4,979 matches
-
sau performanței cu cei ai legitimității fundamentale (cf. Weatherford, 1988: 5 ș.u.). În țările post-comuniste este realist și necesar să se pună întrebări despre diferitele regimuri, pentru că fiecare adult a trăit sub cel puțin două regimuri, unul cu aspirații totalitare și celălalt cu aspirații democratice. Problema analitică este: ce fel de întrebări ar trebui puse? Teoriile idealiste pun accent pe valorile și țelurile indivizilor și pe procedurile care transmit guvernanților vocea poporului. Dacă luăm în considerare distincția lui Dahl între
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
o persoană ce crede despre prezent, în condițiile în care se ignoră trecutul, nu va reflecta felul în care socializarea determină oamenii să evalueze noua democrație prin prisma anilor de experiență în regimul anterior, mai mult și apoi mai puțin totalitar. Succesiunea întrebărilor încurajează comparația, pentru că se pornește de la evaluarea unui regim pe care intervievatul l-a cunoscut pe durata întregii sale vieți. Coeficienții, atît cei negativi cît și cei pozitivi, urmează logica "răului mai mic" din ipoteza lui Churchill: un
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
doilea război mondial pînă la căderea comunismului, toate societățile din Europa Centrală și de Est au trecut printr-o revoluție triplă socială, economică și politică. Deși majoritatea țărilor erau nedemocratice înainte de instalarea comunismului, nici una nu dorea să creeze un stat-partid totalitar. Mobilizarea în sistemul de tip sovietic a creat o ruptură radicală față de trecut și a introdus țeluri politice și economice noi. Între introducerea și căderea comunismului, strucura socială și eco-nomică a fiecărei societăți comuniste a fost transformată, în vederea modernizării în
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
elemente comune cu societățile occidentale moderne: ambele erau complexe și, pînă la un punct, eficiente (tabelul 6.1). O societate comunistă era foarte complexă din cauza intereselor și ambițiilor conflictuale în cadrul și între instituțiile comuniste, și a dorinței partidului-stat cu vocație totalitară de a centraliza controlul asupra instituțiilor și valorilor politice, economice și sociale. Un sistem comunist putea fi la rîndul său eficient, așa cum a demonstrat-o capacita-tea de a trimite oameni în spațiul cosmic și de a menține un sistem elaborat
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
din atributele unei societăți moderne, printre care consumul mare de energie electrică și învățămînt tehnic, ele aveau și instituții antitetice ideii de modernitate în sensul weberian. Diferența dintre pretențiile comuniste de a emancipa poporul și realitățile unui regim cu vocație totalitară i-a determinat pe critici să descrie sistemul ca fiind "suprareal" (Z, 1990: 298 ș.u.). Absența pieței a creat ineficiențe care au făcut din sistemul sovietic unul "pseudo-modern" (Winiecki, 1988). Era de asemenea o societate stresantă. Stresul apărea din
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
răspîndite la nivelul regimurilor politice și economice (vezi de exemplu Brzezinski și Huntington, 1965; Dallago ș.a., 1992), teoreticienii convergenței au ales elementele comune celor două tipuri de societate. Într-un volum sub-intitulat Viața de zi cu zi într-o societate totalitară, Inkeles și Bauer (1961: 383 ș.u.) scriau: "Elementele distincte ale totalitarismului sovietic ne-au atras atît de mult atenția pînă acum, încît am pierdut noțiunea unui fapt la fel de fundamental. Substratul pe care sînt construite elementele sovietice distincte este de
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
întrebarea se referă la instituții care au existat tot timpul vieții lor. Nu este important dacă răspunsurile reflectă performanțele curente sau socializarea timpurie, din moment ce instituțiile rămîn aceleași. Dar în societățile post-comuniste oamenii și-au format valorile politice într-un regim totalitar sau post-totalitar. Atît timp cît există continuitate cu trecutul, acest lucru trebuie să influențeze sprijinul sau respingerea succesorilor democratici ai acestor regimuri. Dacă socializarea politică pune accent pe continuitate, direcția influenței este deschisă. Multe din scrierile despre viața sub comunism
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
libertății nu era numai o problemă filosofică: ea avea relevanță imediată în viața de zi cu zi. Statul-partid era liber să facă ceea ce dorea fără a fi constrîns de supremația legii, dar oamenii nu aveau această libertate. În urmărirea țelului totalitar de a construi comunismul, statul a folosit poliția politică și informatorii pentru a monitoriza ce vorbeau oamenii, a interzis populației să călătorească peste hotare, le-a spus în ce organizații se puteau sau nu înscrie și a restrîns orizontul vieții
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
