3,617 matches
-
brațele pe piept și-și încleștă dinții să nu mai clănțăne. încetul cu încetul, radiatorul încălzi aerul la o temperatură mai confortabilă. Camionul era aproape singur pe stradă, dar, ori de cîte ori treceau de un tramvai sau de vreun trecător, McPake claxona strident. Lanark întrebă: — Rima, se va dansa la petrecerea asta? Presupun că da. — Vrei să dansezi cu mine? Presupun că da. De obicei nu stau să aleg. Lanark își încleștă pumnul și-și mușcă adînc buricul degetului mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe ușă. El porni vioi spre atelier, intenționînd să înceapă să lucreze imediat. Despărțirea lor fusese atît de blîndă, că trei minute se simți total fericit, dar pe măsură ce timpul și spațiul se lărgeau, apărură și resentimentele. Pe Sauchiehall Street privirile trecătorilor îl făcură să-și dea seama că scanda cu glas tare: „Dacă exiști, lasă-mă s-o omor, dacă exiști, lasă-mă s-o omor“. în atelier nu văzu nimic altceva în pictura lui decît un talmeș-balmeș de linii urîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ne face cu orice preț să zicem ceea ce n-a fost în intențiunea noastră: că am voit să vorbim de fiica d-sale! Aceasta ne aduce aminte apostrofa nevestei lui Sganarelle dintr-o comedie a lui Moliere, apostrofă adresată unui trecător care voia s-o scape din mînele bărbatului ei, care o bătea: Și dacă eu vreu să fiu bătută?... Noi am crezut și credem că, în urma declarațiunii precise și categorice ce am făcut zilele trecute, orice susceptibilitate de părinte nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
intern. Regiunea Dél-Alföld este cea mai însorită zonă a Ungariei, cu râuri bogate și lacuri saline care ascund valori naturale unice. Regiunea Vest este bogată în munți, lacuri, strâmtori, peșteri, canioane, păduri, aici se pot găsi numeroase vârfuri de munte, trecători și poteci. Distribuția pe județe a sosirilor în structuri de cazare turistică În Regiunea Vest în 2011 erau la dispoziția oaspeților 513 structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, cu 29% mai multe decât în 2008. În ciuda creșterii
PRINCIPALELE CARACTERISTICI SOCIO – ECONOMICE ALE REGIUNILOR DÉL-ALFÖLD – UNGARIA ŞI VEST – ROMÂNIA, 2008 – 2011 by ed. Sorin BELEA, Zsolt KOCSIS -NAGY Zoltán VÉGH () [Corola-publishinghouse/Administrative/91540_a_92395]
-
în limbi, cu un glas subțire de copil, de castrat sau de înger. Apărea în poemele mele mama, pășind pe șoseaua Ștefan cel Mare, mai înaltă decât blocurile, răsturnând camioanele și tramvaiele, strivind cu tălpi uriașe chioșcurile de tablă, măturând trecătorii cu fusta ei ieftină de diftină. Se oprea în dreptul ferestrei triple a camerei mele, se ghemuia și privea înăuntru. Toată fereastra se umplea de marele ei ochi albastru, de sprinceana ei încruntată, care mă umplea de teroare. Apoi se ridica
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
brusc și fierbințeala, și parfumul, parcă și zgomotele, și Maria se pomeni pe Silistra, înaintînd printre frunze moarte și băltoace care reflectau un cer cu nori de furtună. Sufla un vânt ud și rece, care parcă ștergea contururile caselor și trecătorilor. Dar tinerei femei nu-i era frig. Pășea mai departe în rochiță de vară printre oamenii cu umbrele și fulgarine. O bătrână cu un sac gol peste cap și umeri (căci stropi răi de burniță începuseră să se cearnă, reci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vie, carnală, colorată ca o floare, era Maria, care, în fustița ei de vară și cu pantofii cu toc, țopăia repede spre cinematograf, scoțîndu-și delicat ca o mâță gleznele ușoare din zăpadă. Înhăinurați, cu capetele înfundate-ntre umeri de frig, trecătorii păreau atât de cufundați în necazurile lor, încît nu-și permiteau să irosească o privire pentru domnișoara rujată și dichisită (din păcate atât de sărăcuț îmbrăcată) care, neatinsă de prăpădul din jur, își sucea șoldurile grăsuțe pe lângă ei. Crivățul, sosit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
încolo se-nșirau cinematografe cu nume amintind tuturor de democrația populară, de pace, de muncă, de înfrățire. Din toate vitrinele te priveau ochii oțeliți ai câte unui soldat sovietic, cu stea roșie-n frunte și cu automatul ațintit către nevinovatul trecător. În spatele său un tanc cu același pentagon stelat pe turelă și cu un tanchist ieșit pe jumătate din cămăruța sa de oțel. Are pe cap caschetă neagră, cu urechi ieșite-n relief și poartă în mâini un drapel roșu ce
