, dezacordate: clavirul e „prăfuit”, scripca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
grădinile pustii;// Cu gîndul nostru ntindem punți/ Și peste mări și peste munți.// Dar umbre - vezi - plutesc pe sus:/ Coboară corbii spre apus.// Și cum trec mîndri! Parcă-n zbor/ Simt că pămîntu-i tot al lor”10). Interpretările variază după temperamentul autorilor și după opinia pe care o au despre viață. Pentru Mihai Codreanu, de pildă, corbii sînt proiecții ale unei dureroase confruntări interioare, provocate de mulțimea aspirațiilor eșuate: „Din iarna sufletului meu pornește/ Un stol de corbi spre zările cernite
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din institutori animați de ideea apostolatului. Aceștia cunoșteau bine ,, Romînia profundă’’ și, întrucît țara trecuse printr-o dureroasă criză, militau pentru o schimbare de mentalitate (cea veche fiind vinovată de multiple rele), care trebuia începută chiar din domeniul lor. Ca temperament, orientare, peocupări, N. I. Bibiri seamănă cu celălalt elev al său, Grigore Tabacaru, nu cu Bacovia. De pildă, în 1905, cînd poetul a publicat „Balet” și „Ecou de serenadă”, el a publicat articolul „Lipsa de inițiativă la romîni” 2) semnificativ pentru
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacovia se raportează, de fiecare dată, la normalitate. Un lucru îi e foarte clar, anume că: „Societatea cere mereu oameni robuști, care să se străduiască cu spor pentru ea, să-i ducă mai departe rostul”. N-a fost construit astfel. „Temperamentul”, boala, șomajul și, nu în ultimul rînd, jocul de-a poezia îl plasează, în chip fatal, de partea anormalității. Un altul ar fi tras din asta o superioritate. El, din contra, își recunoaște condiția cu umilință și acceptă consecințele. Chiar dacă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mots d’hommes fatigués...’’, susținea Victor Hugo, un om energic, cu mari elanuri. Interdicția sa a fost ignorată însă atît de unii dintre contemporani, cît și de unii din cei ce i-au urmat, fiindcă nu ținea seama nici de temperamente, nici de climate. Și evident, nici de faptul că poezia se poate naște și din oboseală. N-am să înșir exemple (în Franța, cum a arătat Albert Thibaudet, aproape întreaga generație a celor de după 1870). La noi, foarte obosiți sînt
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
prin propriile mele idiosincrazii. O persoană mai veselă, optimistă, sănătoasă și sentimentală i-ar fi văzut pe oameni cu totul altfel. Eu nu pot emite altă pretenție decît că imaginea mea e coerentă”. Același e și cazul lui Bacovia. „Din cauza temperamentului meu - recunoaștea poetul - mi-am croit fatal o astfel de viață (în singurătate - n. m.). Și-apoi n-am fost întotdeauna prea sănătos”. A-ți înțelege cît mai corect temperamentul („firea”) e pasul cel mai important pentru a-ți rămîne
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mea e coerentă”. Același e și cazul lui Bacovia. „Din cauza temperamentului meu - recunoaștea poetul - mi-am croit fatal o astfel de viață (în singurătate - n. m.). Și-apoi n-am fost întotdeauna prea sănătos”. A-ți înțelege cît mai corect temperamentul („firea”) e pasul cel mai important pentru a-ți rămîne fidel ție însuți. Bacovia s-a încadrat și s-a menținut în datele sale, de aci „coerența”, care, paradoxal, nu evocă o slăbiciune, ci o structură interioară puternică. Neliniște: Am
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
avea toate motivele să-l prezinte pe primul (așa cum de altfel au și făcut-o) drept un pericol pentru Mexic. Însă, retorica populistă a lui AMLO a netezit drumul adversarilor. Înregistrări de la mitingurile electorale au servit drept probe semnificative ale temperamentului său irascibil. Cel mai celebru episod este cel în care, nemulțumit de sprijinul deschis pe care președintele Fox îl acorda candidatului PAN (și asta împotriva legii electorale din Mexic), López Obrador i-a cerut președintelui să nu mai "cârâie și
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
trebuit să se lupte cu PRI și că deținea controlul asupra polițieiîn orașul Mexico. AMLO putea organiza mișcări de protest cu o rată mai mare de succes și asumându-și mai puține riscuri. De asemenea, pot fi remarcate diferențe de temperament. Atunci când Cárdenas a condus proteste, așa cum s-a întâmplat adesea în primii săi ani de la inscrierea în PRD, el a adoptat o atitudine calculată, stabilindu-și cu atenție aliații, măsurându-și cuvintele și acționând, uneori, mai degrabă ca mediator și
