4,226 matches
-
fi-tu? Și nu merit nimic În schimb? Când mă Întorc acasă e ca și cum aș intra Într-un frigider. Ești mereu nemulțumită. Eu stau cu nervii Întinși toată ziua, chiar nu reușești să Înțelegi că am nevoie de liniște? Valentina trânti cu zgomot ușa casei. Emma se gândi că o fată de unsprezece ani n-ar trebui să meargă la școală singură, Într-un cartier ca acesta. Am obosit, Antonio, spuse Emma. Ei bine, oricum, mâine seară plecăm, oftă el. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ar mai fi avut ca profesor. Păcat, pentru că nu avea să mai găsească vreodată un astfel de profesor. Oricum, proful Îi spusese că putea să-i scrie și să-l sune chiar și după terminarea școlii. Dar cei mari Îți trântesc cu o teribilă dezinvoltură cele mai mari minciuni. Apoi se adunaseră toți pe nisip ca să simtă vântul. La un moment dat, mama și proful Începuseră să vorbească despre greutăți și să disece laturile pozitive ale ideii de a nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În loc să urmărească programul ecologic Raggio Verde al lui Michele Santoro urmărea programul acela măsluit și cretin, atât de populist, destinat unui public mai puțin culturalizat. — Îți jur Sasha că nu-l urmăresc niciodată pe Mister Verità! strigă. O ușă se trânti, se deschise și se izbi din nou. — Prezentatorul e atât de fascinant, spuse Olimpia pentru a se justifica - și, cu inima strânsă, apăsă butonul telecomenzii. În studioul lui Santoro, Silvio Berlusconi povestea ceva, cu o grimasă zâmbitoare potrivită cu bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acolo, chiar dacă În locul acela era o zonă moartă, Între două cartiere neterminate, și nici măcar nu era trotuar: pe partea dreaptă a străzii era doar o fâșie de pământ pe care creșteau urzici și rugi plini de spini. Emma coborâse și trântise portiera cu putere, iar bufnitura seacă a acesteia semănă cu un punct pus unei fraze prea lungi. O pornise pe strada Întunecată, Îndreptându-se spre un bloc Înalt care țâșnea spre cerul Întunecat - fără să privească Înapoi. Timp de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
poza ei mare și deasupra scris cu verzale bolduite: „Crimă pasională“. Era o pagină din Universul, pusă la vedere, în care se povestea despre moartea Elvirei, împușcată de locotenentul gelos, care o bănuia de infidelitate. Se certaseră, apoi ea ieșise trântind ușa și se întorsese tocmai seara, când știa că el nu va fi acasă. Dar el o aștepta cu pistolul încărcat: Dacă nu-mi spui unde-ai fost, ești moartă. Și ea nu-i spusese. Locotenentul, de cuvânt, o împușcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ieșit fără să mai spună ceva. Zogru ar fi vrut să-l oprească, dar starea satisfăcută în care se afla Giulia îl încredința că despărțirea de Andrei Ionescu avusese deja loc. Vizita scurtă, foamea Giuliei, toată întâmplarea în sine îl trânteau într-un vis aiuritor. Nu înțelegea și simțea în el o frică sfidătoare și cocoloșită, ca înainte de o catastrofă. Giulia era cuprinsă de o euforie care îi făcea sângele să clocotească și, odată cu el, și pe Zogru. S-a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Nu puteam să admit ca o persoană oarecare să-mi insulte familia, dar ca de obicei, l-am tratat cu indiferență, întorcându-i spatele și prefăcându-mă că nu există. La sfârșitul programului, am plecat foarte supărată. Ajungând acasă, am trântit cu furie ușa de la intrare, începând să țip și să plâng în același timp. M-am așezat pe scaun ținându-mi capul bine strâns între mâini. Lângă mine, s-a așezat mama și ca de obicei, a încercat să discute
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-mi strice visul, să-mi tulbure liniștea, să mă despartă de pădurea nebună a nebunei mele copilării?! Totul se năruie. Toate speranțele. Tot! Și iar... “Bum! Bum! Bum!” Serios? Nici gândul nu mi-l mai aud. Doi pași, o ușă trântită cu putere, o voce hotărâtă, gălăgie! Unde-i pădurea mea? Unde-a dispărut simfonia frunzelor atinse de ploaie și adiate de vânt? Unde-s copacii tăcuți de veacuri, discreți și curați, râul din vale și mușchiul moale și rece? Deschid
