4,267 matches
-
a se împotrivi împrejurărilor felurite, credința în ceva, spre care să-și încordeze toate puterile căci nu credea în nimic"). Cu toate acestea, în adâncul sufletului Andrei era biruit de un sentiment mai puternic: autocompătimirea, "duioșia de a se vedea trecător", sentiment ce-l îndeamnă a râvni involuntar la condiția omului comun, caracterizată prin instinctul vital (cu gama de trăiri și emoții așa zicând "naturale") și, subsecvent, ca un corolar de la sine înțeles, prin plăcerea de a comunica, de a vorbi
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
primi ofrandele stînd la picioarele lui Osiris”. Pe scurt, moartea rituală a lui Osiris nu este accidentală și dramatică, ci reparatorie și întemeietoare. Ea se înscrie într-un complicat program de cucerire a totalului existențial și cosmic, astfel ca partea trecătoare din viața terestră a individului să-și aibă punctul de ajungere și de împlinire într-o lume ideală și eternă. Religia și arhitectura, piramidele în speță sunt orientate în această direcție. Cînd se spune că arhitectura egipteană este în esență
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
dușmănoasă, din cea mocănească, iar noi, câte opt sau zece în rând, cu valizele pe umeri, mergeam spre gară, cât ți-i strada de lată, încât se opreau și tramvaiele și puținele mașini, iar pe trotuarele ude se strecurau printre trecători gradații cu automatele cu țeavă scurtă. Pe strada Gării, în fața casei noastre, i-am văzut pe ai mei: tata, parcă mai mic, dar cu ochii vii, plini de fericire (el știa unde merg, eu nu) și mama plângând, de parcă mergeam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
preoțesc și monahicesc al acestei țări, mă rog Bunului Dumnezeu, azi în ziua Înălțării Fiului Său, să fie drumul acesta întru înălțarea și întărirea măriei tale mai vârtos pe tronul strămoșesc. Astăzi când gloria împăraților este o părere, un fum trecător, faptele măriei tale s-au întărit prin mărturisirea credinței în Iisus Hristos și vin să ne vorbească despre gloria nepieritoare a împăraților Constantinopolului, căci prin trudă duhovnicească de ctitor și făcător de carte de învățătură creștinească ai întărit împărăția credinței
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ce altă adormire mai dorită, decât adormirea morții? Și noi, dacă nu vărsăm lacrimi niciodată, când ruda sau prietenul doarme, ci mai vârtos liniștim, tăcem și ne nevoim ca să nu-i facem vreo supărare, măcar că știm că adormirea este moarte trecătoare, «sfârșitul unei zile» precum zice dumnezeiescul Zlatoust, de ce să le vărsăm pentru cei morți? Pentru ce să ne întristăm de sfârșitul vieții fraților noștri ce se odihnesc în Domnul, ce se veselesc în slava cerească, ce locuiesc în lăcașurile celor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a patra hipnoză" procesul actual de mutații morfogenetice asemănătoare cu mutațiile societale asociate apariției artei rupestre ("prima hipnoză"), inventării scrisului ("a doua hipnoză"), respectiv inventarea tiparului ("a treia hipnoză). Potrivit definiției de dicționar, hipnoza reprezintă o "stare modificată de conștiință, trecătoare și artificială, provocată la sugestia altei persoane care se numește "hipnotizator" și caracterizată printr-o susceptibilitate crescută la influența acestuia din urmă și printr-o diminuare a receptivității la alte influențe" (Larousse, 1999/2006). Folosesc aici termenul "hipnoză" tocmai pentru
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
tema consumului de droguri la copii și tineri. În cadrul școlilor activează consilieri care au sarcina de a asista elevii și familiile acestora în cele mai diverse situații. Vreau să-ți mai dau un mic sfat, nu căuta fericirea în lucrurile trecătoare, țintește spre ceva măreț și nu risipi frumusețea trupului tău, nu o vinde acestor "distrugători de personalitate”, în momentul în care ai căzut în jocul lor dai dovadă de un caracter slab, fii sincer cu tine însuți și arată-ți
Colorează-ţi viaţa altfel... fără droguri!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Bota Bogdan Lucian Dimitrie, Bota Claudia () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2032]
-
și Grecia cu ramificațiile lor care dispar, unele în Marea Neagră, celelalte în Mediterana. În mijlocul acestui haos de ape și de munți strânși laolaltă, în punctul unde Bela Reka se unește cu Dunărea, întâlnim orășelul Orșova, extremitate a defileului Carpaților; această trecătoare conduce pe drumuri bune spre Transilvania și Banatul Ungariei. Urcând defileul pe malul stâng al Bela Reka, traversăm acest frumos râu în punctul în care primește apa Cernei; de aici călătorul intră în valea Băilor; această scurtă excursie se face
