3,521 matches
-
îi spunea că este foarte devreme. Ceva de genul orei cinci. Soarele răsărise și pe porțiunea unde draperiile nu se întâlneau se creea un fascicul acid de lumină puternică. Dar ea știa totuși că este prea devreme pentru a fi trează. Pescărușii, care nu se vedeau de dincolo de fereastra ei, zbierau ascuțit și plângăcios. Păreau a fi niște copii dintr-un film de groază. De partea cealaltă a lui Craig, Dylan dormea adânc, cu membrele aruncate aiurea în pat și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dumneavoastră. Semnați aici“. Dar, înainte ca ea să se poată asigura, el a împăturit hârtia. A doua zi, telefonul lui Ashling a sunat la opt și un sfert. Ora matinală însemna că este Clodagh, disperată. Și chiar ea era. —Sunt trează de la șase și jumătate, spuse ea, umilă. Vreau doar să spun că îmi pare rău pentru aseară. Îmi pare foarte, foarte rău. M-am făcut rău de râs? Cred că problema este că am doi copii și nu prea ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Totuși, cuvintele de consolare nu au venit din partea lui Clodagh. În schimb, a spus somnoroasă: — Merg eu să îl văd pe Marcus, dacă vrei. Nu, nu am vrut să spun... Pot merge cu Ted, spuse Clodagh pe un ton mai treaz, în timp ce ideea devenea din ce în ce mai posibilă. Ted și cu mine vom merge în locul tău și vom furniza sprijin moral. Asta o făcea pe Ashling să se simtă mult mai rău. Nu își dorea ca Clodagh și Ted să se apropie. —Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Te rog, pleci la Edinburgh peste câteva zile și nu o să te mai văd o săptămână. Promit să nu adorm. El a reușit să zâmbească cu jumătate de gură. —Trebuie să te și culci la un moment dat. —O să stau trează destul timp să... o să stau trează cât trebuie, promise ea, cu subînțeles. Chiar îl neglijase. Nu își putea aminti când făcuseră ultima dată dragoste. Probabil că în urmă cu o săptămână, dar tot era mult. Nu avea ce face, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
câteva zile și nu o să te mai văd o săptămână. Promit să nu adorm. El a reușit să zâmbească cu jumătate de gură. —Trebuie să te și culci la un moment dat. —O să stau trează destul timp să... o să stau trează cât trebuie, promise ea, cu subînțeles. Chiar îl neglijase. Nu își putea aminti când făcuseră ultima dată dragoste. Probabil că în urmă cu o săptămână, dar tot era mult. Nu avea ce face, totuși, era atât de obosită și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
box, obțineam întotdeauna ceea ce doream. Parteneriatul nostru nu era unul perfect. Când lucram în ture de câte douăzeci și patru de ore, Lee îi scutura pe drogați de tabletele de benzedrină și apoi înghițea câte un pumn de tablete odată ca să rămână treaz. După aceea fiecare negru devenea „cioroi“, fiecare alb un „căcat cu ochi“, iar fiecare mexican un „Pancho“. Bruta din el ieșea la suprafață, distrugând finețea lui incontestabilă, și de vreo două ori, când s-a lăsat dus de val în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Cazul ăsta-i o rampă de lansare. O albă cumsecade e ucisă, iar LAPD iese la înaintare cu tot efectivul, ca să pună mâna pe criminal și să le arate alegătorilor că ratificarea Propunerii B le-a adus o poliție veșnic trează. — Poate că n-a fost o fetiță chiar așa de cumsecade. Poate că bătrânica pe care a ucis-o Nash era bunicuța preferată a cuiva. Poate că iei cazul ăsta prea personal și poate că ar trebui să lăsăm Biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vreo trei ore. Dacă Russ și Harry ar da de ceva fierbinte sigur m-ar suna. Așa că am luat dosarul principal și m-am apucat să citesc. Timpul zbura. Numele, datele și locurile notate în jargonul polițienesc m-au ținut treaz. Apoi am dat peste ceva ce mai citisem cu atenție de vreo zece ori, doar că de data asta mi s-a părut ciudat. Erau două însemnări: 18.01.1947: Harry, sună-l pe Buzz Meeks la Hughes și roagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
