3,565 matches
-
camarilei conservatoare, trăia în cea mai mare izolare. La fiecare moment se vorbea de demisia sa și trebuia toate silințele și toată puterea de persuadare a miniștrilor cari se serveau de dânsul pentru ca să-l rețină. Daca ieșea din palatul său, trecătorii își întorceau capul și nimeni nu se ascundea ca să-și exprime opiniunea asupra încercărilor sale dictatoriale. Trebuie să concedăm că, între multele exemple de onestitate inversă și de iubire de adevăr intervertită, acest nou Brutus care a scris liniile de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Asta, Costaichie, că așa îl cheamă pe numele lui mic, după ce trăise ca un fecior de bani gata și chefuise cu șapte curve pe-un picior fără să facă nimic, acuma, la ananghie, îl lasă pe tat-său la mila trecătorilor... Primea de pomană la poartă tîrîndu-se cum putea cu picioarele lui rablagite. Lumea îi da, muierile, fiindcă din averea lui făcuse o biserică în cartier... Săracul... toți o să ajungem la fel... Costaichie, adică Bacaloglul tânăr, făcuse el ce făcuse și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
deci să mai încerc să descifrez chipurile, ca să zic așa, ale cobraserienilor mei de pe la mese și rămăsei cu privirea pierdută spre geamurile localului. Erau uriașe și țineau, din două părți, loc de ziduri. Grele draperii, roșii, le acopereau pe jumătate. Trecătorii pe care îi zăream pe aici nu erau niciodată grăbiți... loc de plimbare pe acest bulevard larg cu numeroase vitrine în care altădată erau expuse în multicolore lumini orbitoare blănuri scumpe, mătăsuri, galanterii luxoase, ceasornicării și bijuterii scânteietoare la prețuri
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
iar climatul inospitalier al acestei lumi mă afectează mai puțin decât pe voi. În plus mintea mea se lasă... mai greu distrasă decât cea a oamenilor. Mă voi putea concentra mai mult asupra activității mele. ― Dacă nu te acostează vreun trecător, îl atenționă Ripley. ― Da, totul ar trebui să se desfășoare bine dacă nimeni nu mă va deranja. (Zâmbetul se lărgi) Crede-mă, țin la pielea mea, deși este sintetică. Nu sunt chiar așa de stupid. Dar cum alternativa este incinerarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
un impostor. Nimeni nu suspecta că, îndărătul discursurilor documentate despre Eminescu sau poezia modernă, se-ascunde furia tăcută a anarhistului, care ar fi aruncat fără să tresară grenada prin miile de pagini ale istoriilor literare, ca printr-o mulțime de trecători. Uram literatura, mă simțeam invidios pe succesul colegilor mei, le urmăream cărțile mediocre tronând în librării și-mi venea să urlu, fiecare copertă îmi provoca o suferință profundă și violentă. Mă întâlneam cu ei la catedră, le zâmbeam frumos, dădeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ei tocmai se transformase dintr-un copil într-o puștoaică nervoasă și derutată. După seminar, am mers fiecare la casa lui, împărțind în stânga și-n dreapta aburi, tăceri și imagini tulburi. Decembrie venise c-un frig uscat, care ronțăia urechile trecătorilor. O studiasem temeinic pe Maria, îi aflasem și numele printr-un subterfugiu, cerându-i ca din întâmplare răspunsul la o întrebare măruntă. Nu reușeam să-mi mut privirea, povesteam ce povesteam, și mă întorceam înspre geam, rândul întâi, scaunul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
noroi și frunze. Mai dispăruseră și casele vechi, cu marchiză de sticlă și îngerași grăsulii deasupra ferestrelor. Orașul le îngrămădise printre blocuri, fugărindu-le dintr-un cartier într-altul, până nu mai rămăseseră decât niște insule izolate, ascunse de ochiul trecătorului: la Izvor (de la biserica Elefterie spre Panduri); lângă Dorobanți (până după Cașin); între Filaret și-Observator; în spatele Mitropoliei; pe la Lizeanu, pe vechea linie a tramvaiului 5. Se construia mereu, nu mai erau cuburile lui nea’ Nicu, acum dădeai de niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe bucăți. Ajungea la bază când eu abia citeam din rândul trei. Privind-o apoi cum se-ntorcea îmbujorată, cu ochii sclipind de-acea bucurie ironică pe care știa că n-o sufăr, mă dezumflam și căutam ajutor în ochii trecătorilor. Numai că ei își vedeau de treabă, închiși în paralelogramele de haine și energie negativă pe care le târau după ei ca niște epave-n ceață. Aș fi vrut să-i opresc, să pun capăt fluxului și refluxului ce mătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
