9,583 matches
-
Poeme > Sentiment > LAPTE OTRĂVIT Autor: Cătălina Nicoleta Munteanu Publicat în: Ediția nr. 790 din 28 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Răceala îmi străbate corpul, brațele amorțite caută sprijin, prin rugăciune se scurge viața. Târăsc picioarele, oase sticloase sub plan înclinat tremură. Maladia mi-a cuprins neputința, a otrăvit laptele (altă culoare și consistență). I-a ascuns goliciunea, nesperanța clocotește piatra colțuroasă din crater. În casa zămislirii de îngeri au rămas două bătăi de aripi ( trosnesc la fiecare zbatere) ca să atingă Lumina
LAPTE OTRĂVIT de CĂTĂLINA NICOLETA MUNTEANU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351996_a_353325]
-
cerul Pescărușii tăi cuminți își înmoaie aripile și se trezesc în mijlocul nopții femei cu zborul însângerat eu sunt undeva cu aripile strânse legate de gândul tău păpușarul pașilor mei Luna-i geloasă își cheamă demonii înapoi bat clopote în ceruri tremură ceara pe lumânări roșie peliculă acoperă aripile sub mine depărtarea mugește ca o fiară înjunghiată mă dezbrac femeie și rămân dorință Doar tu de mi-ai atinge straiele înainte de Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - păpușarul pașilor mei / Violetta Petre : Confluențe Literare
PĂPUŞARUL PAŞILOR MEI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352011_a_353340]
-
Dac-aș întinde-o mână, le-aș atinge Dar stăpânit de-o lene suverană Cadânele ca un balsam pe rană Și un păcat spre ele m-ar împinge Dar vin pirați cu săbiile curbe Se clatină seraiuri în oglinzi Și tremură păienjenii pe grinzi Și cade înserarea peste urbe Și-atunci femei frumoase de hașiș Se estompeză în baia de lumină Și se grăbesc să moară pe retină Ca apele molatecului Criș Referință Bibliografică: Femei frumoase / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN
FEMEI FRUMOASE de ION UNTARU în ediţia nr. 783 din 21 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352026_a_353355]
-
când nimic nu prevestea, Că voi ridica spre ceruri, ruga mea și nici un ton Nu va mai putea să strige de sub adormita stea? Ninge invers dinspre mine și doar sarea se adună Peste trupurile goale, lut nevredenic de răspuns Viața tremură-n carcase, murmurând un ''noapte bună' Și cum ninge peste lume și ce iarnă m-a pătruns! Referință Bibliografică: Ninge invers înspre cer / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 785, Anul III, 23 februarie 2013. Drepturi de Autor
NINGE INVERS ÎNSPRE CER de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352036_a_353365]
-
zac în agonie, E-ntuneric beznă, parcă-s o epavă, Când răsari, în trupu-mi nervii toți învie, Când te strâng în brațe, simt în vene lavă. Coapsele și sânii îți pictez cu gura, Trupu-i ca o pânză,-ntins pe șevalete; Tremură penelul, tremură pictura, Te-aș picta întruna, nuduri și portrete. Sprintenă la minte și la trup zglobie, Uneori vioaie, alteori mai gravă, Cochetezi cu toții,-s ros de gelozie, Tu îmi ești tămâie, tu îmi ești otravă. Tu îmi ești tămâie
GLOSSĂ MADRIGAL de DAN NOREA în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352280_a_353609]
-
agonie, E-ntuneric beznă, parcă-s o epavă, Când răsari, în trupu-mi nervii toți învie, Când te strâng în brațe, simt în vene lavă. Coapsele și sânii îți pictez cu gura, Trupu-i ca o pânză,-ntins pe șevalete; Tremură penelul, tremură pictura, Te-aș picta întruna, nuduri și portrete. Sprintenă la minte și la trup zglobie, Uneori vioaie, alteori mai gravă, Cochetezi cu toții,-s ros de gelozie, Tu îmi ești tămâie, tu îmi ești otravă. Tu îmi ești tămâie, tu îmi
GLOSSĂ MADRIGAL de DAN NOREA în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352280_a_353609]
-
s-ar fi potrivit mai bine, poate, “doamna de plastilină”. Chiar așa? Era o femeie matură, ce naiba! Cu toate îmbărbătările pe care și le adresase înainte de spectacol, vederea lui Bârnă în jocul efervescent al personajului sau, o făcu să-i tremure mâinile și să simtă acut nevoia unei guri de apă. O, Doamne! Doar nu era în pragul de a se îndrăgosti! Pe bune! Nu există dragoste la prima vedere și, de fapt, dragostea nici nu există. Poate că era numai
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
preumblă în jurul meu fără rost. Devotată santinelă, de-a pururi în post, dimineața, de trupul meu se agață și foșnește sfioasă ca-n iarba prea-'naltă o lamă de coasă. Doar spre amiază, ca un fantomatic abur rătăcit în oglindă, tremură de câteva ori și dispare în neșlefuite bucăți de lumină. Nu-mi loviți umbra! nu are nicio vină; prieten de soi, mă-'nsoțește tăcută, numărându-mi pașii în gând, din doi în doi. Precum toiagul unui orb orice drumeag îl
NU LOVIŢI UMBRA de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352263_a_353592]