albastre-cenușii ivindu-se din loc În loc printre porțiuni lucioase de piele. Fiecare ureche Îi fusese străpunsă În cel puțin trei locuri. Restul corpului arăta ca și cum ar fi fost asamblat Într-o dimineață de luni, Înainte ca fabrica să fie perfect trează. — Sunt aici de ore Întregi! spuse el, Încercând să pară cât se poate de indignat. Ore Întregi! Fără budă! Eram cât p-aci să explodez! Logan se Încruntă. — Of, of, of. În mod sigur e o greșeală la mijloc, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În nicun caz n-o să recunoască vreunul din ei că l-a omorât pe Geordie și l-a aruncat În port. Ne trebuie un martor sau o dovadă criminalistică. Steel se ridică alene din scaun și căscă larg. — Am stat trează toată noaptea, mi-am tras-o, știi tu, spuse ea, făcându-i conspirativ cu ochiul. Sună la medicină legală: pune-i să facă toate testele afurisite pe care le au. Și n-ar fi rău să se te mai uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de abilitate. Privirea lui Logan trecu peste sângele Închegat. În jurul ambelor glezne erau urme distincte de legături. Și la Încheieturile de la mâini la fel. Vânătăi brutale, piele sfâșiată. Urmele unei lupte. Se cutremură. După cum se părea, Geordie fusese legat și treaz câtă vreme unul dintre băieții McLeod Îi luase jos rotulele. Lovitură după lovitură. Iar George Stephenson fusese un tip masiv. Probabil opusese multă rezistență. Deci fuseseră ambii frați McLeod: Colin și Simon. Unul care să-l țină, altul să folosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la cotitură, cu luminile din interior aprinse, cu ceva clasic răzbind prin geamuri, pe când reporterul se cocoșase peste un ziar cu format mare. Logan trânti ușa apartamentului, fără să-i pese dacă trezea vecinii. De ce naiba să fie doar el treaz Într-o dimineață de doi bani ca aia? Alunecă și patină În jurul mașinii spre locul din dreapta, aducând cu el un vârtej de fulgi dezordonați și albi. Ai grijă la piele! Miller fu nevoit să strige ca să acopere aria de operă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tremur o cuprinse, scuturându-i oasele, făcându-i capul să zvâcnească. Totul era Încețoșat, apărând și dispărând din câmpul ei vizual, În vreme ce ea se străduia să iasă la suprafață. Făcuse ceva. Ceva important... Oare de ce Îi era așa frig? — Ești trează? Era vocea unui bărbat, emoționată, aproape timidă. Tremurătoare. Totul reveni la locul său. Agenta Watson Încercă să sară-n picioare, dar era Încă legată de mâini și de picioare. Tentativa făcuse camera să se Învârtă În jurul capului ei, cu marginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
în imediata apropiere. Am încercat să deschid ochii, însă somnul mă atrăgea înspre încremenirea amorțelii, invincibil... am încercat din nou să deschid ochii, însă parcă nici n-aș fi vrut de fapt să revin la lupta nesfârșită de a fi treaz. Inerția lipsei de efort mi se părea mai bună în acel moment. Deschide ochii, a repetat mai clar vocea care venea de undeva de lângă mine. A cui voce ești tu? am întrebat mormăind. A ta proprie sau a altcuiva... ce
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
multă vreme avea să se afle că speculatores, informatorii lui Gneus Calpurnius Piso, urmăriseră de la distanță călătoria lor interzisă. Veștile ajunseseră la Tiberius pe mare, de la Alexandria până pe coastele Italiei, iar de acolo, prin semnalizări optice, până la Roma. Mintea mereu trează a Liviei („Toată viața n-a făcut altceva decât să stea în mica ei grădină și să se gândească“, se spunea la Roma) a găsit imediat în călătoria interzisă și în împărțirea grâului pretextul pentru a-l distruge pe primejdiosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Întrebări foarte dificile ca să nu știm nimic și se uita cu mare admirație la figurile noastre mirate: „Două, făcău, treci la loc!“, „Un baston de mareșal, făcău, și diseară ne vedem pe centru!“); spaima celor notați În carnet Îi ținea treji toată noaptea să studieze la obiectele periculoase. Deodată, apărea ea; o simțeam de la o sută de metri, nu era nici un dubiu, acel mers lin, acea alunecare maiestuoasă, acea mișcare de avansare cu tot corpul de Împărăteasă bizantină. Acel corp nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a venit la Întâlnire exact când a solicitat-o subconștientul meu (În nici un caz nu aș fi recunoscut că o chemasem eu, cu toate puterile benefice/malefice de care eram posedat). Iluminat, călcam ca și cum aș fi plutit; Întors acasă, rămâneam treaz până târziu, citeam până la două noaptea spre a-i păstra imaginea cât mai apropiată, știam că somnul ne Îndepărtează. A