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cel care locuiește în sacru, ci din contră sacrul locuiește în noi și prin noi"221. Cum să considerăm o ființă a cărei constituție, cel puțin în cultura creștină, poartă chipul și asemănarea lui Dumnezeu, are suflet nemuritor, dar trup trecător, supus evanescenței și morții? Unde să-l încadrăm, atâta vreme cât putem vorbi deopotrivă de virtuți și păcate, de sfinți și damnați, de homo religiosus și homo a-religiosus? În acest context, reamintim o mai veche dilemă ce planează asupra conceptelor de sacru
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
concentrăm asupra reprezentării vizuale a sacrului, redeschizând totodată și analiza asupra înțelesurilor acelui citat biblic care susține că "noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice" (2 Corinteni, 4, 18). Adăugând acestei analize și ideea conform căreia "invizibilul dă relief vizibilului"239, în cele ce urmează vom urmări o serie de legături exemplare instituite între domeniul sacralității și
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
budism sau în alte sisteme religioase, arta sacră reflectă ideea detașării spirituale de această lume, căutând să reprezinte formele sacre ale unor realități superioare celor umane 477. Arta sacră nu se îndreaptă spre evocarea sentimentelor comune sau spre comunicarea impresiilor trecătoare, ci spre evidențierea realităților supra-formale, printr-un caracter atemporal, imaterial, simbolic și aluziv, obiectul său fiind de natură inefabilă 478. De altfel, în civilizațiile tradiționale, arta sacră se inspiră din Arta Divină, scopul acesteia nefiind acela de a copia în
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
pagină pe care imaginile (epistemologie) de gelozie urmează să fie fixate: Pentru că păstram în amintire doar o serie de Albertine, separate una de alta, incomplete, o colecție de profiluri și cadre, și gelozia mea se limita la o manifestare discontinuă, trecătoare și stabilă în același timp... Cu cuvîntul mémoire, încadrînd subiectul la nivelul epistemologiei, "instabilitatea" ontologică este prezentată aici ca o pervertire a memoriei. Ultimele cuvinte din această frază, à la fois fugitive et fixée, definesc exact natura acelor serii de
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
aici ca o pervertire a memoriei. Ultimele cuvinte din această frază, à la fois fugitive et fixée, definesc exact natura acelor serii de cadre și explică utilizarea specifică a poeticii în roman. Erotismul are o importanță crucială: ținta acestei stabilități trecătoare este obiectul iubirii, a cărui orientare sexuală nu poate fi stabilită de naratorul focalizator. Firește, "platitudinea" Albertinei nu poate fi în nici un fel considerată o lipsă de "densitate". Se poate face o distincție între categoriile de personaje pe baza modelului
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ÎNCEPU SĂ SE MIȘTE ȘI DESCHISE OCHII, RECUNOSCÂNDU-L PE MARIN. \ Îmi cer iertare, Maiestate. Voi trimite după femeile dumneavoastră și voi cere o audiență mai târziu. Ea scutură din cap, ca și când ar fi încercat să scape de o amețeală trecătoare. NU CRED CĂ... NU ÎNȚELEG CE... MURMURĂ EA ÎNCURCATĂ. VORBEA O ENGLEZĂ APROAPE FĂRĂ ACCENT. MARIN SALUTĂ, SE RĂSUCI PE CĂLCÂIE ȘI IEȘI DIN SALĂ. ÎN ANTICAMERĂ VORBI CU ȘEFUL GĂRZILOR, APOI SE ÎNDREPTĂ GRĂBIT SPRE NOUL CARTIER GENERAL CARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ALTEȚĂ, SPUSE EL CALM. SE APROPIE DE EL, CLĂTINÂNDU-SE UȘOR. DUPĂ FELUL ÎN CARE ÎȘI STRÂNGEA BUZELE ȘI DIN TONUL VOCII SE VEDEA CĂ ERA GATA SĂ IZBUCNEASCĂ ÎN LACRIMI. \ Generale, pentru tine cucerirea Jorgiei este doar un episod trecător, dar pentru mine înseamnă sfârșitul unei epoci. Acum, când mă zbat în ghearele morții, îmi vin gânduri nebunești. Ipostaza de învinsă mi se pare încărcată de înțelesuri simbolice, iar învingătorul face și el parte, într-un fel sau altul, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
umple de o tristețe atât de dulce și de nemărginită, încât pleoapele i se închideau încet. Știa doar că împărăția aceea îi fusese făgăduită din totdeauna, și că totuși, niciodată, nu va fi a ei, doar, poate, în această' clipă trecătoare. Deschise ochii din nou către cerul încremenit și către valurile lui de lumină închegată, în vreme ce vocile care se înălțau din orașul arab amuțeau pe neașteptate. I se păru că timpul a stat în loc și că, din clipa aceea, nici un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu zâmbetul său inteligent și ermetic, un asemenea bine-venit răgaz. O dispută vioaie și reconfortantă despre iubirea celestă, ivindu-se goală din mare, fără obârșie umană, adică, transcendentă ? „Unii o consideră - așa cum o pictase și Botticelli - superioară dragostei terestre și trecătoare.“ Vocea fierbinte și afumată a doamnei Mărgărit, accente decise și patetice de pasionalitate. Ar asculta-o mulțumiți și îngăduitori, nu s-ar grăbi s-o contrazică. În definitiv, nu Nașterea Venerei din apă ar fi, susținea ea, adevărata sărbătoare, Primăvara