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Ce știți de acest criminal? am întrebat. Atacă mereu noaptea, când nimeni nu este atent, atacă pe la spate, îi înjunghie și stoarce orice picătură de sânge din victimele lui, e foarte ciudat. Am plecat acasă. Când am ajuns, m-am trântit direct în pat cu ochii ațintiți în sus. Ahhh! Niciodată nu am avut o zi așa de plină, niciodată nu mi-am adus aminte de familia mea, după ce am devenit vampir, am încuiat tot trecutul meu undeva, acolo. Sunt vampir
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dispărea el, acum. M-am ridicat de jos. M-am dus la spital și am furat câteva pungi cu sânge. Când am ajuns acasă, am deschis calculatorul și am căutat informații despre criminal. După multe ore de lucru, m-am trântit în pat și am oftat zgomotos. Habar nu aveam unde va ataca acum. Prima dată a atacat pe strada 326, apoi strada 358, iar mai apoi pe plajă! Nu înțeleg...ia, stai! M-am ridicat din pat și am luat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la mine, care eram întinsă pe jos și m-a salutat strigând: Ciau, îngeraș! Pe urmă, a dispărut. M-am ridicat la rândul meu și m-am scuturat de frunzele ce mi se lipiseră de haine. Mi-am luat geanta trântită pe jos și mi-am adus aminte: aveam ore. Tot drumul spre clasă am stat cu capul în pământ, aveam două beneficii: primul era că reușeam să scap de scenele de perversiuni din holul liceului sau de victimele-tocilari ai echipei
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o rochie care nu i se potrivea și care-și ținea capul așa de aplecat că ar fi putut să ascundă o buză de iepure. Cum servitoarea nu s-a mișcat nici după ce Re-nefer și-a repetat cererea, Nehesi a trântit ușa de perete și a intrat prin vestibul în marele hol. Stăpânul casei își încheia afacerile de peste zi, cu papirusuri în poală și asistenți în jurul lui. S-a holbat la Nehesi, uimit și fără să înțeleagă nimic, dar când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
s-a făcut palidă, strângându-și buzele ca atunci când se înfuria tare de tot, întocmai așa, și atunci a lăsat cana în jos și a întrebat cu glas strident ce caută ei la noi, și a pus cana pe masă, trântind-o, încât restul de apă din ea s-a vărsat, iar lor le-a spus să plece, dar amândoi se și înființaseră lângă ea, ăla înalt și cărunt nici n-a dat bună ziua, ci a întrebat-o de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de reeducare prin muncă și, sfrijit cum e, n-o să reziste mult, așa că n-o să se întoarcă de acolo niciodată, poate că nici nu mai e în viață, când a spus asta, mama a luat cana de pe masă și a trântit-o de pământ de țăndări s-a făcut, și atunci ofițerul a tăcut și s-a făcut liniște pentru un moment, apoi mama a spus că-i destul, să înceteze cu d’alde-astea, dacă vor s-o ducă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
decât, și s-a dus la dulapul de bucătărie și a smuls atât de brutal sertarul cu tacâmuri încât a rămas cu el în mână, iar cuțitele, furculițele, lingurile și lingurițele s-au împrăștiat prin toată bucătăria, apoi l-a trântit atât de tare de masă, că s-a rupt, na, poftim, ca să aveți motiv de plângere, a mai spus, și ăsta-i numai începutul, da, da, numai începutul, și l-am văzut cum rânjește și am știut că acuși va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
i-a spus, iată o floare pentru o floare, apoi întorcându-se din nou către mine, m-a privit și, făcându-mi cu ochiul, a ieșit și a coborât treptele. A ieșit și maiorul, și atunci mama a vrut să trântească ușa după el, dar brusc maiorul a pus piciorul în prag, blocând ușa și spunându-i calm, cu blândețe, o să vă pară rău, doamnă, când vom reveni, vom scoate și podelele, și chitul de la geamuri, vom arunca o privire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și în țevile de gaze și vă vom face toată casa harcea-parcea și, fiți sigură, vom găsi ceea ce căutăm, fiți sigură, apoi a tăcut, s-a întors și a luat-o și el pe trepte în jos. Atunci mama a trântit ușa, înainte de asta însă am mai auzit cum maiorul îi spune la revedere, mama s-a întors și sprijinindu-se cu spatele de ușa închisă, a rămas stând acolo, cu laleaua roșie în mână, uitându-se la cioburile cănii, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