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu bălți reflectând cerul azuriu, cu muguri pe crengile negre ale arborilor înșirați de-a lungul bulevardelor și cu ferestre scânteietoare de o lumină albă, egală și intensă, răscolind pulsiuni și amintiri. Răbufniri de vânt cald agitau părul și balonzaidele trecătorilor la intersecții, trozneau steagurile roșii arborate pe fațade (căci se apropia ziua de 1 Mai), zburau pălăria câte unei femei mai elegante în râsetele grupurilor de ucenici. Strângând din ochi și zgârcind buza de sus de atâta soare, troglodiții ce
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se dăduse-napoi și "foștii", atât de batjocoriți în reviste și romane, nu erau din nou "actuali". Deși priveau distrați către cei trei, opriți la colț, în dreptul unei prăvălii de servicii funerare, cu un capac de sicriu sprijinit de perete, trecătorii nu păreau a observa nimic deosebit. Înălțată pe vârfuri, așa cum umbla de obicei, cu părul coborând până în spatele genunchilor, iritîndu-i cu ultimii cârlionți pielița dulce de acolo, ovalul acela ca un ochi închis, femeia din lift părea alcătuită din aer
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vârfuri, așa cum umbla de obicei, cu părul coborând până în spatele genunchilor, iritîndu-i cu ultimii cârlionți pielița dulce de acolo, ovalul acela ca un ochi închis, femeia din lift părea alcătuită din aer de culoarea mierii. Tânăra țesătoare bănui că, totuși, trecătorii o puteau vedea la fel de bine ca și ei, dar că o găseau atât de potrivită cu colțul acela nostalgic și ciudat de București și cu înserarea, încît mintea lor n-o înregistra, icoana ei coborîndu-le direct în adâncul obscur al
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
apoi prin încîlceala de străzi ce duceau spre Calea Victoriei, până la Palatul Telefoanelor și-apoi mai jos, spre Athenee Palace, prin bezna adâncă a Pieței Palatului. Spoturi de lumină galben-murdară, minuscule ca flacăra de lumânare, măreau halucinant bezna din jur. Fețele trecătorilor nu se vedeau aici. Milițienii vegheau în preajma Comitetului Central, vorbind în stațiile lor de recepție. Abia de-aici în jos, până la Piața Victoriei, începeai să-i vezi, toți îi vedeau, erau atât de vizibili de parcă toată lumina care lipsea în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
goale, abia dacă vreun țăran întîrziat mai vindea varză acră. Un altul, bine acoperit cu o pătură, dormea pe tejgheaua de piatră de alături. În rest, piața triunghiulară era goală, sinistră, dominată de fațada palidă a spitalului pentru tuberculoși. Nici un trecător, nici un taxi. Librăria "Coșbuc", unde intram atât de des când eram elev la "Cantemir", nu mai exista, era acum o ruină cu hârtie de ziar în geamuri. Lipit de ea, micul local unde băusem din când în când cîte-o bere
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
splendoarea magazinului de mobilă întrecea orice mi-aș fi putut imagina. Uneori îi lăsam baltă pe băieții din spatele blocului și mă aventuram - căci pe atunci orice ieșire în fața blocului era o aventură: tramvaiele urlau ca dragonii, mașinile vuiau stârnind praful, trecătorii erau înalți și amenințători -, deschizând ușa cu greu, în magazinul plin de furnire și de cristale. Iernile se făcea noapte adâncă la cinci după-masă, dar în magazin lumina era orbitoare, totul scânteia, totul era-nconjurat de curcubee: fotoliile, bibliotecile cu două-trei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și sonore, am trecut pe lângă vile umbrite de tecari, pe lângă garduri de fier forjat, pe lângă autogări și stadioane pustii, ca și când mama ar fi avut nevoie de timp ca să se gândească la cine știe ce. Ca-ntotdeauna, străzile și clădirile și tramvaiele și trecătorii căpătau concretețe și culoare numai când ne apropiam de ele, de parcă am fi fost niște becuri ce le scoteau, pe rând, dintr-o substanță cenușie, nediferențiată. Fâșia pe unde ne mișcăm împrumuta lumină de la noi și-o păstra o vreme
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
alee ieșiseră cu scaune și scări și jumuliseră bine copacii parfumați. Blocurile astea cu patru etaje aveau holuri adânci, răcoroase, unde te puteai ascunde la nevoie. În fața lor, pe bănci, stăteau bătrâni ciudați jucând table, babe ce se uitau la trecători... Mereu câte doi-trei pechinezi se-nvîrteau printre picioare și lătrau la copii ca nebunii. Ploaia-i gonise acum pe toți în blocuri, iar copiii din gașcă, maiouri și pantaloni scurți, doar Jean în bluza lui de iarnă și de vară, mergeau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dezordonat, în grupuri destrămate care ocunau întreaga șosea. Era ca după un meci de fotbal pe "Dinamo", când de asemenea oamenii ieșeau și inundau șoseaua, luau cu asalt tramvaiele, scoteau pe geamurile lor steagurile clubului și-și strigau lozincile către trecători. Și acum tramvaiele și puținele mașini abia aveau loc să-nainteze prin gloata veselă care-și purta pe umeri, neglijent, pancartele și portretele, și care, ca să scape de ele, dădeau copiilor stegulețele, florile de hârtie și palețelele de pânză pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