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
revoltă. Adică iubire, datoria, adevărul nostru. Când emoțiile sunt puternice și te simți încătușat, să pictezi bambuși - recomandă vechii călugări budiști. Nu suntem decât atât cât e în noi răzvrătire, iubire, incendiul de-o clipă. Clipa, adică prezentul, chipul viu, trecător, Prezentul, intrând, brusc, pe ușa compartimentului. N-aș râvni la liniștea bambușilor, nici la seninătatea orhideei, aș întinde peste zidurile ruinate de putreziciune o pânză albă de mătase, cer al începuturilor, pe care să-l conjur dimineața și seara și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pe care toată vara a explicat-o lui Alexandru Pălăgieșu, devenit notar în Parva. ― Omul singur nu e cu nimic mai mult decât un vierme, spunea studentul cu o încredere parc-ar fi descoperit piatra filozofală. O licărire de conștiință trecătoare... Numai colectivitatea organizată devine o forță constructivă, dragă prietene! Singularizat, omul se pierde, pe când într-o colectivitate orice sforțare își găsește locul ei și toate împreună contribuie la înălțarea fiecărui individ, precum activitatea comună a tuturor colectivităților apropie omenirea de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și războiul l-au dezmorțit și i-au șters sfiala. De-a treia zi, când s-a îmbrăcat militărește, a cucerit o casieriță sentimentală jurîndu-i credință veșnică și uitînd-o pe urmă în brațele alteia. Pe unde îl ducea soarta, iubirile trecătoare îl întîmpinau și i se ofereau. Și el le culegea fără alegere, aproape grăbit, ca și când ar fi vrut să se răzbune pentru timpul pierdut. Totuși, într-o cămăruță deosebită a inimii, păstra dragostea Martei, întreagă, curată, ferind-o cu îngrijire
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tu sbori în calea ta; Sub pasul tău pe-arenă de aur vei călca Când eu pierdut în noapte-mi nimic nu mai sperez, Ci vecinic te visez. {EminescuOpIV 27} În mii de lumine ferestrele ard, Prin care se văd trecătoare Prin tactul cîntărei sublime de bard Cum danță la umbre ușoare, Cum danță ușor Dulci vise de-amor. Palatul părea în magie Aurie. Ca cerbul ce s-alță în creștet de stânci, Urmat de săgeat-arzătoare, E calul ce sare prăpastii adânci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Triste și palide ca o nălucă, Apoi în cytere ele-ncordară Și plin și limpede încet cântară Glas a trecutului, ce însenină Mintea cea turbure de gânduri plină: {EminescuOpIV 28} În mii de lumine ferestrele ard, Prin care se văd trecătoare Prin tactul cîntărei sublime de bard Cum danță la umbre ușoare, Cum danță ușor Dulci vise de-amor. Palatul părea în magie Aurie. Ca cerbul ce s-alță în creștet de stânci, Urmat de săgeat-arzătoare, E calul ce sare prăpastii adânci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Durere: "De ce nu-s o floare uscată de vânt Și pală ca fruntea pe moarte, Ce mila o pierde prin cruci de mormânt Cu miros strivit, fără soarte, C-atunci m-ai lua, La mine-ai căta Gîndindă, cum e trecătoare O floare. {EminescuOpIV 34} "Dar eu nu-s, copilă, decât un amor Ce arde-n o inimă jună, Un glas de pe buze aprinse de dor, O minte pustie, nebună Și dulce descânt Pe coarde de-argint, Când palida mea nebunie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
rădăcină Prin viscole turbate, prin arșiță și-ngheț. {EminescuOpIV 65} Mai tare e-acea stâncă, ce a trecut martiră Prin vijelii mai multe. Popoarele barbare Ce-au cotropit Românii sunt vijelii mărețe, Turbate, mândre, aspre ca orice vijelie, Dară și trecătoare ca ele. Iar stejarul Poporului meu tare ridică și-azi în vânturi Întunecata-i frunte și proaspăta lui frunză. În lume văd popoare cuminți și fericite, Și mă întreb ce soarte să doresc la al meu? Și-un gând îmi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca Sirene; Unele-nchipuite, alte tâmpe, Unele aspre, altele duioase, Toate cerând brevet la nemurire Și toate strecurîndu-se cu toate astea Pe calea care duce la orașul Uitării, îngropat de vecinicie. {EminescuOpIV 86} Dar de asupra-astei mulțimi pestrițe Da gânduri trecătoare, vezi departe Munții de vecinici gânduri ridicând A lor trufașă frunte către cer: Cu nepăsare ei privesc la toate Efemeridele ce trec în vale Cântând, vuind, certîndu-se și toate Aspirând la un lucru, care-n veci Nu poate fi a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]