-
de pacate ești iertat!” ... După ce, cum vă spusei, fără a mă dojeni, Că-i dadui vr'o zece lei, nu știu vorba cum veni, Discutând noi amical, ce-i prin sat și prin popor, Să-l aud, la față pal, tremurând bănuitor: “Te-aș mai fi-ntrebat ceva, însa, iaca, nu insist, Dar ... știu eu, pe undeva ... nu cumva c-ai fi băsist?! Că de-ai fi ... satană piei! Scuipând el în sân, grețos, De acest păcat, vălei! Nu te spală nici
DEMOCRAŢIE CREŞTINEASCĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352267_a_353596]
-
intrus în intimitatea lor și o auzea. Se întoarse cu fața spre el și îi încolăci mijlocul cu brațele, dornică să o primească, iar mâinile lui o încătușau cu toată plăcerea. Sărutările o înfierbântaseră mai tare ca apa dușului. Săndica tremura toată. Gemând încet, se lipi de el, vrând parcă să se contopească cu acest tânăr. Mircea se desprinse de ea, ieși din cadă luă un prosop de pe suport, acoperi corpul superb al fetei și cu ea în brațele sale puternice
ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352277_a_353606]
-
ei își ducea clipele de pe urmă. Alexandru o simțea dar durerile abdominale atroce dimpreună cu semi paralizia spatelui și a membrelor îi blocau majoritatea funcțiilor locomotorii. Își permise totuși să o strângă încet de degete. Ea răspunse sărutându-i mâna. Tremura și-l ruga printre lacrimi să nu o părăsească. Zâmbi larg când îl anunță că va avea un copil așa că trebuia să se însănătoșească degrabă. Femeia asta m-a făcut să am parte de toată bucuria din lume. Mi-a
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
bilet pe masă apoi s-a risipit în noapte precum praful de pușcă. Nu l-am mai văzut de atunci. Totuși cred că știu unde se află. Pe biletul care mi-a fost îngăduit să-l consult dimineața stătea scris tremurat de mână: Hefaistion, Alexandru mă alătur curând! Las concluziile de pe urmă a tot ceea ce am spus în mâinile domniilor voastre și mă înclin. Referință Bibliografică: Rugul / Alexandru Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1010, Anul III, 06 octombrie 2013. Drepturi
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
Cu ce inima sau cu ce mâini ai să te apropii să te împărtășești cu Prea Sfanțul Trup și Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos? Când am auzit și am văzut acestea, m-am speriat m-a cuprins frică și tremur încât abia am putut să-i spun: - Dă-mi drumul și n-am să mai săvârșesc asemena fapte. - Într-adevăr, mi-a spus ea, ai venit aici cum ai voit, dar nu ai să pleci de aici cum vrei, ci
LIVADA DUHOVNICEASCA (25) de ION UNTARU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352417_a_353746]
-
la „Provocările, manifestările împotriva echilibrului interetnic din Ardeal, cu orice preț, indiferent de urmări, fac parte dintr-un scenariu. «Strategia» celor porniți spre destabilizare este, de-acum, prea bine cunoscută.” („Toate au o limită!”, 13 ianuarie 2009). În articolul „Mâna tremură, inima plânge!“ autorul sângerează la aflarea cumplitei vești că „Grigore Vieru, Orfeul de peste Prut, poetul național al Basarabiei, al integralității românești, luptător pentru idealul național, pentru unitatea de neam și de limbă“, a urcat în veșnicia Cerului Limbii Române. În
CUVÂNTUL ÎN SLUJBA ADEVĂRULUI, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1021 din 17 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352464_a_353793]
-
vii culori...” (Celei ce nu mai este). Desigur, emoția revederii ca prin vis, alături de ființa iubită este foarte mare și reînvie clipele de bucurie pe care le-au trăit împreună: “Și nu pot să-mi opresc suspine, / iar mâna-mi tremură ciudat / când gându-mi zboară către tine / la viața-n doi, cât ne-a fost dat” (Celei ce nu mai este). Emblematic,însingurarea poetului crește, pe măsură ce amintirile se întețesc iar el nu-și dorește decât eminecianul codru des, în mijlocul căruia
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
SEMN DE CARTE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1027 din 23 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului imagine: Vladimir Kush trimiți pe căile nerostirilor cuvinte fără acoperire de multe ori trezești demonul sau numai o fărâmă din el tremură sub acoperișul bunătății zvâcnește. acutele se simt sau nu... ești ca o explozie implozie de gânduri nematerializate. ridică-mi o clipă foaia de hârtie de pe părul încă nedesenat și vezi dacă în conturul meu lipsește ceva. am rămas cu impresia
SEMN DE CARTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1027 din 23 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352509_a_353838]
-