proiectat parcă special să nu te poți rezema. Care făcea imprudența să se-așeze, stătea smirnă, ca la inspecție: în Cișmigiu, pe Kiseleff, la Șosea. Cu timpul, tabla s-a spart și-a ruginit în mii de epave, abandonate de trecători. Mai trebuia să pui și soarele la socoteală: ardea ca un reactor nuclear. Înainte, ieșeai liniștit la începutul lui iulie, dimineața îmbrăcai și-un tricou cu mânecă lungă. Stăteai la plajă lejer, care pe unde putea: la mare, la rude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de flame, topind plasticul și pulverizând moleculele betonului și-ale erudiției. Printre Facultatea de Litere și cea de Arhitectură, în bezna complice a felinarelor, plutea un aer coclit de nefrită și învățătură. Cineva (municipalitatea, conducerea Facultății sau poate doar un trecător cu inițiativă) avusese ideea să atenueze proporțiile dezastrului, așa că trotuarul de la Litere fusese spoit cu clor și var stins. Acum, toată clădirea părea atinsă de icter: brațele de var, aruncate generos cu găleata, se-amestecau cu petele de urină, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din caleașcă, era ultimul care le văzuse aprinse. Mă simțeam bine pe piatra cubică, răceala ei curată mă încuraja să merg mai departe. Sub tonete dormeau cerșetorii, imuni la mirosul pestilențial și la vizitatorii care făceau cu schimbul la perete. Trecătorii își vedeau de treabă, ca niște zugravi meticuloși, angajați să spoiască fațada. Dacă n-ar fi răsărit soarele, opera ar fi continuat la nesfârșit: dimineața, n-ai mai fi găsit Facultatea de Litere. Tonetele Anticarilor de ocazie se lipiseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de Litere. Tonetele Anticarilor de ocazie se lipiseră de pereți, crescuseră pe corpul facultății, ca o erupție necesară de mizerie și cultură. Ziua, buboaiele coceau și crustele cărților, ziarelor și albumelor alunecau de pe ziduri, desfăcându-se sub ochii curioși ai trecătorilor. Vagoneți încărcați cu mică literatură circulau pe trotuar, urcau în holul Literelor sau coteau spre pasajele Odeon sau Villa Cross, îndreptându-se, după unii, spre distribuitorii ambulanți de pe bulevarde, iar, după alții, către tunelele secrete ce duceau la pivnițele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
epopee, am mai vorbit. Și astăzi îmi feresc capul, când trag de sârma flotorului. Se putea și mai rău. La Cluj, Literele se scufundaseră într-o fostă mănăstire a iezuiților. Facultatea curgea în pantă pe-un deal, de unde tramvaiele și trecătorii cădeau spre centrul orașului. Am ținut cursuri într-o încăpere care fusese, pe rând, criptă, capelă și sală de baie a măicuțelor. Pereții erau îmbrăcați în faianță neagră, cu zmalț. Frigul plutea ca o fantomă verde, iar pe tavan, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fotbal, mergea pe munte, bea bere, se revolta. Cu iubirea nu stătea el prea bine (dar, haideți să fim cinstiți: cine stă?). Protestatarul social rula o filosofie sănătoasă, îl vedeai plângându-și de milă cu revolverul lipit de tâmpla primului trecător. Nevroza fermentase, explozia era aproape. Securistul observase și el schimbarea, notase ceva într-un colț, despre „ton agresiv“ și „atitudine antisocială“, chiar lângă parafa operativă: interceptat 14.05.1998. Nu puteai decât să bănuiești cum fusese interceptată scrisoarea a IV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe care nimeni nu-și amintea s-o fi văzut vreodată mergând: încremenise în panourile de marmură care-o încadrau, ca un basorelief de metal. La Colțea, scara funcționase câteva ore, dar se înfundase cu hârtii și chiștoace aruncate de trecători. Dincolo, spre Muzeul de Istorie al Orașului București, se furaseră benzile de cauciuc de pe margini, iar la Teatrul Național nu se mai montase nimic, tot nu folosea. Doar spre metrou rula una, cu șenilele descentrate: zdroncăneau ca un T-34
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sus, în direcția basculantei de la abator. Te întâmpinau apoi actorii dramatici, jucând scene sângeroase pe trotuar (prinsesem și eu odată un happening cu Moș Crăciun asasinat, învelit într-un pled alb pătat cu roșu și rulat pe stradă, în văzul trecătorilor îngroziți). Mai numărai și vânzătorii de baloane colorate, scoțând din manșetă căței și girafe de latex pentru copilașii uimiți. Lângă ei, își făceau veacul coșarii cu peruci fumigene și arlechinii drapați în romburi de ruj portocaliu și pudră albă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