timpul zilei. Cîte-o fată bălaie, pe bicicletă neagră și hodorogită, grăbea undeva spre Spui. Un negru cu pantaloni de piele rodea o scobitoare, sprijinit de un stâlp, în dreptul restaurantului pe-a cărui firmă scria cu mici beculețe roșii "Leeuw". Rari trecători priveau în vitrinele cu geamantane din piele de crocodil sau cu suveniruri amsterdameze: lingurițe cu cele trei x-uri pe coadă, saboți vopsiți în galben și felurite soiuri de brânză etalate pe cîte-o felie groasă de lemn. Prin căsuțele plutitoare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de cei care, disprețuind arta im-personării, sătui de rafinamentul mandarinic al atâtor Hitleri și Stalini și Marlene Dietrich, s-ar fi-ntors la puritatea originară a artei lor, suind iarăși pe lăzile umile de portocale, în hainele lor obișnuite, nerași, privind trecătorii de parc-ar fi vrut să-i scuipe și nedîndu-și măcar osteneala să stea nemișcați. Când venea vorba despre super-artiști, în bărulețe se lăsa atâta tăcere, că se auzea zăpada foșnind peste gheața canalelor. Respectul și venerația tuturor se-ndrepta
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
baroce, în formă de lire și clopote, aceleași canale cu apă verde. Bănci și magazine încă închise, baruri cu măsuțe pustii. Trecu prin piața Dam, luînd-o direct prin forfota porumbeilor, mai matinali decât oamenii. Aproape că nu se fereau din fața trecătorilor, aproape că puteai călca direct pe ei, pe trupurile lor îndesate, burgheze, prospere ca și orașul ce-i adăpostea. Coborî pe Damrak, pe lângă masiva primărie, și pe lângă ea trecu primul tramvai. Deja un pumnal îngust, înghețat, de lumină portocalie țâșnise
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mereu în mișcare și transformare, glisăm dinspre naștere către moarte, dar în realitatea cu patru dimensiuni sîntem o ființă eternă, imobilă, scanată doar, ca de-un tomograf metafizic, de membrana lumii pe care în aparență o locuim. Sîntem, e adevărat, trecători, dar nu pe lume, ci prin lume, o traversăm cum am trece printr-un mare portal, împreună cu toate lucrurile ce ne-nconjoară. Căci toate trăiesc în eternitatea celor patru dimensiuni, toate pătrund în spațiu ca origini disparate (lemnul copacilor, fierul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
că ar fi putut trage asupra lui cu gloanțe-căută-toare, dar se dovedi că locuitorii orașului erau doar niște pungași de rând, care nu aveau habar nici cine este și nici ce trebuie să facă, ci își încercau norocul cu un trecător singuratic. Când semnalul de la stația orbitală deveni atât de puternic încît piuitul său pătrunzător ajunse să îi întrerupă firul gândurilor, Rim văzu că în fața clădirii în care se afla containerul cu austral îl aștepta o întreagă armată. Erau și multe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
colibă. Acolo a stat o soră de-a mea... Dar ea nu știe!... ― Unde anume? Pe unde trebuie să o luăm ca să ajungem acolo? ― Întrebați de Piatra Arsă. E la două zile de mers călare... Să fiți însă atenți la trecători, fiindcă sunt păzite de tot felul de oameni care cred că munții sunt ai lor și li se cuvine un fel de tribut... Cei de care mă feresc și eu... Kasser privi spre Mos și încuviință din cap. ― Poți să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
duc. Bătrânul scutură din cap: — Sunt sigur că o să reușești. Ca și până acum, tu o să fii conducătorul cel mai potrivit pentru oamenii din vale, fiindcă ești, fără îndoială, cel mai vrednic. 7 Ajuns în punctul cel mai înalt al trecătorii, Audbert contemplă preț de câteva clipe priveliștea ce i se oferea privirilor: marele lac - atât de întins, încât ochiul nu reușea să-l cuprindă în întregime - înconjurat de munți împăduriți, care, în dimineața aceea cu cerul curățit de ploaie, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
liturghia și ritualul funebru pentru Waldomar și pentru tânărul Waltan. Doar cu câteva ore înainte, fără nici un vot împotrivă, adunarea capilor hotărâse în favoarea respectării alianței; în așteptarea armatei imperiale, care trebuia să ajungă din Italia, burgunzii urmau să vegheze asupra trecătorilor din munți și asupra văii cursului mijlociu al Rhonului, asigurând și apărarea, la Augusta, a podului de peste Rin. Comanda fortăreței fu încredințată lui Reinwalt, pe care burgunzii îl numeau „Taciturnul“ și îl socoteau, în ciuda caracterului său închis, cel mai demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]