emisfer, retrag din ape rânduri de mâl bolnav și ros de grijă ce-și îngrijește fața lucind în ruginie tijă, se-scunde-n vină ceața acolo, între pământii și darnice tărâmuri te-aștept cu toamna să revii, și-n inimă să-mi tremuri Referință Bibliografică: Curg sălciile-n viața mea / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1740, Anul V, 06 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
CURG SĂLCIILE-N VIAȚA MEA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352561_a_353890]
-
clipa și de a o simți și onora până ce se va prelinge printre brațele timpului... Mulți dintre noi nu dau importanță clipei prezente, lăsând ca ea să se piardă fără a o fi trăit... Nu vreau să-mi irosesc prezentul, tremurând de teamă în fața viitorului. Până... atunci, vreau să mă bucur de prezent, de părinții mei iubiți, de copii, de soț, de soare, de flori, de prietenii dragi mie și de tot ceea ce mă înconjoară. Voi trăi fiecare secundă precum ar
O UMBRĂ... FĂRĂ LACRIMI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350523_a_351852]
-
Versuri > Ipostaze > CORBUL Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1243 din 27 mai 2014 Toate Articolele Autorului se făcea că ne iubeam pe fânul de curând cosit, mirosea a levănțică prin poieni de albăstrele, Doamne, ce frumos era, tremura prin aer vântul, luna-n pânze aurii , stampă pe-un pământ tăcut, își vărsase tot năduful peste fericirea noastră, muza mea patetică se-anina de umbra-mi vie și cu pieptul sfâșiat de atâtea amintiri deschidea cenușa vremii aprinzând focuri
CORBUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350574_a_351903]
-
slujise cu toată ființa lui, ci și că numele lui a fost dat în consemn la mânăstiri să fie refuzat în cazul în care va bate la ușa lor pentru sprijin. La ieșirea de la mitropolie picioarele au început să-i tremure; i se părea că toate lumile se întorc împotriva lui cu ură și dispreț. Se așeză pe o bancă din apropiere. Ar fi vrut să-și sune cunoscuții, dar pierduse telefonul mobil în căderea pe gheață și nu mai avea
PĂRINTELE VICHENTIE de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350418_a_351747]
-
de felină tandră, s-a ridicat în picioare și m-a întors cu spatele la fotoliu, așezându-mă pe mine în locul ei. Apoi s-a lăsat în jos, în genunchi, între picioarele mele și a început să-mi mângâie pieptul peste cămașă. Tremuram de dorință... mâinile ei s-au urcat în sus, pe gâtul meu și-au început să-mi descheie nasturii de la cămașă, depunând sub fiecare nasture scăpat din strânsoarea butonierei, câte un sărut fierbinte, pe pielea mea... Când ea a terminat
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]
-
locomotiva în curbă, șuierând veselă și nepăsătoare. Mă plimbam nervos pe peron, văzând, în sfârșit, cum intra în gară rapidul de București, cu mare viteză, ca să recupereze din timpul pierdut în zonele cu restricție. Sau, poate știa mecanicul că eu tremuram de emoție și nerăbdare? Poate dorea să fie fairplay față de mine, pentru așteptarea la care m-a supus. Știam că era la vagonul cinci și așteptam înfrigurat să ajungă în dreptul meu. Mă gândeam prostește, ca nu cumva să mă întâlnesc
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
și provocator în același timp, mutându-se mereu de pe un picior pe altul, sprijinindu-și mâna stângă pe umărul meu. Era imposibil să nu fi simțit, în cursul acestor mișcări, umflătura mea împietrită, ce-i împungea nesățioasă coapsele. Genunchii îmi tremurau de poftă și emoție, mi se uscaseră buzele și sărutarea parcă zgârâia, în loc să mângâie sânii ei frumoși. Mâna îmi alunecă pe umerii rotunzi, apoi coborî pe fese, frământându-le ușor. „Trebuie să termin treaba!”, îmi ziceam, simțind că nu mai
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
drum, dar de unde. Cățeaua se îndepărta câțiva metri și se oprea privindu-l cu ochii ei mari și întrebători. Când tata se întorcea spre căruță revenea și ea în apropiere. Așa m-a descoperit și pe mine ascuns lângă cai, tremurând în frigul dimineții răcoroase a sfârșitului de septembrie. Numai o asemenea surpriză nu și-ar fi dorit. Înapoi nu avea cum să se mai întoarcă. Mi-a tras câteva la fund și alte scatoalce după ceafă, plus înjurăturile de rigoare
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
CA O AGONIE... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 683 din 13 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului E toamna asta ca o agonie; Ne dăm la ceasul morții de pereți, Căci, în curând, va ninge cu furie Și-om tremura, tușind, pe sub nămeți. E toamna asta o alegorie; Ne pregătește iarna un final. Tânjind, bolnavi de-o gigacalorie, Ne-om încălzi, dansând la carnaval. E toamna asta ca o tânguire; Din cer și din pamânt se-aud chemări. E omul
E TOAMNA ASTA CA O AGONIE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351299_a_352628]