acum se simt mult mai liberi de a spune ceea ce gîndesc. Într-un regim comunist, oamenii nu aveau libertatea de a hotărî ei înșiși dacă să se intereseze de politică. Conștiința politică era o obligație într-un stat-partid cu înclinație totalitară. Slăbirea acestor presiuni este demonstrată de cei 75% care spun că se simt acum mai liberi să decidă dacă vor sau nu să se intereseze de politică (vezi figura 7.2). Figura 7.2 Libertatea atunci și acum Î: Considerați
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
ȚĂRILE ȘI SECVENȚA? Învățarea politică este o experiență socială; ce se învață reflectă unde și cînd s-au născut persoanele, unde trăiesc acum și ce s-a petrecut de-a lungul vieții lor. Oamenii care au crescut într-un regim totalitar vor privi probabil guvernarea altfel decît cei socializați într-o democrație stabilă. Ceea ce se învață variază de asemenea în timp. Populația mai vîrstnică din Europa a trăit vremurile celui de-al doilea război mondial, care din punct de vedere politic
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
analize de regresie, așa cum sînt cele din capitolul anterior. Forțe pentru schimbare Schimbul de generații este un lucru sigur; generațiile mai în vîrstă se sting și sînt înlocuite de cele care nu au trăit în mod direct experiența unui regim totalitar. Deși schimbul de generații este inevitabil, corelația între vîrstă și sprijinul pentru regim este foarte mică; oamenii sub 30 de ani sînt doar cu 4% mai dispuși să sprijine noul regim și cu 3% să respingă toate cele patru alternative
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
obstacole în calea realizării democrației complete, există și obstacole interne sau internaționale în calea politicienilor care vor să răstoarne instituțiile democratice și să le înlocuiască cu o alternativă nedemocratică. O multitudine de obstacole interne Pentru a introduce un nou regim totalitar este nevoie de o combina-ție de mijloace ideologice și organizatorice. Este nevoie de o ideologie cum este comunismul pentru a imprima direcția și pentru a cîștiga aprobarea din partea aparatului de conducere al statului-partid. Marxism-leni-nismul a fost folosit de către partidele comuniste
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
mai bună previziune în legătură cu viitorul unei democrații este că obstacolele au fost depășite, iar procesul de democratizare încheiat. Dacă acest lucru nu se petrece, atunci o democrație frîntă este un rău mai mic în comparație cu marile rele ale acestui secol, regimurile totalitare și războaiele care au ucis zeci de milioane de europeni. Cele mai mari obstacole în calea democratizării în țările post-comuniste apar în ceea ce privește oferta: elitele politice trebuie să instaureze supremația legii, să creeze instituțiile societății civile și, în unele cazuri, responsabilitatea
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
nivelul corupției și al ineficienței, și poate submina capacitatea statului de a cheltui bani, eludînd plata impozitelor. Atît timp cît regimul lasă indivizii în pace, și ei vor lăsa regimul în pace. Pentru cei care au trăit într-un regim totalitar sau post-totalitar, un guvern ineficient provoacă mai puțină neliniște decît un regim prea puternic, de comisari. Regimul poate supraviețui indefinit atît timp cît majoritatea oamenilor sînt liberi, iar alegerile oferă șansa de a elimina ticăloșii de la putere. Totuși, dacă politicienii
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
convingător. Ba eu cred că eram, în orice caz simțeam că, în forul meu interior, se cocea o idee în legătură cu această frenetică activitate a maselor în secolul nostru, despre care scrisese Ortega y Gasset, și a apariției stranii a tiranilor totalitari care infirmau orice evoluție în conștiințe după două mii de ani de creștinism, două milenii în care martirii umanității suferiseră parcă zadarnic. Aveam sentimentul, presimțirea că intrasem într-o nouă eră, dar abia mai târziu, când o apăsătoare experiență avea să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
necontagioasă. (5) Dispozițiile alin. (1)-(4) se aplică în mod corespunzător și în cazul serviciilor media audiovizuale la cerere, furnizate prin orice mijloc. Articolul 52 (1) Sunt interzise în programele audiovizuale prezentarea apologetică, negarea și/sau ducerea în derizoriu a regimurilor totalitare, nazist și comunist, a autorilor crimelor și abuzurilor acestor regimuri, precum și denigrarea victimelor acestora. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul serviciilor media audiovizuale la cerere, furnizate prin orice mijloc. Titlul IV Accesibilitate Articolul
DECIZIE nr. 573 din 25 iunie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299703]
-
un caracter național, neexistând un cod internațional de legi comune, ci doar o enumerare a drepturilor jurnaliștilor și a publicului receptor. Respectarea acestor drepturi depinde foarte mult de regimul politic care guvernează la momentul respectiv. Astfel, în sistemele de guvernământ totalitare, mass-media se află sub un control strict și permanent, iar înființarea lor ține de acordul conducătorilor politici. În cadrul sistemelor pluraliste, reglementările din domeniu se bazează pe principiul libertății ce își are întemeierea în Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului din 26