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
științei din perioada celui de-al Doilea Război Mondial este deja o dovadă a faptului că teoriile pozitiviste aproape că înlocuiseră subiectivitatea, devenind o perspectivă cognitivă adecvată pentru interpretarea lumii. De asemenea, spre sfârșitul anilor '40 și începutul anilor '50, temperamentul critic se mulase aproape perfect pe șablonul Noului Criticism. Având în vedere faptul că Noul Criticism urmărea sensul însuși al unei opere literare, acesta nu putea fi un semn bun pentru jurnalismul literar, care își recunoștea în mod deschis originea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
topul literar. Phyllis Frus ajunge chiar să îl acuze pe Hemingway "pentru garantarea despărțirii jurnalismului și ficțiunii de-a lungul liniilor ierarhice" (Politică și poetică, 91). Drept urmare, la sfârșitul anilor '40 și începutul anilor '50 ai secolului al XX-lea, temperamentul critic nu s-a intensificat și nu s-a adaptat la modelul de Nou Criticism despre care vorbește Graff. Ambivalența academiei engleze față de orice tip de nonficțiune a fost clar formulată în prefața cărții Nonficțiune americană, 1900-1950 de William Van
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
evidență mecanismele de determinare (biologice, sociologice, istorice) 77. Jacques Dubois constată [2000, p.234] că scriitorul face referință mai cu seamă la un determinism dublu: fiziologic, al eredității, și cel social, al mediului 78. Personajul are caracter (determinat social) și temperament (determinat fiziologic). Literatura modernă se caracterizează printr-o nouă reprezentare a omului. În tradiția materialismului Luminilor, omul este considerat ca un corp, el are o densitate materială. Dacă personajul romanelor baroce și clasice era un fel de abstracție, în românul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
proiect sunt construite intrigile romanelor sale. Ceea ce îl preocupă este mecanismul funcționarii sociale al acestor clase. Conform proiectului conceput, majoritatea personajelor lui Zola sunt expuse unor forțe care le depășesc, fie ele externe (fatalitatea mediului și momentului) sau interne (ereditatea, temperamentul) [Roy-Reverzy, 1998, p.98]. Astfel, aristocrata pariziana Renée Saccard, protagonista românului La Curée, este victima mai multor factori: a unei eredități (moartea prematură amintește de cea a mamei sale), a unei educații (lipsa afecțiunii parentale și mănăstirea, care nu pregătește
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
p.129-130]. Pariziana nu se lasă ușor înțeleasă. Identitatea femeii pariziene este sursa de confuzie și complexitate. Această trăsătură a mentalității franceze reflectă originile sale etnice destul de variate. Națiunea franceză este renumită prin contradicțiile și inconsecventa să, produs al unui temperament caracterizat prin combinația de sânge rece și cap fierbinte, simțul practic, dar sedus de artă, utopie, vis127. Alte calități ale francezului moștenite de Pariziana sunt realismul și ingeniozitatea, individualismul și indisciplina, senzualitatea și vanitatea, sociabilitatea, simțul echilibrului și al măsurii
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
267. Femeia-client devine idolul vânat al comercianților 268. Este sugestiv că doamna Marty, care rezistă asediului amanților, nu poate rezista cumpărăturilor 269 și își ruinează soțul. Hedonismul consumului este o ocupație extrem de atractivă pentru femeia modernă 270. Zola descrie diferite temperamente de cumpărătoare 271. Este interesant că femeile aduse la starea de percepere a consumului că lux necesar devin și hoate de marfă, există "voleuses de profession", "voleuses par mânie", nu rezistă tentației nici chiar clientele cele mai respectabile 272. Jocul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
constata că semnul epocii este confuzia, iar la baza acestei confuzii este o ruptură între lucruri și discursuri, idei, valori și semne care sunt in reprezentare. Pariziana circulă cu ușurință între diferite spații, jucând diferite roluri, modificându-și ocupațiile, manierele, temperamentul, vestimentația, adaptându-se sau devansând epoca să. 2.3.2. Teatralizarea verbalului și nonverbalului Limbajul este cartea de vizită a personajului, expresia lui etnică, socială, geografică, profesională, genurială. Ion Manoli [1979, p.69-101] subliniază că determinarea lingvisticului nu este suficientă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]