doua zi, la ora 7, o vedeam din nou la școală, dar nu era același lucru; acum nu venise special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu se Îndurau să lase locul liber, Îndreptându-se fiecare spre treburile cotidiene, spre acele gesturi mecanice ale unei existențe stereotipe; se oprise clipa În loc pentru un semen al lor și asta Îi fascina, Îi provoca, Îi Înspăimânta, Îi ținea treji, Îi avertiza că totul este posibil, poate chiar mâine; nu știi ce ți se poate Întâmpla, treci pe lângă un balcon și-ți cade o glastră În cap, cum i s-a Întâmplat acelui american care a venit de la New York să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
clintit crucea ce-o port Oh, ce departe sunt pereții lumii de umerii mei, Fiecare sprijinind o piramidă de noțiuni cunoscute De cei ce s-au smuls de materie, căzând În golul gândului Suduie un glas de cobe În nopțile treze Surpă un gând pe altul ca să cadă la fel. Fierbe În fundul cazanului un ciorchine de diavoli Orice lucru se face dintr-o culoare ce rămâne a sa Și orice mireasmă flutură dinspre rai spre infern. Ce mă mai strigară căutările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
remediu de sete pe care-l aveam, nu mai putea fi folosită. De câte ori Îmi atingea buzele, limba sau cerul gurii, mă făcea să gem de o usturime aproape insuportabilă. Căldura Îmi arsese și uscase toată gura. Dar puterile Îmi erau treze, fuseseră doar bine educate. Abisul de sub mine era incredibil. 400 de metri. Gol imens. La o surplombă, mi s-a blocat coarda. Cea mai ieșită În afară dintre surplombe. Mă Învârteam În loc În scărițe, deasupra imensității de gol. Îmi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pot cunoaște decât parțial, adică pe infime porțiuni ce mi se dezvăluie treptat, pe măsură ce mă descriu; problema fundamentală este să mă țin mereu sub observație și să nu uit să descriu În permanență ceea ce observ. Cât timp conștiința mea e trează, eu mă pot considera angajat În acțiunea de cunoaștere, acțiune pe care o actualizez continuu, pentru a nu Întrerupe fluxul unui discurs conștientizat despre ființă, despre ființa mea. Socrate era mai modern decât ne imaginăm noi, el găsind deja de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
albă); mă avânt să opresc sacrilegiul, deschid gura să strig; În aceeași clipă, mă trezesc... Unde ești? De ce m-ai păcălit? Ah, sunt o victimă a vicleanului vis, mă arunc cu capul În pernă să-l continui, dar nimic; sunt treaz, nimic nu se Întoarce, aud pendula bătând bang-bing, bang-bing, e ora două. (noaptea) Îmi opresc orice altă reacție, stau Încordat și aștept clipa când plăcerea irumpe sălbatic În expresia feței sale; Îi pândesc ochii și buzele și Încerc să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cărnii, m-a arătat cu degetul ca pe cel mai mare răufăcător, s-a Îndârjit să mă aștepte când mă Întorceam de la cursuri sau de la o agapă la Carul cu Bere Împreună cu Bazil. Totdeauna mă aștepta proaspătă În reacții, vie, trează În insulte, ca o tânără amantă ce-și ceartă iubitul care o uită Închisă În iatac pentru cine știe cine; dacă i-aș fi spus dimineața când treceam spre Universitate „Așteaptă-mă, iubito!“, ea desigur mi-ar fi răspuns prompt cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
iasă în hol, unde o femeie de culoare îmbrăcată într-o uniformă imaculată o salută: - Kara! De cât timp ești aici? - De douăzeci de minute. - Dacă știam că ești, veneam mai devreme, spuse asistenta, pe numele ei Jaynene. Mai e trează? - Nu. Dormea încă de când am ajuns eu. - Îmi pare rău. - A spus ceva astăzi? - Mda. Lucruri mărunte. Nu mi-am dat seama dacă era cu noi sau... E o zi foarte frumoasă, nu-i așa? Eu și Sephie o vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să pleci acasă la mămică sau vrei să ne apucăm de treabă? Și s-au apucat de treabă. Așa a început relația mentor-discipol între ei doi, oscilând între iubire și ură de partea amândurora. În tot acest timp, Kara stătea trează până dimineața șase sau șapte zile pe săptămână. Practică, practică și iar practică. De-a lungul carierei, Balzac a avut nenumărați asistenți, însă doar doi presupuși discipoli; amândoi s-au dovedit a fi doar niște mari dezamăgiri. Nu avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]