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
exemplu, universul discursului public, pe baza căruia să putem evidenția posibilitatea gestionării spațiul public sub auspicii manipulatorii. În spațiul public coexistă mai multe tipuri de discursuri: politic, jurnalistic, publicitar, educațional. Analizarea universului de discurs în cadrul a două tipuri de societăți, totalitare și democratice, ilustrează modalitatea în care interferența tipurilor de discurs aflate în spațiul public poate fi pusă în slujba influenței ilegitime. Totalitarismul este un regim politic în care puterea aparține în mod absolut unui grup de persoane, organizate de obicei
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
ilegitime. Totalitarismul este un regim politic în care puterea aparține în mod absolut unui grup de persoane, organizate de obicei sub forma unui partid politic, și în care opoziția este nu doar anihilată, ci chiar exterminată. În societățile de tip totalitar (de exemplu cele comuniste sau naziste), controlul spațiului public este cvasi-total. Presa este trecută în totalitate sub controlul statului. În fapt, totul devine discurs propagandistic. Publicitatea se rezumă la mesaje de tip patriotic și de promovare a ideilor partidului, iar
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
monopolul surselor de emisie, iar eventualul acces la alte surse de informare (Europa Liberă sau Vocea Americii în statele comuniste din Europa) era o ilegalitate care se pedepsea cu închisoare. Toate aceste lucruri ne arată că în statele de tip totalitar, controlul universului de discurs este cvasi-total, prin transformarea discursurilor din spațiul public într-unul singur. Situația este diferită în cazul statelor democratice. Pluralismul surselor de informare și de creare a discursului public este real. Chiar și atunci când se mai află
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
acest caz nu mai este posibil controlul spațiului public. Practic, însă, după cum nu există o piață pe care să fie o concurență perfectă, așa nu există nici un spațiu public democratic complet liber și transparent. Bineînțeles, controlul dur existent în statele totalitare nu se mai regăsește, însă pot fi identificate forme mai subtile: ponderarea discursului critic prin legislație penală excesivă în domeniul libertății de expresie, impunerea în spațiul public a unor teme sau a unor tipuri de abordări prin alianțe monopoliste neoficiale
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
unor grupuri sociale (de exemplu mineriadele), publicitatea de stat. Manipularea constă în parazitarea temporară a unui tip de discurs, și nu în acapararea totală. Așadar, în aceste două regimuri politice, este posibil controlul spațiului public sub auspicii manipulatorii. În statele totalitare, acest control este cvasi-total și determină unirea spațiului public cu discursul propagandistic. În statele democratice, acesta este parțial și temporar, întrucât există o pluralitate a grupurilor de interese și a mijloacelor de expresie, dar și mecanisme de autoreglare ale corpului
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
și a presei independente). Așadar, este posibil controlul universului de discurs, care conduce la diverse forme de manipulare a indivizilor și grupurilor. Se pot evidenția tehnici de manipulare la nivelul universului de discurs? Analiza spațiului public în cele două regimuri, totalitar și democratic, a oferit posibilitatea identificării unei anumite tehnici. S-a constatat că manipularea consta în faptul că discursurile din spațiul public își schimbă total (în dictaturi) sau parțial (în democrație) identitatea. Orice discurs are de îndeplinit un scop recunoscut
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
se referea la determinarea unor tehnici de manipulare la nivelul universului de discurs, care să poată fi funcționale și susceptibile de a fi puse în practică. Răspunsurile au fost afirmative la ambele chestiuni. Astfel, am evidențiat faptul că un stat totalitar poate controla universul discursului public prin cenzurarea comunicațiilor, prin eliminarea surselor alternative de informare, prin educație în spiritul valorilor etatiste. Regăsim și în regimurile democratice acest efect, dar în doze mult reduse. În plus, am identificat și o tehnică de
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
discursului politic. Tehnicile de manipulare de la acest nivel sunt: înlocuirea scenei și parazitarea acesteia. Prima formă de manipulare enunțată constă în înlocuirea instituției media, cu organizarea sa specifică, cu o altă organizație, de obicei politică. Este cazul ziarelor din regimurile totalitare, care nu sunt emanația libertății de expresie, ci manifestări ideologice ale partidelor. Spre exemplu, în România comunistă, Scânteia era ziarul oficial al Partidului Comunist Român, dar era prezentat ca publicație jurnalistică. Un alt caz de înlocuire a scenei poate să
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]