urce dealul de pe Cuțitul de Argint. Zona căpătase o rezonanță misterioasă în mintea mea necoaptă, mi-o imaginam bântuită de hoți cu fulare de lână pe nas și cuțite prețioase în buzunarul hainei, pe care le puneau seara la gâtul trecătorilor imprudenți. Într-o altă variantă, strada se transforma într-un imens cuțit strălucitor, cu lama țâșnind de sub asfalt: tramvaiele de-abia își mai țineau echilibrul pe linia ascuțită, iar oamenii cădeau de-o parte și de alta a ei, țipând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
articol satisfăcând cerințe întâmplătoare ale unor persoane; * Deplasarea unor unități mobile de diferite specializări, în cadrul piețelor obișnuite de mărfuri, ce au un program cotidian, oferind sortimente similare cu cele din rețeaua stabilă. Avantaje: prezintă mărfurile la vedere și în calea trecătorilor, poate oferi mărfuri în stare proaspătă, sau articole de noutate; * Concentrarea unităților mobile în anumite zone, în zilele de târg din localitățile respective. O asemenea concentrare poate avea în vedere zeci și chiar sute de unități, constituind astfel, o ofertă
[Corola-publishinghouse/Science/1492_a_2790]
-
îi spuse Rogojin lui Lebedev. Coborâră toți din vagon. Lebedev sfârșise prin a-și atinge scopul. Curând, ceata gălăgioasă se îndepărtă, îndreptându-se spre Voznesenski Prospekt. Prințul trebuia să pornească spre strada Liteinaia. Era frig și umezeală. Interesându-se la trecători și aflând că avea de străbătut vreo trei verste, se hotărî să ia o birjă. IItc "II" Generalul Epancin locuia în propria lui casă, puțin într-o parte de strada Liteinaia, spre Catedrala „Schimbarea la Față a Domnului“. Pe lângă această clădire (excelentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fost sublocotenent, evident adversar și concurent, prin meserie și menire, al domnului de dimineață cu pumnii; pe fostul sublocotenent nimeni din bandă nu-l cunoștea; îl adunaseră de pe stradă, pe partea însorită a bulevardului Nevski Prospekt, unde-i oprea pe trecători și, în stilul lui Marlinski,33 cerea pomană sub pretextul subtil că și el „dădea câte cincisprezece ruble, la timpul său, celor care-i cereau“. Cei doi concurenți își arătară de la bun început ostilitate reciprocă. Mai vechi în echipă, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
timp, prințul rătăci fără țintă. Orașul îi era prea puțin cunoscut. Se oprea uneori la intersecții în dreptul unor clădiri, în piețe, pe poduri; odată intră să se odihnească într-o cofetărie. Alteori începea să-i studieze cu mare curiozitate pe trecători; dar cel mai adesea nu-i remarca nici pe trecători, nici nu-și dădea seama unde anume se duce. Era într-o stare chinuitoare de încordare și neliniște și în același timp resimțea o neobișnuită nevoie de izolare. Voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cunoscut. Se oprea uneori la intersecții în dreptul unor clădiri, în piețe, pe poduri; odată intră să se odihnească într-o cofetărie. Alteori începea să-i studieze cu mare curiozitate pe trecători; dar cel mai adesea nu-i remarca nici pe trecători, nici nu-și dădea seama unde anume se duce. Era într-o stare chinuitoare de încordare și neliniște și în același timp resimțea o neobișnuită nevoie de izolare. Voia să fie singur și să se lase cu totul în voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se întâmplă cu el ceva deosebit. O dorință extraordinară, irezistibilă, aproape o ispită îi amorți brusc toată voința. Se ridică de pe bancă și din grădină porni direct spre cartierul Petersburgskaia Storona. Mai înainte, pe splaiul Nevei, îl rugase pe un trecător să-i arate cum se poate ajunge acolo, pe celălalt mal al fluviului. Omul îi arătase; dar nu plecase atunci într-acolo. În orice caz, n-avea nici un rost să meargă astăzi acolo. Adresa o avea de mult; putea găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o privire fugară și a trecut pe-alături. Obiectul era un portofel mare, de marochin, de model vechi, plin doldora; dar cine știe de ce, din prima clipă, mi-am dat seama că în el era orice altceva, dar nu bani. Trecătorul care îl pierduse mergea acum la vreo patruzeci de pași înaintea mea și curând l-am pierdut din ochi prin mulțime. Am luat-o la fugă și am început să-l strig; dar întrucât, în afară de «hei!», n-aveam cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la el sensul celor auzite. Dezmeticindu-se, se sperie și începu să-l privească atent pe Rogojin. Acesta i-o și luase aproape cu o jumătate de pas înainte, uitându-se drept în față, fără să-și întoarcă privirea spre trecători și făcându-le tuturor loc să treacă cu o prudență automată. — De ce nu m-ai căutat în cameră... dacă tot ai fost la hotel? întrebă prințul deodată. Rogojin se opri, îl privi, se gândi și, ca și cum n-ar fi înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]