contra Avântului. Nea Gică și-a băgat cuțitul la loc, a strâns și restul de clisă și s-a ridicat în picioare, bine, a zis, echiparea, să nu mai tragem de timp, că ne omoară-n bătaie, apoi a ieșit, trântind cu putere ușa vestiarului în urma sa. Ne-am echipat în liniște, n-am îndrăznit să vorbim, ne era frică să nu tragă nea Gică cu urechea, îi plăcea să știe ce se spune despre el pe la spate, Janika era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Iza fată mare, iar acum eu îi simt mirosul, mirosul feminității, și tocmai când aveam străluminarea asta, a intrat pe ușă nea Klidész, profu’ de mate, clasa s-a ridicat în picioare, nea Klidész s-a dus la catedră, a trântit catalogul din toate puterile, ca de obicei, și s-a uitat la noi, așteptând raportul, trebuia să-l dau eu, însă mintea mi se golise brusc și am rămas stând acolo ca mutu’, spre norocul meu, Iza a făcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
paharul de pământ, și atunci chiar că m-am speriat de-a binelea, fiindcă știam, dacă mama dă cu ceva de pământ, atunci e mare bai, înainte, pe când tata mai era acasă, nu spărsese niciodată nimic, nici măcar o ușă nu trântise, nici în toiul celor mai mari certuri cu tata, ei, și atunci am auzit cum mama a trântit ușa de la bucătărie cu atâta furie, că farfuriile de deasupra ușii, înflorate, s-au ciocnit între ele, apoi s-a dus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu ceva de pământ, atunci e mare bai, înainte, pe când tata mai era acasă, nu spărsese niciodată nimic, nici măcar o ușă nu trântise, nici în toiul celor mai mari certuri cu tata, ei, și atunci am auzit cum mama a trântit ușa de la bucătărie cu atâta furie, că farfuriile de deasupra ușii, înflorate, s-au ciocnit între ele, apoi s-a dus în antreu, la măsuța de telefon, s-a oprit în fața ei, o auzeam răsuflând din greu, apoi a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dat a respirat zgomotos, sorbind aerul de parc-ar fi băut apă, și s-a răstit la bunicu’, să priceapă odată că nu așteaptă, nici o secundă nu mai așteaptă, și să facă ceva acum, în clipa asta, știam c-o să trântească receptorul și, într-adevăr, l-a și trântit, atât de violent încât răsuna aparatul, urlând că-i destul, s-a săturat, e timpul ca pulea ăsta bătrânu’ să facă ceva pentru fi-su, și am auzit-o venind spre camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ar fi băut apă, și s-a răstit la bunicu’, să priceapă odată că nu așteaptă, nici o secundă nu mai așteaptă, și să facă ceva acum, în clipa asta, știam c-o să trântească receptorul și, într-adevăr, l-a și trântit, atât de violent încât răsuna aparatul, urlând că-i destul, s-a săturat, e timpul ca pulea ăsta bătrânu’ să facă ceva pentru fi-su, și am auzit-o venind spre camera mea, dar după doi pași a stat locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
n-am știut ce-ar putea să fie, dar apoi am auzit-o deschizându-și fermoarul de la fustă și înjurând printre dinți, pentru că, în grabă, i se agățase fusta de laba piciorului, și atunci am știut că bluza și-o trântise de pământ, am auzit-o sărind prin cameră, într-un picior, și strigându-mă să vin s-o ajut, că acuși i se rup ciorapii, și când am deschis ușa, am văzut-o pe mama în sutien, stând într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
niște mici găinari, în care nu poți să ai încredere nici o secundă, și să am grijă, că acolo de unde provin obiectele astea, acolo obiceiul era să se scoată ochii la hoți. Eu am dat numai din cap, iar ambasadorul a trântit ușa în urma lui, cum mergea pe coridor, l-am mai auzit bombănind, că-i cunoaște el bine pe copii, le cunoaște tagma de hoțomani și găinari, apoi s-a mai închis o ușă în urma lui și s-a făcut liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]